Majoritatea ucrainenilor cred că țara lor va câștiga războiul cu Rusia, potrivit unui sondaj realizat recent de Institutul Internațional Republican. Acesta mai arată că ucrainenii își doresc în continuare integrarea euro-atlantică, deși percepția față de NATO a cunoscut fluctuații legate de întârzierea sau acordarea ajutoarelor militare, și continuă să își privească aleșii într-un mod critic, chiar dacă este război.
Ucrainenii cred că războiul va fi câștigat și vor în UE și NATO pentru ca politicienii să fie forțați să respecte valorile democratice
În primele săptămâni ale războiului Rusiei împotriva Ucrainei sondajele arătau că opiniile cetățenilor ucraineni s-au modificat sub presiunea focurilor de armă și evidenta întârziere a asistenței tehnice și militare din partea partnerilor occidentali. Pentru că armele întârziau, iar procedurile sunt extrem de complicate nu doar de birocrația internă a acestor organizații, dar și de legislațiile naționale, interesul pentru integrarea în Alianța Nord-Atlantică scăzuse în rândul cetățenilor. Aceștia au descoperit că NATO este un mecanism complex, iar sprijinul efectiv al acestuia este greu de accesat de către statele partenere, non-membre, indiferent de declarațiile oficialilor Alianței. Pe de altă parte, integrarea europeană a rămas un subiect actual pentru opinia publică ucraineană, el fiind întreținut și de cererea de aderare, semnată și trimisă spre evaluare către Bruxelles de Zelenski, Stefanciuc și Șmigal încă din luna martie, și de acceptarea acesteia de către UE.
Pe de altă parte, sondajul efectuat de Institutul Internațional Republican (IRI) în rândul cetățenilor ucraineni în luna iunie și publicat în august, mai arată și că, în pofida războiului, a birocrației excesive care domină procese decizionale în cadrul organizațiilor internaționale, a dificultăților economico-sociale prin care trece Ucraina, a distrugerilor produse de Rusia, activitatea autorităților este apreciată critic de locuitorii Ucrainei. Important este a fi notat aici faptul că sondajul prezintă și o perspectivă comparativă, pentru că unele capitole oferă spre analiză date colectate atât în aprilie, cât și în iunie, permițând o evaluare complexă a atitudinii și comportamentului respondenților.
Sondajul amintit mai sus, realizat IRI la sfârșitul lunii iunie curent, dar prezentat în august, arată că ucrainenii, în proporție de 81%, sunt încrezători în faptul că Ucraina va obține victorie împotriva Federației Ruse. Dacă îi mai adăugăm și pe cei 16% care consideră că e mai probabil ca Ucraina să învingă decât să fie înfrântă, atunci tabloul arată o coeziune națională în jurul ideei de „luptă dreaptă” pe care și-au asumat-o ucrainenii, atât pentru eliberarea teritoriilor ocupate, cât și în ceea ce privește evoluțiile interne politice, economice, sociale. Așadar, această luptă nu se rezumă doar la integritate teritorială, independență și suveranitate, deși acesta rămâne obiectivul principal al conducerii politice și al populației. Ucrainenii nu renunță la aspirațiile anterioare, precum lupta împotriva corupției și transformarea structurală calitativă a economiei, care modelează împreună al doilea obiectiv după obținerea integrității teritoriale.
Integrarea în Uniunea Europeană sau Alianța Nord-Atlantică vin abia după întărirea capabilităților militare, dar rămân obiective incluse în top-cinci priorități definite de cetățenii ucraineni. Lucrul acesta este important din cel puțin două motive. Primul de referă la modificarea percepțiilor despre NATO și scăderea interesului pentru această structură de apărare colectivă din simplul motiv că liderii acesteia au declarat că nu vor intra în război și nu pot să răspundă pozitiv la cererea Ucrainei de a închide spațiul aerian. Al doilea, se referă la procese anterioare prin care a trecut Ucraina și care au avut la bază dorința obținerii unor instrumente de control asupra politicienilor. Mai simplu, impunerea unor proceduri clare de transformare democratică în momentul pe care conducerea politică și-o asumă prin semnarea unor acorduri de integrare regională. EuroMaidanul, declanșat ca o reacție la refuzul regimului Ianukovici de a semna Acordul de asociere cu Uniunea Europeană trebuie privit nu doar ca o mișcare ce își propunea să forțeze un obiectiv major de politică externă, ci și ca un proces de obținere a controlului de către cetățean asupra elitei politice prin impunerea acelor reguli clare de gestionare a afacerilor interne și externe ale țării, care să corespundă valorilor și principiilor consemnate în documentele care stau la baza funcționării Uniunii Europene. Nu exista, în anul 2013, la nivelul statelor membre ale Parteneriatului Estic, o înțelegere mai clară decât în Ucraina a faptului că UE, pe lângă asistența financiară, aduce și reguli și proceduri, impunând în același timp și transparență în actul decizional. Acest lucru îl conștientizau și cetățeanul, și elita politică adunată în jurul lui Viktor Ianukovici. Ianukovici a invocat partea financiară a Acordului de Asociere, cerând revizuirea documentului, pentru a evita implementarea reformelor și transformarea democratică. Astăzi vedem că lupta împotriva corupției, transformarea actului decizional și atenta monitorizare a acestuia de către cetățeanul copleșit de lupta pentru supraviețuire fizică rămân priorități.
Relații externe: ucrainenii nu au renunțat la Uniunea Europeană și Alianța Nord-Atlantică
Revenind, însă, la sondajul IRI și rezultatele acestuia, la capitolul relații externe sunt relevante și alte date colectate de experți. Curios este faptul că aproximativ câte 1% din respondenți au menționat la statele care au ajutat Ucraina atât România, cât și Republica Moldova. Evident, dacă raportăm la potențial și resurse disponibile, Chișinăul a susținut mai mult decât s-ar fi așteptat oricine Ucraina și pe cetățenii săi refugiați. Iar dacă reflectăm la dialogul complicat dintre București și Kiev, însăși prezența României (în aprilie curent 7% din ucraineni apreciau că Bucureștiul a susținut Ucraina, comparativ cu 1% în iunie) în rândul statelor menționate în sondaj nu este de ignorat; probabil însă că o comunicare mai bună din partea autorităților de la București ar fi plasat România într-o lumină mai bună. Ucrainenii aprecieză că cea mai mare susținere a venit din partea Poloniei, Statelor Unite și a Marii Britanii. Uniunea Europeană nu ocupă un loc de frunte în acest sens, dar state membre, precum Țările Baltice, se pot regăsi în rândul primelor zece clasate.
Peste 80% din populația țării susține că Ucraina trebuie să adere la Uniunea Europeană și doar 1% consideră că trebuie să fie luată în considerare posibilitatea de aderare la Uniunea Vamală Rusia – Belarus – Kazahstan. Anterior, numărul adepților unei cooperări cu parteneri estici era considerabil mai mare. Cei mai mulți respondenți în favoarea acestei inițiative de integrare regională sunt în estul țării, acolo unde sondajul a fost posibil de organizat, adică au avut acces la respondenți.
În ceea ce privește integrarea NATO, dacă în aprilie aproximativ 59% din respondenți ar fi votat pentru integrare, la sfârșitul lunii iunie procentul crescuse la 72%. Evoluția discuțiilor despre acordarea asistenței militare, adoptarea unor documente strategice sau modificarea legislațiilor naționale în statele partenere, care permit acordarea de armamanent Ucrainei, au modificat și percepțiile cetățenilor. Evident, în continuare numărul mai mic de respondenți în favoarea aderării la NATO este în estul țării (58%), acolo unde se desfășoară cele mai multe operațiuni militare. Vestul, unde 80% din respondenți vor în NATO, rămâne la fel de ferm convins că această prioritate trebuie să fie atinsă. Doar 29% din respondeți ar fi de acord cu declararea statutului de stat neutru în schimbul încetării războiului.
În ciuda războiului, ucrainenii continuă să fie critici cu guvernanții lor
La capitolul afaceri interne și aprecierea instituțiilor publice sau a puterilor executivă, legislativă sau justiție, sondajul arată în continuare o apreciere critică a actului de guvernare. Dacă în luna aprilie ucrainenii apreciau acțiunile și deciziile întreprinse de diferite instituții publice sau liderii acestora, în iunie entuziasmul s-a mai domolit. Această tendință este condiționată în mare parte de evoluția operațiunilor militare și stabilizarea acestora în estul țării, dar nu exclusiv. Ucrainenii urmăresc în continuare ce se întâmplă cu actul decizional, modul în care autoritățile reacționează în anumite momente decisive, precum și lupta dintre diferiți actori politici aflați în opoziție față de președintele Zelenski și majoritatea parlamentară. Mai mult, războiul a scos la iveală acte de corupție la nivel local și a permis identificarea unor probleme vechi, nesoluționate, care au extins amenințările la adresa securității fizice a locuitorilor din diferite regiuni. Acum oamenii cer mecanisme eficiente de protecție civilă și tragerea la răspundere a celor care s-au făcut vinovați de imposibilitatea ca aceste măsuri să poată fi accesate de cei care aveau nevoie de ele.
Ucrainenii demonstrează că, unul dintre aspectele care au rămas neschimbate în pofida războiului, este modul critic, atât de caracteristic lor, în care evaluează actul de guvernare.
