O simplă căutare pe Google dă zeci de titluri în presa din Republica Moldova și România de genul „Republica Moldova, la răscruce”, începând cu 2009 încoace și, mai ales, în preajma alegerilor. Probabil alte zeci de titluri asemănătoare s-au scris și până în 2009, doar că au rămas în arhiva redacțiilor, fără a mai ajunge pe Internet. Ideea este că lucrurile s-au schimbat prea puțin în Republica Moldova în ultimul deceniu și la fel de puțin în ultimele două decenii sau în cei 30 de ani de Independență. Și fiecare scrutin este privit de cetățeni nu doar cu speranță că lucrurile se vor schimba, dar și cu teama că dacă vin „ceilalți”, vor întoarce iarăși totul la 180 de grade (sau, la 380, cum spunea cândva un fost președinte de Parlament).
Boris Johnson și Viktor Orban abordează politica într-un mod similar: amândoi sunt populisti care tânjesc după lumina reflectoarelor, gata să exploateze dezbinarea din societățile lor. Cei doi împărtășesc și o ireverență față de Uniunea Europeană. Johnson a fost unul din exponenții taberei Leave, în timp ce Orban îi dă cu regularitate bătăi de cap Bruxellesului, sfidând valorile și politicile UE. Cei doi par să folosească aceeași rețetă pentru a-și consolida puterea, așa că logica dictează că și cei care li se opun vor ajunge la abordări similare.
Rusia este forțată să își mențină militarii în Transnistria pentru a asigura pacea și securitatea regiunii, care ar fi vizată de Republica Moldova, România și NATO. Narațiunea falsă este răspândită de portavocea Kremlinului, Sputnik, în contextul în care Transnistria a devenit una din temele campaniei electorale de la Chișinău.
România caută să absoarbă teritorii pentru că nu recunoaște existența unei „limbi moldovenești”, afirmă socialiștii din Republica Moldova. Teza privind „pericolul” românesc este reactivată în contextul campaniei electorale de la Chișinău, după ce Bucureștiul i-a cerut Ucrainei să admită că nu există o limbă moldovenească, aceasta reprezentând o invenție politică folosită în scop expansionist de URSS.
Pandemia a schimbat lumea în care trăim, afectându-ne viețile și obiceiurile. Schimbările sunt vizibile în toate sferele societății și fiecare din ele a avut un impact asupra tendințelor politice și invers. Pe de o parte, pandemia a adus în centrul atenției știința, medicina și tehnologia. Pe de altă parte însă, a scos la lumină și suporteri ai teoriilor conspiraționiste și pe aceia care nu cred deloc în progresul medicinei și al științei. De asemenea, pandemia a generat o intensificare a activității extremei dreapta, care s-au alăturat mișcării antivacciniste și adepților teoriilor conspiraționiste.
Suveranitatea Republicii Moldova este în pericol dacă la putere ajung partidele proeuropene, care mâine ar putea spune că Moldova se uneşte cu România, declară într-un interviu pentru agenţia rusească de stat Ria Novosti fostul preşedinte Vladimir Voronin, aliatul lui Igor Dodon în alegerile parlamentare de la Chişinău. Naraţiunile, promovate inclusiv de presa rusă şi de unii oficiali de la Moscova, au scopul de a submina încrederea electoratului în partidele proeuropene şi parcursul proeuropean al Republicii Moldova, pentru a distorsiona mesajul anticorupţie al partidelor proeuropene şi, totodată, de a păstra Chişinăul în spaţiul de influenţă rusească.
Pentru prima oară în istoria campaniilor electorale din Republica Moldova, un competitor politic major – blocul format de comuniști și socialiști – adoptă un mesaj central de campanie ferm xenofob, care se încadrează în definiția discursului de ură (hate speech). Cele două formațiuni nu sunt însă singurele care apelează la un astfel de discurs. Străinii, persoanele în etate, femeile, comunitatea LGBTQI etc. au fost vizate în actuala campanie de discursul de ură.
Mass media afiliată socialiștilor caută să lege fenomenul migrației de președinția Maiei Sandu, prin citarea unui studiu privind tendințele actuale. Fenomenul este însă unul care durează de mai bine de două decenii, iar statisticile arată că amploarea lui este aceeași de 5 ani, interval care acoperă și mandatul de președinte al socialistului Igor Dodon.
Norii negri ai autoritarismului și războiului s-au adunat deasupra Republicii Moldova, dar încă mai pot fi alungați dacă la cârma țării vin forțele patriotice. Este imaginea care se desprinde din narațiunile care au colorat o nouă săptămână din campania electorală pentru alegerile legislative de dincolo de Prut. Narațiunile apar în dezinformări și fake news lansate atât la Chișinău, cât și în Rusia, care încearcă să îi sprijine barem mediatic pe clienții săi din Blocul electoral al comuniștilor și socialiștilor.
Bătălia electorală din Republica Moldova dintre partida proeuropeană şi cea prorusească este reflectată şi în procesul de organizare a secţiilor de vot – blocul PSRM-PCRM mizând pe votul transnistrenilor, iar PAS pe votul celor plecaţi la muncă în Europa – diaspora. În această luptă a fost atrasă şi autoritatea electorală, care a încercat să reducă posibilitatea diasporei de a-și exprima votul.
Occidentul vrea ca, sub pretextul luptei anti-corupție, să impună în Republica Moldova o clasă politică gata să întoarcă țara împotriva Rusiei.
Politicienii de la Chișinău încearcă să obțină capital politic în Republica Moldova prin afișarea relațiilor cu politicieni din România. Câteva declarații protocolare și poze „de familie” nu îi garantează însă Bucureștiului o influență dincolo de Prut.
În Republica Moldova vor avea loc alegeri parlamentare anticipate pe 11 iulie. Lista concurenților electorali este lungă, cu nu mai puțin de 53 de partide și blocuri electorale înscrise oficial în cursa pentru cele 101 de fotolii parlamentare. Din acestea, nu mai mult de șase formațiuni au șanse reale de a trece pragurile electorale de 5% pentru partide sau 7% pentru blocurile electorale formate din două sau mai multe formațiuni. Veridica a făcut o radiografie succintă a programelor electorale propuse de principalii competitori.
Legendarul șahist a vorbit cu Veridica despre lupta sa pentru democrație și drepturile omului, noul tip de totalitarism din Rusia și ce ar trebui să facă Occidentul pentru a-l opri pe Putin. Garry Kasparov ne-a spus că nu este îngrijorat că regimul încearcă să îl elimine din manuale pentru că, pe termen lung, nu dictatorii scriu istoria, dar și că nu are niciun rost să îi fie teamă că va fi asasinat întrucât „Dacă cineva ca Putin decide că tu ești următorul pe listă, nu contează dacă ești protejat sau nu. Dispari.”
Moldova este din nou în campanie electorală, pentru a treia oară în 2 ani. În esență, la fel ca la majoritatea alegerilor care au avut loc de când Republică Moldova și-a obținut independența, și acum este o confruntare între așa-numitul „vector estic” și „vectorul vestic”. Rusia susține fățiș vectorul estic; Occidentul promite finanțări contra reformelor promise de vectorul vestic. Campania electorală, ca mai toate din ultimii ani, este marcată de numeroase fake news și dezinformări, majoritatea lansate din zona stângii și a mass-mediei afiliate socialiștilor ori Kremlinului. Autorii narațiunilor false par a fi, însă, în pană de idei: cele mai multe au fost deja folosite în campaniile electorale care au avut loc începând cu 2016.
Moldova este din nou în campanie electorală, pentru a treia oară în 2 ani. În esență, la fel ca la majoritatea alegerilor care au avut loc de când Republică Moldova și-a obținut independența, și acum este o confruntare între așa-numitul „vector estic” și „vectorul vestic”. Rusia susține fățiș vectorul estic; Occidentul promite finanțări contra reformelor promise de vectorul vestic. Campania electorală, ca mai toate din ultimii ani, este marcată de numeroase fake news și dezinformări, majoritatea lansate din zona stângii și a mass-mediei afiliate socialiștilor ori Kremlinului. Autorii narațiunilor false par a fi, însă, în pană de idei: cele mai multe au fost deja folosite în campaniile electorale care au avut loc începând cu 2016.
La șapte luni de la un scrutin prezidențial complicat, Republica Moldova este din nou în plină campanie electorală. De data aceasta este vorba de alegeri parlamentare anticipate, dar contextul, actorii și mizele au rămas aproximativ aceleași. Principala bătălie se dă în continuare între Partidul Acțiune și Solidaritate, de centru-dreapta și pro-occidental, apropiat președintelui Maia Sandu, și Partidul Socialiștilor, de centru-stânga și pro-rus, condus de fostul președinte, Igor Dodon.
La șapte luni de la un scrutin prezidențial complicat, Republica Moldova este din nou în plină campanie electorală. De data aceasta este vorba de alegeri parlamentare anticipate, dar contextul, actorii și mizele au rămas aproximativ aceleași. Principala bătălie se dă în continuare între Partidul Acțiune și Solidaritate, de centru-dreapta și pro-occidental, apropiat președintelui Maia Sandu, și Partidul Socialiștilor, de centru-stânga și pro-rus, condus de fostul președinte, Igor Dodon.
Maia Sandu le acordă sirienilor cetățenia Republicii Moldova, în timp ce moldovenii pleacă din țară, scrie Komsomolskaia Pravda, care publică un decret prezidențial de acordare a cetățeniei pentru nouă persoane. Este reluată astfel o narațiune de la alegerile prezidențiale din 2016 când a fost răspândit un fake-news că în Republica Moldova vor fi aduși 30 de mii de refugiați sirieni.
Maia Sandu a creat o structură „anticorupție” pentru a putea elimina din viața publică și aparatul administrativ politicienii și funcționarii care deranjează, se arată într-o narațiune falsă răspândită de Sputnik. Structura respectivă – Comitetul consultativ independent anticorupție – s-ar afla sub controlul Occidentului.
Rețelele de socializare alternative au apărut și în țările-problemă ale UE, Polonia și Ungaria, unde dreapta și extrema-dreaptă sunt în căutarea unor platforme care să nu restricționeze postările cu un conținut radical. Aceste rețele au apărut în condițiile în care atât regimul Kaczyński, cât și cel condus de Viktor Orban, exercită deja un control semnificativ asupra mass-mediei din țările lor.
Sancțiuni și liste negre din partea SUA, un val de demisii, verificări ale cheltuielilor guvernului GERB din ultimii zece ani, proasta gestionare a ajutoarelor financiare: toate acestea sunt subiecte de primă pagină ale publicațiilor din media bulgărească, în această perioadă în care țara se pregătește pentru alegerile anticipate din 11 iulie, ca urmare a rezultatului neconcludent al alegerilor din primăvară și din cauza incapacității partidelor de a forma o coaliție.
Odată cu intrarea în linie dreaptă pentru alegerile parlamentare din Republica Moldova, discuțiile politico-economice s-au mutat din nou în zona beneficiilor pentru Chișinău. Din nou se pune problema în termeni antagonici: unde este mai bine să meargă Republica Moldova, spre est sau spre vest? O veșnică întrebare cu care politicienii jonglează de circa trei decenii în Republica Moldova, în timp ce acest stat rămâne unul dintre cele mai sărace și corupte din Europa, cu unul dintre cele mai mari coeficiente și în exodului masiv al populației.
La mai bine de un sfert de secol de la încheierea războiului din Bosnia-Herțegovina, țara încă reprezintă un „proiect neterminat”, fiind mai coruptă, mai puțin stabilă și mai puțin dezvoltată decât celelalte țări din fosta Iugoslavie.
Un raport al Pentagonului cu privire la OZN-uri îi va fi prezentat luna aceasta Congresului. Armata americană spune că nu are vreo dovadă că OZN-urile reprezintă nave extraterestre. Dar nici nu poate să afirme că nu sunt nave extraterestre. Pur și simplu, armata nu știe ce sunt obiectele respective, pe care le numește „unidentified aerial phenomena”, fenomene aeriene neidentificate.
Incidentul în care o aeronavă Ryanair a fost forțată să aterizeze, iar Roman Protasevici și Sofia Sapega, care se aflau la bord, au fost reținuți, a forțat Uniunea Europeană și Statele Unite să adopte o atitudine mai fermă împotriva Belarusului. În același timp, însă, Rusia e pe cale de a absorbi această țară în toamna lui 2021.
Cazul Vrbětice – dezvăluirile despre explozia din 2014 de la un depozit de muniții care a fost în aparență cauzată de agenți ai serviciului rus de informații militare GRU – a zguduit serios relațiile dintre Praga și Moscova în luna aprilie. Apoi a venit cutremurul din mai de pe scena politică internă.
Mișcarea unionistă din Republica Moldova a beneficiat dintotdeauna de aportul unor intelectuali și s-a bazat pe voturile a aproximativ 10% din electorat. Acest electorat s-a fragmentat tot mai mult în ultimii ani, pe fondul diferendelor apărute între exponenții unionismului, care s-au divizat în formațiuni aflate în competiție. Tendința centrifugă s-a acutizat în timp și este foarte probabil ca nici la alegerile anticipate din 11 iulie forțele unioniste să nu se poată coagula.
Aflată sub conducerea partidului conservator AKP din noiembrie 2002, Turcia s-a angrenat în numeroase proiecte de dezvoltare la începutul anilor 2010, prezentate în mod obsesiv publicului ca semne ale creșterii puterii regionale a Turciei. Lăsând deoparte faptul că au un impact nimicitor asupra mediului înconjurător, ele riscă să devină pe termen lung „găuri negre” care vor absorbi neîncetat banii contribuabililor timp de generații întregi.
E foarte greu să „îmblânzești” o dictatură cu vorba bună. Singura metodă este ca regimul să fie, cumva, constrâns, să fie făcut să realizeze că există consecințe pentru comportamentul său. Metoda cea mai comună este cea a sancțiunilor; problema este că dictaturile pot avea o toleranță destul de ridicată la acestea.
Summitul NATO de la Bruxelles, care va avea loc pe 14 iunie, a reanimat discuțiile privind aderarea Ucrainei la Alianța Nord Atlantică. În timp ce la Kiev se vorbește cu voce tare despre necesitatea aderării, multe state nici nu vor măcar să discute deocamdată despre acest lucru.
Chris a fost directorul meu de studii în programul doctoral la Nottingham Trent University, între 2006 și 2011. Legătura noastră a însemnat multe întâlniri la Nottingham, Izmir, Edinburgh sau București. Chris nu este doar „un mare profesor”, ci și un mare prieten. Asta până ajunge să discute despre politica internațională și, mai ales, despre Marea Britanie și Uniunea Europeană. Cunoaște atât de multe detalii, vădind o atât de vastă experiență (vezi caseta biografică de la final) încât copleșește orice auditoriu. Interviul cu Chris, publicat de Veridica în două episoade, arată pe deplin acest lucru fiind, după părerea mea, cel mai bogat și dens text de presă despre Brexit din media românească și, poate, nu numai. Prima parte a abordat consecințele Brexit pentru economia britanică iar cea de-a doua explorează subiectul mai delicat privind Scoția, Irlanda de Nord și Țara Galilor în context. (Dragoş C. Mateescu)
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
