Presa independentă și experții ruși analizează starea forțelor armate ale Federației Ruse, care suferă pierderi catastrofale în războiul declanșat în Ucraina, și scriu despre armamentul sovietic învechit folosit de ruși, care face numeroase victime în rândul civililor, dar și al celor care îl folosesc. Citiți și cum a schimbat războiul peisajul mediatic din Rusia.
RIDDLE: Armata finită
Expertul Pavel Luzin explică pentru Riddle de ce este puțin probabil ca forțele terestre ruse să mai revină din război.
După aproape jumătate de an de război purtat de Rusia împotriva Ucrainei, pierderile în cadrul armei ruse sunt de 70-80 de mii de morți și răniți, potrivit datelor Pentagonului. În a doua jumătate a lunii iulie 2022, pierderile rușilor erau de 15 mii de morți și 45 de mii de răniți susține CIA. Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei anunțase că numărul personalului ucis al inimicului a depășit 43 de mii de morți. Chiar dacă aceste cifre se referă la numărul total de pierderi, fără a face deosebire între militarii din cadrul forțelor armate, garda naționala, populația mobilizată forțat din regiunile ocupate Donețk și Luhansk și mercenari, Rusia are pierderi catastrofale.
Desigur, raportat la numărul total al forțelor armate ruse, care potrivit datelor din 2020 era de 740-780 de mii de persoane (în 2016 – 770 de mii de persoane și nu există date că numărul s-ar fi majorat), afirmația privind pierderile catastrofale poate fi pusă la îndoială. Aici, însă, trebuie luată în considerare divizarea pe tipurile de trupe. În război participă în primul rând trupe terestre, aeropurtate și marine, numărul maxim al acestora fiind de 280 de mii, 45 de mii și 35 de mii de persoane, respectiv. Din acești 360 de mii de soldați și ofițeri, nu toți participă nemijlocit la acțiuni de luptă, o bună parte fiind unități auxiliare.
În august 2021, forțele armate ruse aveau 168 de grupuri tactice de batalion. Sunt forțe cu capacitate continuă de intervenție, cel mai bine instruite și dotate pentru acțiuni militare. Având în vedere că fiecare grup tactic de batalion are 800-1000 de persoane, numărul total al trupelor gata să intervină era, în ajunul războiului, de 134-168 de mii de persoane. Împreună cu alte forțe, suplimentare la cele din grupurile tactice de batalion și anume cu unitățile de luptă din cadrul gărzii naționale, inclusiv „kadîrovțî” (unitățile cecene) și unitățile din teritoriile separatiste ocupate DNR și LNR, numărul total al forțelor de invazie a fost inițial de 190 de mii de persoane. Este greu de apreciat care erau rezervele Rusiei de la acea vreme, însă e puțin probabil ca acestea să fi depășit 100 de mii de persoane. Dacă luăm în considerare folosirea acestor rezerve, către cea de-a șasea lună de război, Moscova a implicat deja 85% din armata sa, potrivit experților americani. Astfel, pierderile de 70-80 de mii de morți și răniți în timp ce războiul continuă ridică problema dacă în general armata va mai fi în stare să revină acasă.
În aceste condiții apar două întrebări importante. În primul rând, va reuși Moscova să suplinească aceste pierderi? Și în al doilea rând, ce consecințe vor avea acestea pe termen lung pentru forțele armate ruse în general?
[…]
Cel mai probabil, Moscova va trebui să conteze pe ceea ce are în prezent. Putem presupune că în viitorul apropiat vor fi trimise la război o parte din forțele care acum sunt dislocate pentru paza unor obiecte militare. De asemenea, e posibilă recalificarea unor companii, batalioane, regimente și brigăzi auxiliare, cum ar fi cele de comunicații, inginerești sau trupe de protecție radiologică, chimică și biologică în unități și formațiuni de luptă. Aceasta nu va rezolva problema, dar ipotetic poate permite să câștige timp, în special dacă Moscova va reuși să obțină reducerea intensității războiului.
Pe termen lung, se pune problema reformării în profunzime a forțelor armate, completării și instruirii lor, a revizuirii doctrinei și strategiei de război. Guvernarea rusă actuală nu este capabilă de o astfel de reformă, dar deja este clar că pentru realizarea intereselor sale de apărare Rusia are nevoie de o armată mult mai mică decât în prezent. Trebuie reduse absolut toate tipurile de forțe armate. În plus, pentru Rusia este vitală „defragmentarea” puterii militare, adică lichidarea tuturor formațiunilor militare regulate și neregulate create de o conducere autoritară în interesul său personal, pe lângă forțele armate. Pentru aceasta, desigur, trebuie încheiat războiul, retrase trupele din teritoriile ocupate ale Ucrainei și democratizată Rusia.
Novaya Gazeta. Evropa: Vechiturile care ucid
În locul armelor „de înaltă precizie” Rusia luptă în Ucraina cu un arsenal sovietic depășit, bun doar pentru nimicirea a tot ce-i viu (inclusiv a celor care-l folosesc). Analiză Novaya Gazeta. Evropa.
[…]
Am examinat armamentul existent în dotarea armatei ruse până la invazie, la fel, am studiat peste 4 mii de unități de tehnică militară rusă distrusă și am aflat de ce în locul „armelor de generația a cincea” armata rusă folosește tancuri din anii 1960 și lovește mallurile cu rachete antinavă.
[…]
La sfârșitul lunii aprilie, experții RUSI au anunțat că rezervele armelor de precizie ale Rusiei s-au epuizat. Din cauza insuficienței rachetelor moderne Kalibr și Iskander, rușii efectuează bombardamente cu armament sovietic. Sistemul de ghidaj învechit este cauza uciderii frecvente a populației civile.
Pe 9 mai, Rusia a atacat pentru prima dată Ucraina cu rachete sovietice X-22. În timpul loviturilor asupra Odessei, unele dintre acestea au nimerit într-un centru comercial, provocând un incendiu pe o suprafață de o mie de metri pătrați. Peste o lună și jumătate, X-22 au lovit centrul comercial din Kremenciug. Cel puțin 20 de persoane au fost ucise, 56 au fost rănite.
[…]
Precizia loviturilor rachetelor rusești este mai mică de 40%, potrivit unui expert anonim de la departamentul de informații din cadrul Ministerului Apărării al SUA: două-trei din zece nu pot fi lansate sau explodează în timpul zborului, alte două au probleme tehnice, încă două-trei nu nimeresc ținta, chiar și atunci când ajung la obiectivul atacat.
[…]
În 2022, potrivit datelor The Military Balance IISS, Forțele Armate ale Federației Ruse dispuneau de 80 de mii de unități de tehnică. 65% din armament este ținut la păstrare – tehnica se află în depozite și deseori nu este utilizabilă, potrivit surselor noastre.
„Armata rusă este puternică doar pe hârtie. Războiul e în toi, însă BMP-2 și T-72 nu sunt scoase din depozite. De ce? Unica explicație rațională e că au fost „canibalizate” (dezasamblate în piese de schimb pentru completarea altor unități) sau delapidate, spune analistul CIT Kirill Mihailov.
87% din armamentul rus, potrivit datelor The Military Balance și Novaya Gazeta. Evropa, este de producție sovietică. Cea mai învechită tehnică din dotarea armatei ruse este artileria.
[…]
Pe lângă insuficiența armamentului de înaltă precizie, analiștii cu care a discutat Novaya Gazeta. Evropa au subliniat următoarele probleme care afectează armata rusă: pregătirea precară a personalului – de la comandanți până la ofițeri și soldații cu contract […]; interacțiunea defectuoasă dintre diferitele tipuri de trupe […]; dificultăți la colectarea informației. Armata rusă aproape că nu dispune de drone și dispozitive de ghidaj laser.
[…]
Potrivit Serviciului de informații ucrainean, armata rusă a consumat 55-60% din arsenalul de arme de înaltă precizie de care dispunea până la invazie. „În prima lună de război, Rusia lansa zeci de rachete zilnic, la momentul de față mai vine câte una pe săptămână, comentează Pavel Luzin. Alarma antiaeriană răsună în Ucraina în fiecare zi, doar că în zonele de acțiune ale artileriei clasice sau reactive. Toate rachetele de croazieră produse de Rusia în ultimii 15 ani sunt epuizate, iar ritmul fabricării de rachete noi nu depășește 225 de unități anual”.
„Nimeni nu știe ce se va întâmpla mai repede – se vor termina munițiile sau se vor uza țevile (tunurilor), dar mai devreme sau mai târziu armata se va confrunta cu aceste probleme, spune Kirill Mihailov, expert CIT. Rusia nu este capabilă să-și recupereze pierderile. […]”
PROEKT: Lumea nouă. Mass-media rusă în timpul cenzurii totale
Proekt.media relatează cum a schimbat războiul presa din Rusia: de ce blocarea unor publicații independente nu a reușit să le diminueze publicul, în ce măsură autoritățile ruse le-au mărit salariile propagandiștilor și cum funcționează cenzura în presa privată.
[…]
„Era clar că presa care va reflecta războiul nu are prea mult timp. Era o cursă pe distanță mică. Cât vom reuși să publicăm până ne vor închide?” – povestește redactorul secției politică de la Novaya Gazeta, Kirill Martînov, în prezent redactor-șef Novaya Gazeta.Evropa.
Novaya Gazeta a rezistat o lună după începerea războiului. Subit a fost desființat și postul de radio Eho Moskvî, până atunci în eter mai mult de 30 de ani. Pe 28 februarie, redactorul-șef Alexei Venediktov a primit un telefon de la administrația prezidențială. Funcționarii erau indignați din cauza interviului cu jurnalistul ucrainean Vitalii Portnikov, care a declarat că dacă Putin va lansa o rachetă nucleară, Rusia trebuie să se aștepte la o lovitură de răspuns. A doua zi, postul a fost blocat de Roskomnadzor, a urmat decizia proprietarului, Gazprom media, de a lichida postul.
Mulți jurnaliști din presa care s-a închis au început să plece peste hotare. În ultimul an, Rusia a fost părăsită de cel puțin 504 jurnaliști, cea mai mare parte au plecat după începutul războiului, pe 24 februarie.
Redactorul-șef Istories, Roman Anin, care a fost nevoit să părăsească Rusia încă în 2021, povestește cum au plecat de urgență colegii săi, imediat după începerea războiului, fiind nevoiți să stea nouă ore la un punct de trecere a frontierei cu una din țările baltice: „Nu știau dacă vor fi lăsați sau nu, poate te arestează chiar acolo pentru că publicația ta numește războiul război”. În mod similar au plecat autorii de la majoritatea redacțiilor cunoscute. În Rusia au rămas foarte puțini titulari, în general cei care nu au putut pleca din motive personale.
[…]
Emigrarea a fost doar începutul – redacțiile au fost nevoite să-și schimbe modelele economice și principiile de lucru cu auditoriul.
Cei mai mari furnizori de publicitate străini au plecat de pe piață, iar cei ruși nu vor să lucreze cu presa care a fost scoasă în afara legii. De exemplu, chiar din primele săptămâni de război, publicitatea în The Bell, o publicație economică independentă, a scăzut cu 80-90%. Au scăzut dramatic veniturile din donații – cardurile rușilor sunt blocate pentru transferuri în străinătate, în plus, nu toți sunt pregătiți de o eventuală persecutare pentru susținerea unor jurnaliști aflați în afara legii. Astfel, publicația Mediazona a pierdut peste 70% din donațiile cititorilor. Au scăzut dramatic și veniturile mass-media cu conținut video, încă din martie Youtube a anulat toate formele de monetizare (publicitate, sponsorizare, etc.) pentru segmentul rusesc, iar integrările sponsorizate se diminuează din cauza înrăutățirii situației economice și plecării de pe piață a furnizorilor de publicitate. Cel mai solicitat e modelul non-profit, cererea la granturile donatorilor instituționali a crescut de câteva ori.
[…]
O altă problemă este difuzarea presei. De la începutul războiului, Roskomnadzor a blocat 95 de surse informaționale care activau în Rusia sau în afară pentru publicul rusesc, arată datele acumulate de Proekt împreună cu Centrul pentru protejarea drepturilor mass-media. Doar câteva dintre acestea, însă, și-au încetat activitatea. Mai mult, audiența presei independente a crescut de atunci, pe mai multe platforme.
Cea mai mare creștere a fost în prima lună de război. Accesările au crescut în pofida blocărilor și a blocării Instagram și Facebook – rețele importante pentru promovarea materialelor jurnalistice. Dacă până la începutul războiului site-ul Novaya Gazeta avea 12-13 milioane de accesări pe lună, în februarie și martie această cifră a crescut până la 23 și respectiv 32 de milioane de vizitatori. Accesări record a atins și site-ul Mediazona, a cărui audiență a crescut în luna martie de la 1,5 la 4 milioane de vizitatori.
[…]
În același timp, presa independentă înregistrează o creștere fulminantă a audienței pe rețelele sociale.
[…]
Jurnalismul erzaț
Pe 24 februarie, la câteva ore de la începerea agresiunii împotriva Ucrainei, pe internet a apărut o scrisoare deschisă împotriva războiului a unui grup de jurnaliști. Scrisoarea fost scrisă de corespondentul special al Kommersant, Elena Cernenko. În aceeași zi, Cernenko și alți câțiva jurnaliști care au semnat-o, au rămas fără acreditare la Ministerul rus de Externe.
De altfel, autorii au înlăturat scrisoarea din internet. Cernenko a continuat să lucreze la Kommersant, unde cenzura, chiar dacă nu-i foarte drastică, exista cu mult timp înainte de începerea războiului.
„Este mult mai greu de lucrat. Și nu e vorba doar de cuvântul „război”, dar în general de tonalitatea publicațiilor. Dacă textul este prea critic și există o aluzie că într-un domeniu situația se înrăutățește din cauza „operațiunii speciale”, articolul riscă să nu fie publicat deloc. Sunt interzise total textele despre militari, răniți sau morți, relatările despre familiile lor”, spune un angajat al Kommersant. „Cu toții sunt foarte descurajați. Altădată, în camera știri era agitație, multă lume, iar acum e o liniște de mormânt”, descrie atmosfera un alt autor al publicației.
Un test pentru redacție a fost interviul cu președintele Ucrainei Vladimir Zelenski, care a discutat cu un grup de jurnaliști la sfârșitul lunii martie. Printre ei a fost și corespondentul Kommersant, Vladimir Soloviov. Nici interviul, nici textul cu un rezumat nu au apărut în ziar.
[…]
Pe de altă parte, nici un jurnalist de la Kommersant nu a plecat în semn de protest față de război.
[…]
Propaganda
Surprinzător, războiul a produs un val de concedieri și plecări mai mare în presa de stat decât în presa formal-independentă, precum Kommersant. Redactorul Marina Ovseanikova de la Pervîi Kanal a îndrăznit să protesteze public, mulți alții, însă, au plecat în tăcere.
Jurnalista Iulia Ahmedova, care a plecat de la RIA Novosti, a povestit că la prima ședință de la începutul războiului au fost discuții aprinse: „Cei specializați pe politic au refuzat să scrie ceea ce probabil se aștepta de la ei. Nimeni nu dorit în situația care s-a creat să scrie propagandă evidentă.”
Aproximativ 20 de angajați de la RIA au fost concediate. Câteva zeci de persoane au plecat din redacția de limbă rusă a Russia Today. „Când a început totul, ne-au spus să lăsăm alte teme și să ne concentrăm doar pe Ucraina”, povestește un angajat RT. Potrivit acestuia, erau urmărite postările angajaților pe rețelele sociale: „În primele zile, cel puțin trei jurnaliști au fost concediați din cauza comentariilor”.
[…]
Pentru cei care au rămas să facă propagandă, însă, războiul e foarte profitabil. De exemplu, onorariul corespondentului de război Evghenii Poddubnîi, de la Compania federală de stat de televiziune și radiodifuziune, care relatează despre acțiunile militare din Ucraina, a crescut până la 974 de mii de ruble (peste 16 mii de euro) pe lună, față de 782 de mii anterior. […] Au crescut și veniturile angajaților Russia Today. De exemplu, directorul serviciului rus, Evghenii Șipilov, primea în luna ianuarie un salariu de 950 de mii de ruble, însă, începând cu luna martie primește 1,1 milioane de ruble.
[…]
