Ziua Limbii Române și incapacitatea Republicii Moldova de a-și găsi identitatea și a-și asigura securitatea

Ziua Limbii Române și incapacitatea Republicii Moldova de a-și găsi identitatea și a-și asigura securitatea
© EPA-EFE/DUMITRU DORU   |   Trei femei își fac selfie în timpul pregătirilor pentru sărbătorirea „Zilei Limbii Noastre”, în Piața Europei din Parcul Central din Chișinău, Moldova, 30 august 2019.

Statutul incert al limbii oficiale a Republicii Moldova, la 31 de ani de la independența acesteia, arată cât de dificilă a fost și rămâne definirea și acceptarea unei identități naționale. Incapacitatea de a clarifica chestiunea limbii și de a se desprinde de invenția sovietică a „moldovenismului” nu e singurul eșec al Chișinăului: la 31 de ani de independență, acesta încă nu își controlează propriul teritoriu și e incapabil să își asigure securitatea energetică și militară.

Între limba renașterii naționale, româna, și invenția puterii de ocupație sovietice, moldoveneasca

La 31 de ani distanță de la desprinderea de URSS, în Republica Moldova încă mai sunt dubii legislative despre limba oficială a acestui stat. În Declarația de Independență este menționată „limba română”, care fusese deja proclamată ca limbă de stat sub presiunea mișcării de renaștere națională de la sfârșitul anilor '90. Constituția adoptată în 1994, când Parlamentul era dominat de forțe de stânga, preciza însă, la Articolul 13, că „Limba de stat [...] este limba moldovenească”; practic, prin această sintagmă erau asumate teoriile sovietice ale unei așa-zise limbi moldovenești, distinctă de cea română. Aveau să mai treacă încă aproape 20 de ani până când Curtea Constituțională avea să decidă că Declarația de Independență este documentul care prevalează în fața Constituției – așadar, limba oficială ar trebui să fie româna. Hotărârea Curții Constituționale din 2013 nu a fost însă pusă în aplicare prin amendarea legii fundamentale nici măcar până la ora redactării acestui material.  

O astfel de recunoaștere a limbii vorbite în Republica Moldova ar rezolva o bună parte a problemei identitare care încă mai persistă la Chișinău și toate ambiguitățile ce derivă ca „diferențe” dintre români și moldoveni. În tot acest timp, politicieni populiști precum liderul comunistul Vladimir Voronin se află încă în Parlamentul de la Chișinău, promovând „moldovenismul” și marotele statalității Republicii Moldova. Acestea trebuie apărate acum, în viziunea sa, nu numai de România, dar și de UE și de SUA.

Dependență energetică de Moscova, o amenințare la adresa securității Republicii Moldova

Nici în plan economic lucrurile nu sunt foarte bune pentru Republica Moldova. De trei decade, Republica Moldova este total dependentă de gazele rusești livrate de Gazprom. Toate guvernele care s-au perindat la putere au preferat să plătească prețul cel mai mic pentru gazele rusești în detrimentul libertății politice.

Astăzi, Republica Moldova rămâne dependentă 100% de gazele rusești și stă sub incertitudinea livrărilor de la Gazprom. Mai mult, în stânga Nistrului, în regiunea separatistă transnistreană, s-a acumulat deja o datorie istorică de nouă miliarde de dolari. Deși este o datorie corporativă, politicienii de la Moscova nu ezită periodic să o impute declarativ Chișinăului. Transnistria nu plătește de mai bine de 15 ani niciun ban pentru gazele rusești, într-o schemă ce de fapt ajută Rusia să finanțeze existența enclavei separatiste.

Mai mult de atât, pe partea de energie electrică, Republica Moldova a rămas dependentă de energia electrică de la centrala Cuciurgan din Transnistria, deținută de compania rusească Inter RAO. Până nu de mult, Republica Moldova procura 100% din energia electrică de la această centrală termoelectrică care arde gazul rusesc și îl transformă în energie electrică. După multe șovăieli, Chișinăul a reușit astăzi ca măcar 30% din curentul electric să și-l asigure din Ucraina.

Mai mult, pentru cele 70 de procente de energie electrică, Tiraspolul șantajează lunar Chișinăul cu licențe de mediu pentru Uzina Metalurgică de la Râbnița (MMZ) care oferă prețuri de dumping la produsele finite. MMZ face concurență neloială tuturor combinatelor din regiune, inclusiv din România, deoarece funcționează cu gaze gratis din partea Rusiei și este cel mai mare contributor și infuzor de valută al regimului separatist transnistrean, aflat de facto în mâinile a doi oligarhi locali, Victor Gușan și Ilia Kazmalî, cu puternice relații cu Moscova. Deși România a terminat încă de anul trecut gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, acesta nu a fost folosit decât foarte puțin în toamna trecută pentru reglarea presiunii. De asemenea, actualul Guvern a preferat o firmă indiană cu probleme de corupție în locul unui consorțiu de firme românești pentru a construi linia de înaltă tensiune Vulcănești- Chișinău, care ar aduce direct curent electric din România în Republica Moldova.

Diferența de preț la licitație a fost de circa 30.000 de dolari la o sumă totală de 27 de milioane de dolari. Este greu de crezut că firma indiană, care se baza pe materiale ieftine din Ucraina și forță de muncă locală, va termina la timp această lucrare de importanță strategică.

Transnistria și incapacitatea statului moldovenesc de a-și asigura integritatea teritorială

Dosarul transnistrean trenează și el de mai bine de 30 de ani. Nici astăzi, când Republica Moldova are considerabil mai multe pârghii în negocierile cu Tiraspolul, acestea nu sunt folosite pentru a pune capăt acestei situații. În timp ce circa 11% din teritoriul său se află sub un regim separatist butonat de la Moscova, Republica Moldova nu reușește să-și rezolve nici „dilema de securitate”, astfel că pe teritoriul său se află un număr de circa 1.700 de militari ruși.

Forțele paramilitare transnistrene sunt estimate și ele la circa 8.000 de oameni, iar depozitul de muniții al Rusiei de la Cobasna le oferă acestora un avantaj militar, cel puțin pe hârtie.

Problema este că aceste trupe din Transnistria țin în șah o parte din armata ucraineană care nu poate pleca de la granița cu regiunea separatistă de frica unui atac-supriză. De asemenea, nici nu poate intra în Transnistria, deoarece juridic vorbind ar însemna să atace Republica Moldova. Astfel, situația nu este periculoasă doar pentru Republica Moldova, ci și pentru Ucraina.

În anii scurși de la proclamarea independenței Republicii Moldova față de Moscova, nicio guvernare nu s-a preocupat cu adevărat de echiparea armatei, care se află într-o stare foarte proastă. Ba mai mult, forțele pro-ruse de la Chișinău au promovat ideea că Republica Moldova nici nu mai are nevoie de armată, deoarece transnistrenii nu vor ataca, iar în fața Rusiei oricum nu ar fi vreo șansă de reușită.

Războiul din proximitatea sa arată însă că aceste calcule au fost greșite și că Republica Moldova ar avea nevoie de o minimă înzestrare militară, măcar în scopuri disuasive în eventualitatea unui atac din Transnistria ordonat de Moscova. Cu toate acestea, bugetul destinat armatei se menține sub 0,4% din PIB.

Cum ar putea profita Moldova de noile realități politice și economice

Republica Moldova nu se folosește nici în prezent de atuul închiderii graniței ucrainene pe segmentul transnistrean. După decizia Kievul de la începutul războiului, o bună parte din contrabanda cu Ucraina, mai ales cea făcută prin portul Odessa, s-a închis pentru regiunea separatistă transnistreană.

Chișinăul nu a fructificat momentul și continuă să nu aplice niciun impozit mărfurilor care vin și pleacă din Transnistria. Cu alte cuvinte, prin inacțiune în acest sens, contribuie la ținerea în viață a regimului transnistrean.

Chișinăul preferă negocieri subterane cu regimul oligarhilor transnistreni ce dețin holdingul Sheriff și a monopolizat toată activitatea economică de peste Nistru.

Tiraspolul nu este deloc în poziție în care să pună condiții, mai ales după cuplarea Republicii Moldova la sistemul european energetic ENTSO-E. Autoritățile constituționale trebuie să acționeze mult mai ferm în raport cu Tiraspolul care este acum dependent 100% de acceptul Chișinău pentru trecerea mărfurilor sale.

Paradoxul face ca, după 31 de ani și o apropiere cum n-a mai existat vreodată față de UE, dar și cu statutul de țară candidată pentru aderarea la UE, Republica Moldova să rămână în același timp atât de dependentă față de Moscova și să joace în continuare atât de prost cartea împotriva separatismului transnistrean.

De partea identitară românească se vorbește astăzi mai puțin la Chișinău, iar totul este îmbrăcat într-o formulă neutră europeană acceptată și la Chișinău și la București. Cu toate acestea, schimburile comerciale, numerele de proiecte în derularea sau planificate și înțelegerea la nivel politic nu au fost niciodată atât de ridicate între cele două capitale.

Rămâne de văzut dacă, după aceste crize de tip militar și economic, Republica Moldova va rezolva și această dilema identitară și va spune lucrurilor pe nume prin aplicarea legii. O manevră necesară care să pună capăt oricăror speculații și populisme geopolitice menite să alimenteze ura și frustrările din societatea din Republica Moldova.

Alte opinii
De ce tace (și când vorbește) Bruxelles-ul despre și cu Donald Trump

De ce tace (și când vorbește) Bruxelles-ul despre și cu Donald Trump

Bruxellesul este consternat de măsurile și pozițiile radicale adoptate de Trump. În noul context geopolitic, UE se profilează drept ultimul bastion al democrațiilor liberale.

Supraviețuirea Ucrainei nu depinde de pacea lui Trump, ci de armele occidentale

Supraviețuirea Ucrainei nu depinde de pacea lui Trump, ci de armele occidentale

Poziția inflexibilă a Rusiei, care practic cere capitularea Ucrainei, nu va permite încheierea rapidă a păcii. Soarta Ucrainei depinde în continuare de sprijinul occidental, dar în acest moment cel american e pus sub semnul îndoielii.

Op-ed: La un pas de libertate

Op-ed: La un pas de libertate

De săptămâni întregi, Serbia e zguduită de proteste studențești, declanșate de tragedia de la Novi Sad. Pornite ca reacție la corupția endemică, protestele s-au transformat într-o mișcare națională care militează pentru reforme sistemice profunde.

EBOOK> Razboi si propaganda: O cronologie a conflictului ruso-ucrainean

EBOOK>Razboiul lui Putin cu lumea libera: Propaganda, dezinformare, fake news

Mai multe
Criza Groenlandei, un cadou pentru China și Rusia
Criza Groenlandei, un cadou pentru China și Rusia

Criza Groenlandei amenință solidaritatea în cadrul NATO și poate duce, indirect, la validarea agendelor expansioniste ale autocrațiilor. Este motivul pentru care e imperativ un compromis convenabil tuturor.

Preluarea Fâșiei Gaza de către SUA, o propunere sortită eșecului
Preluarea Fâșiei Gaza de către SUA, o propunere sortită eșecului

Donald Trump a spus că SUA ar putea prelua Gaza după ce pleacă palestinienii de acolo. Nimeni din Orientul Mijlociu nu poate accepta o astfel de propunere întrucât ar amplifica instabilitatea în regiune.

Războiul îmbogățește elitele pro-Putin și accentuează inegalitatea din societatea rusă
Războiul îmbogățește elitele pro-Putin și accentuează inegalitatea din societatea rusă

Războiul din Ucraina sporește decalajul dintre elitele bogate ale Rusiei și majoritatea populației. În același timp, a fost lansat un proces de redistribuire a resurselor și direcționare a acestora către cei loiali regimului Putin.

De ce au încetat să protesteze bulgarii pro-occidentali
De ce au încetat să protesteze bulgarii pro-occidentali

În timp ce în diferite capitale europene asistăm la proteste de amploare, în Bulgaria, unde există o tradiție a protestelor, reformiștii par apatici, după ani de blocaj politic și revenirea partidelor-sistem la putere.

Alegerile din Belarus: spectacolul regizat de regimul Lukașenko n-a păcălit pe nimeni
Alegerile din Belarus: spectacolul regizat de regimul Lukașenko n-a păcălit pe nimeni

Aleksandr Lukașenko a câștigat al șaptelea mandat de președinte cu 86,82% din voturi și o rată de participare de 85,9%, rezultate tipice regimurilor dictatoriale. Cifrele au fost fluturate drept dovadă a stabilității din Belarus, a sprijinului popular pentru Lukașenko și a toleranței față de opoziție. Alegerile nu au fost însă nici libere, nici corecte, ci doar un spectacol care n-a păcălit pe nimeni.

Ce fac suveraniștii la Bruxelles, când nu-i vede nimeni. Și cui folosesc, dacă folosesc
Ce fac suveraniștii la Bruxelles, când nu-i vede nimeni. Și cui folosesc, dacă folosesc

Un nou cuvânt se impune în media și dezbaterea politică: „suveraniștii”. Ce impact au și cuvântul, și știrile de mai sus asupra democrației liberale? Cum schimbă ele jocul politic din Europa?