Donații
Veridica.md
Problemele de sănătate ale lui Aleksandr Lukașenko le-au amintit belarușilor că dictatorul e muritor. Va fi el urmat de cineva din regim, de un reprezentant al opoziției, sau un personaj impus de Moscova?
Problemele de sănătate ale lui Lukașenko au spulberat mitul „eternității” liderului
La parada militară din 9 mai de la Moscova, Aleksandr Lukașenko nu a fost în stare să meargă pe jos 300 de metri, iar gărzile lui Putin au fost nevoite să îl ducă cu mașina. Apoi a dispărut complet din spațiul mediatic pentru cinci zile și jumătate. Acest lanț de evenimente a provocat o avalanșă de discuții. După cum era de așteptat, au apărut o mulțime de speculații cu privire la absența sa: de la boală gravă până la moartea lui Lukașenko. În tot acest timp, serviciul de presă și apropiații săi nu au comentat situația. Această tăcere prelungită a declanșat numeroase discuții pe internet și a lansat o întrebare importantă: cine va lua locul vârstnicului lider autoritar, dacă acesta moare pe neașteptate? În ce măsură regimul construit de Lukașenko poate supraviețui morții sale și cine i-ar putea deveni succesor celui care a deținut puterea în Belarus timp de aproape trei decenii?
În regimurile autoritare personale, sănătatea liderului are o importanță crucială. La urma urmei, când viața politică depinde de un singur om, nomenclatura ajunge să-și pună întrebări periculoase. Din acest motiv, Lukașenko a căutat întotdeauna să demonstreze că este într-o formă fizică bună. Este o modalitate ușoară de a le spune susținătorilor săi: sunt viu, sănătos și în floarea vârstei. Căci atâta timp cât liderul autoritar este sănătos, nici demnitarii din anturajul său, nici structurile de putere pe care se bazează nu vor vorbi deschis despre ce se va întâmpla „după” dispariția eternului conducător. Nu se vor întreba cine va prelua puterea, nu vor începe să-și reconsidere ambițiile politice și să-și caute un fotoliu mai confortabil. Cât timp liderul autoritar este în viață și se agață de putere (chiar și cu ajutorul represiunii sau al sprijinului din partea Rusiei), a te gândi la scenarii postume este aproape o crimă. Să gândești altfel este echivalent cu trădarea.
Aparent, pentru a preveni un astfel de delict de gândire, biroul de presă al lui Lukașenko a decis să nu comenteze starea sa de sănătate. Și a făcut o greșeală. Liderul belarus a reapărut și a spus că a avut o infecție provocată de un „adenovirus”. La acel moment, discuțiilor pe această temă scăpaseră de sub control, memele de pe internet nu mai puteau fi oprite, iar în mass-media apăruseră zeci de materiale. Totodată, experții începuseră să discute despre posibilii succesori. Cel mai probabil, tăcerea prelungită a determinat și verticala puterii să se gândească la posibile scenarii. Oamenii din cadrul acesteia puteau să tragă concluzia logică: regimul poate să se descurce foarte bine și fără omul care de ani de zile susținea contrariul. Și, din moment ce este un simplu muritor, supus bolilor și slăbiciunilor, ar trebui să ne gândim ce se va întâmpla după el.
Încercarea de a prezice astăzi cine i-ar putea lua locul lui Lukașenko în cazul morții sale este similară cu ghicitul în cafea. O astfel de situație nu s-a mai întâmplat vreodată în istoria Belarusului independent. Și există prea multe scenarii în legătură cu direcțiile în care această situație poate evolua, precum și prea multe elemente care o pot influența. Să încercăm totuși să ne imaginăm câteva variante.
Menținerea regimului ar putea duce la o competiție între structurile de forță și cele politice
În cei 29 de ani de când a preluat conducerea Belarusului, Aleksandr Lukașenko a concentrat la maxim puterea în mâinile sale, suprimând complet opoziția politică, iar remanierile permanente din aparatul de stat nu au permis niciunui alt om politic să capete vizibilitate. Lukașenko este proactiv și expert în a-i împiedica pe alții să acumuleze influență. Cum era de așteptat, ca urmare a controlului exercitat asupra rivalilor, în domeniul politic nu au mai rămas figuri cu adevărat remarcabile, nici măcar în cadrul nomenclaturii.
Pe de altă parte, ne putem imagina situația în care Lukașenko moare într-o perioadă de relativă acalmie pentru regimul său în care opoziția a fost reprimată, nu se prevăd proteste, nu există cineva din afara regimului capabil să revendice puterea. În acest caz, Constituția belarusă stabilește cine va prelua puterea: atribuțiile președintelui trec la președintele Consiliului Republicii (camera superioară a Parlamentului). În acest moment, această funcție este deținută de Natalia Koceanova, loială actualului președinte. Ea nu-și afișează vreo ambiție politică, ci dimpotrivă, subliniază că doar cu Lukașenko „poate exista un viitor pentru țara noastră”. Dar dacă puterea va trece totuși în mâinile ei, chiar și într-o astfel de persoană loială regimului s-ar putea trezi dorința de a conduce țara.
În același timp, este posibilă și o altă situație. Uneori, liderii autoritari încearcă să stabilească o succesiune a puterii, dar moartea liderului duce totuși la conflicte interne și la lupte pentru putere în rândul elitei loiale. Conform unui decret pe care Lukașenko l-a semnat în mai 2021, în cazul în care el moare de moarte violentă, puterea va trece către Consiliul de Securitate. Acest lucru ar putea duce la complicații în ceea ce privește găsirea unui succesor. La urma urmei, chiar și în cazul unei morți naturale a lui Lukașenko, reprezentanții structurilor de putere – așa numiții siloviki – ar putea încerca să pună sub semnul întrebării acest fapt și, dacă reușesc să-și consolideze poziția, ar putea invoca factorul morții violente înlăturând-o pe Natalia Koceanova. Desigur, se prea poate ca și ea să reușească să-i unească în jurul ei pe înalții funcționari și să devină deținătorul real al puterii. Dar sunt oare funcționarii capabili să se pună de acord între ei? Și cum se vor comporta siloviki? Acest lucru nu-l putem ști cu certitudine.
Nu ar trebui să excludem nici posibilitatea ca pe scenă să apară și alți actori. După moartea lui Lukașenko, politicienii care nu și-au manifestat încă ambițiile ar putea să considere că au o fereastră de oportunitate le oferă prilejul de a accede la funcția supremă. Cine va trage biletul norocos depinde însă de anumite circumstanțe, inclusiv de capacitatea actorilor de a-și activa instinctul de supraviețuire și de a-și mobiliza susținătorii mai repede decât ceilalți.
Forțele democratice vor întâmpina rezistența regimului și după moartea lui Lukașenko
Dintre toate scenariile, există unul pe care putem totuși să-l discutăm de pe-acum cu o doză mare de certitudine. După protestele din 2020 și scindarea societății, este puțin probabil ca siloviki să accepte să predea puterea unor oameni pe care tot continuă să îi arunce după gratii. Lukașenko are un vechi talent – să-i facă pe subordonații săi să se teamă. El a arătat în repetate rânduri cu degetul spre protestatarii care doreau să „divizeze și să sfâșie țara”, speriindu-și susținătorii cu spectrul unor „masacre” și al „războiului civil”. E o probabilitate destul de mare ca frica de represalii și poveștile nesfârșite ale lui Lukașenko cu privire la intențiile ostile ale reprezentanților forțelor democratice să se fi fixat ferm în mintea siloviki-lor. Acest lucru este confirmat atât de continuarea arestărilor brutale în rândul belarușilor, în ciuda faptului că în prezent nu există vreo mișcare publică de rezistență, cât și de retorica plină de ură de pe canalele apropiate de siloviki. În plus, după 2020, chiar și executanții mărunți din cadrul forțelor de ordine au primit o libertate de acțiune aproape completă. Se pare că Lukașenko este dispus să le dea frâu liber de dragul propriei siguranțe: un asemenea scop justifică încălcarea oricărei legi. Această carte blanche, cu care puterea din Belarus îi incită pe siloviki le-ar fi cu siguranță retrasă de lidera în exil a opoziției, Svetlana Tihanovskaia, în cazul în care ar ajunge la putere și probabil că același lucru l-ar face orice alt reprezentant al opoziției democratice. Rămâne deschisă întrebarea de ce ar intra siloviki în dialog cu oamenii care le-ar restrânge „drepturile” existente sau i-ar trimite la închisoare pentru actele de violență săvârșite.
Tihanovskaia a declarat că forțele democratice au totuși un plan de acțiune pentru eventualitatea morții lui Lukașenko, dar nu a oferit și detalii despre acesta, așa că nu pot fi evaluate șansele sale de reușită.
Gruparea democrată mai are însă și alți reprezentanți cunoscuți: regimentul Kalinovski. Este vorba de un grup de voluntari belaruși care luptă împotriva Rusiei de partea Ucrainei. Luptătorii săi au vorbit în repetate rânduri despre o posibilă împotrivire față de Lukașenko.
„Voluntarii Regimentului Kalinovski consideră că Rusia este dușmanul comun al Belarusului și Ucrainei. Eliberarea Ucrainei de ocupanții ruși va duce în mod inevitabil la slăbirea și, sperăm, la declanșarea prăbușirii regimului putinist. Acest lucru va marca [și] sfârșitul istoriei regimului Lukașenko din Belarus”. Aceasta este misiunea Regimentului Kalinovski: eliberarea Belarusului prin eliberarea Ucrainei”, scrie pe pagina de internet a organizației.
Nu trebuie să uităm însă că regimentul face acum parte din forțele armate ucrainene. În mod evident, Kievul nu intenționează să creeze un nou punct fierbinte la granița sa de nord. Deocamdată, șansele de realizare ale planurilor enunțate de membrii regimentului rămân scăzute.
Factorul rusesc: Moscova va încerca să impună succesorul lui Lukașenko
Analistul politic belarus Artiom Șraibman notează că, pentru a avea o șansă de succes, forțele democratice au nevoie de patru componente: unitate și determinare, o stare de confuzie la nivelul verticalei puterii și al siloviki-lor, neamestecul Rusiei, plus disponibilitatea masivă a oamenilor de a ieși în stradă. În mod previzibil, una dintre principalele probleme, în opinia lui, este că Rusia nu va putea rămâne deoparte. Iar aceasta este o piedică importantă în calea succesului democratic în Belarus.
„Dacă Lukașenko ar dispărea și forțele democratice ar începe să câștige teren, nu-mi pot imagina vreun motiv care să determine Kremlinul să privească pur și simplu cum forțele ostile Moscovei preiau puterea într-un cap de pod militar crucial. [...] Și sunt la fel de sceptic în ceea ce privește posibilitatea unor manifestații la scară largă ținând cont de starea actuală a societății, cu excepția cazului în care, desigur, dintr-un motiv oarecare, noul guvern declară brusc amnistia și ia măsuri drastice împotriva siloviki-lor. De ce ar face asta, nu știu. Reiese că, chiar și în cel mai bun scenariu pentru forțele democratice, adică, pe de o parte, chiar și cu un regim cuprins de haos, iar pe de altă parte, chiar și cu unitate în interiorul acelor forțe, există încă cel puțin două bariere serioase în calea succesului”, consideră Șraibman.
Factorul rusesc joacă, fără îndoială, un rol semnificativ în situația din Belarus. Kremlinul a decis deja cu siguranță ce candidatură ar fi cea mai potrivită pentru a promova interesele rusești în cazul morții lui Lukașenko. Iar probabilitatea ca Moscova să-i impună nomenclaturii belaruse alegerea sa este cu adevărat mare. În același timp, este încă destul de neclar dacă demnitarii și siloviki vor avea suficientă voință politică pentru a se uni și a-i prezenta Moscovei propriul lor candidat, care să fie capabil să discute cu aceasta din postura de lider. Exisă, în mod evident, și un factor important care ar putea influența capacitatea viitoare a Rusiei de a influența evoluțiile din Belarus: războiul din Ucraina. O înfrângere decisivă a forțelor Moscovei ar putea pune capăt visurilor lui Vladimir Putin de a domina spațiul ex-sovietic.
Desemnarea unui succesor al lui Lukașenko va depinde, așadar, de o multitudine de variabile, inclusiv de reacția belarușilor și a forțelor democratice, de acțiunile actorilor politici din cadrul sistemului și de contextul extern. Belarusul ar putea avea parte, după actualul președinte, de o versiune a regimului său superficial modificată, dar și de un parcurs complet nou, spre democrație și alianța cu celelalte democrații. Un lucru rămâne evident: orice destabilizare a structurilor într-un stat autoritar oferă șansa unei evoluții complet diferite a țării.
---copie-image.webp)