Donații
Veridica.md
Anul acesta, iulie a fost o lună a recordurilor de căldură în mai multe zone ale lumii - ceea ce Veridica a relatat la vremea respectivă. Caracteristica principală a lui iulie 2023 pare să fi fost apariția timpurie a zilelor caniculare, care de obicei se înregistrează abia după instalarea sezonului cald, ci nu chiar la debutul lui, cum a fost cazul acum. Luna august a continuat în același tipar, cu „platouri” de temperaturi ridicate în mai regiuni și continente, inclusiv în România. Specialiștii au menționat o serie de cauze ale recentelor recorduri, printre care și declanșarea fenomenului El Niño, un proces periodic de încălzire a apelor Pacificului, care duce la secetă, furtuni și inundații în estul Asiei, nordul Australiei și vestul Americii, precum și la ridicarea temperaturii globale. Însă grosul efectelor provocate de El Niño se va vedea abia la anul; de aceea i se și spune El Niño, după numele pruncului Iisus, pentru că abia spre Crăciun își atinge potențialul maxim. Fenomenul natural reprezentat de El Niño se suprapune cu unul „artificial”, al schimbărilor climatice provocate de activitățile umane. Ce poate ieși dintr-un asemenea cocteil este încă o necunoscută pentru specialiști, dar o estimare se poate face de acum: dacă 2023 are șanse să devină cel mai călduros an din istorie, 2024 ar putea fi și mai cald, cu o temperatură medie care să se apropie de pragul de 1,4 grade Celsius peste nivelul din era preindustrială. Un astfel de scenariu nu este defel implauzibil, iar unele guverne și organizații neguvernamentale au început să se pregătească pentru eventualitatea lui.
Impactul El Niño: 2024 „un an fără precedent în ce privește temperaturile globale”
Simplu spus, El Niño înseamnă aducerea la suprafața oceanului a apelor mai calde existente în străfundurile lui. Există și versiunea opusă, „feminină”, a lui El Niño, numită La Niña, în care apele mai reci sunt cele ce ajung la suprafață. El Niño și La Niña se succed și se completează reciproc, o dată la câțiva ani. De exemplu, precedentul El Niño a avut loc în 2018-2019, iar cel de dinaintea lui s-a întins pe două ierni, între anii 2014-2016. Între cele două a avut loc un ciclu La Niña. Ca și în cazul furtunilor sau cutremurelor, există scale de măsurare a intensității manifestărilor El Niño. Ca reper este luată o anumită zonă din Pacific cunoscută sub numele de „Niño 3.4”. Dacă temperatura la suprafața apelor din această zonă depășește norma cu 1,5 grade Celsius, atunci El Niño este unul „puternic”. Dacă ea depășește 2°C, atunci avem de-a face cu un El Niño „sever”. El Niño din 2018-2019 s-a situat la +0,9°C; în schimb, cel din 2014-2016 a atins +2.6°C. NOAA, agenția guvernamentală americană de meteorologie, a estimat că El Niño curent, declanșat în iunie, va fi unul „puternic”. Dar a precizat în același timp că sunt 30% șanse ca el să atingă nivelul unuia „sever”, similar cu cel din 2014-2016. Unul dintre argumentele luate în calcul a fost că în cei trei ani de la cel mai recent El Niño și de când are loc La Niña, s-a acumulat în adâncurile oceanului o cantitate și mai mare de căldură.
În 2014-2016, efectele El Niño au fost masive în țările afectate. Seceta din Africa de Sud a dus la cea mai slabă producție agricolă în douăzeci de ani. În Indonezia s-au înregistrat cele mai mari incendii de vegetație din istoria locală. Aproape o treime din Marea Barieră de corali din largul coastelor Australiei s-a albit și mortificat. În America de Sud, vremea mai umedă și mai caldă a contribuit la o proliferare fără precedent a bolilor contagioase, printre care și cea provocată de virusul Zika. În ansamblu, seceta și inundațiile de atunci au expus la foamete aproximativ 60 de milioane de oameni. La nivel global, 2015 și 2016 au fost declarați succesiv cu acest prilej cei mai călduroși ani din istorie.
Zona tropicală a Pacificului este atât de întinsă, încât chiar și o încălzire cu un grad Celsius a suprafeței ei poate afecta climatul global. Cu cât apa evaporată este mai multă, cu atât proliferează furtunile tropicale. Curenții atmosferici transportă această energie suplimentară în regiunile mai reci din nord și sud. O translatare a acestora este făcută și de rotația Pământului, răspândirea lor având astfel loc și înspre est și vest. Rezultatul final este o redistribuire a căldurii și umidității la nivel global. Nu există două El Niño similare, fiecare atrage schimbări impredictibile ale vremii. Există totuși câteva modele care sunt respectate mai des. În general, la El Niño bazinul amazonian, Australia, subcontinentul indian, Sahelul, sud-estul Asiei și sudul Africii intră într-o perioadă secetoasă. În schimb, Asia centrală și de est, sudul Statelor Unite, Cornul Africii și conul sudic al Americii Latine tind să aibă parte de o perioadă ploioasă.
Ce face însă și mai impredictibil acest El Niño este căldura acumulată la fundul oceanelor. Încălzirea globală nu se resimte doar în Bucureștiul poluat și aglomerat, ci și în adâncimile oceanelor. De mai multe decenii, cercetătorii măsoară temperatura oceanelor de până la două mii de metri adâncime. Iar aceasta, din 1990 încoace, este într-o majorare continuă. Oare răscolirea apelor de către El Niño nu va aduce de această dată la suprafață și mai multă căldură? Și ea nu va face ca temperaturile globale să se mărească și mai mult? Un cercetător citat de The Economist a declarat tranșant: „Sunt sigur că 2024 va fi un an fără precedent în ce privește temperaturile globale”.
Și iată și calculele. În prezent, planeta este cu 1,26 grade Celsius mai caldă decât era în epoca de dinaintea inventării motorului cu aburi. Fiecare grad Celsius în plus în zona „Niño 3.4” duce la mărirea temperaturii globale cu 0,07°C. Dacă El Niño curent va fi unul sever, de două grade sau peste, temperatura globală va putea urca cu 0,14°C - ceea ce va aduce temperatura planetei aproape sau la pragul de +1,4°C peste valoarea preindustrială. Moment la care ar trebui să înceapă îngrijorările responsabililor din regiunile cel mai probabil vizate de aceste evoluții, cum ar fi Australia, Indonesia și o parte a bazinului Amazonului, unde seceta și incendiile forestiere vor fi și mai dese. Ceea ce deja se petrece.
Boli și foamete: efectele El Niño, amplificate de războiul din Ucraina și de suspiciunile față de vaccinare
India a limitat recent exportul de orez, anticipând o scădere a producției din cauza secetei induse de El Niño. Interdicția afectează o jumătate din exporturile indiene de orez, subcontinentul asiatic contribuind (ca volum) cu 40% din comerțul mondial de orez. Decizia guvernului indian a dus la majorarea prețului orezului la bursă până la un nivel nemaiîntâlnit din 2011. O evoluție similară ar putea prezenta și recolta de grâu. Australia produce aproape 15% din recolta mondială, însă în anii cu El Niño, contribuția ei se poate înjumătăți. În acest caz, situația e complicată de războiul din Ucraina, o altă țară exportatoare de cereale. Agresiunea rusă asupra țării vecine a perturbat și alte piețe, cum ar fi cea a uleiului alimentar. În anii cu El Niño, producția de ulei de palmier din Indonezia și Malaezia, cei mai mari exportatori mondiali, poate scădea cu până la 20%. Scăderea este atenuată de regulă de uleiul de floarea soarelui produs în Rusia și Ucraina, lucru care însă de această dată, având în vedere distrugerile și piedicile provocate de război, va fi mult mai greu de atins.
Ploile aduse de El Niño pot fi benefice pentru unele culturi. Dar dacă sunt în exces, ele pot fi și distrugătoare. În general, umezeala adusă de El Niño favorizează însă alt fenomen: cel al recrudescenței epidemiilor. În condiții de temperatură ridicată, virușii se pot reproduce mai rapid, iar țânțarii care îi poartă înțeapă mai des în condiții de caniculă. În plus, ochiurile de apă mai numeroase favorizează și mai mult înmulțirea acestora. Rezultatul este o rată mai înaltă a îmbolnăvirilor cauzate de țânțari. La acest moment, spitalele din nordul statului Peru sunt supraaglomerate din cauza celei mai severe epidemii de dengue înregistrate vreodată în țară. Dengue este o boală tropicală asemenea gripei care se poate transmite prin mușcătura țânțarului Aedes. Sezonul El Niño în desfășurare a lovit statul peruvian de două ori. Pe lângă pandemia de gripă, El Niño a adus și o migrație a hamsiilor din largul coastelor naționale, așa încât una dintre cele mai mari companii de pescuit din lume a rămas fără obiectul muncii. În Cornul Africii, inundațiile induse de El Niño sunt asociate cu înmulțirea cazurilor de holeră. Dar și seceta produce o proliferare a maladiilor, cum este malaria – în Columbia și Venezuela, dar și în Etiopia, Uganda și Kenya, unde El Niño din sezonul 1997-1998 a contribuit la mai multe valuri de epidemii de malarie. În general, dislocările de populație, malnutriția și lipsa condițiilor sanitare minimale care apar în urma fenomenelor meteo extreme nu fac decât să exacerbeze răspândirea bolilor contagioase. Iar în perioada actuală, problema e agravată de ceea ce a lăsat în urmă pandemia de Covid. Fundația de caritate Bill și Melinda Gates a estimat că pandemia a condus la o scădere globală a ratei imunizărilor până la nivelul de acum 30 de ani, făcând ca anumite boli care se puteau evita, precum rujeola, să reizbucnească în formă epidemică în mai multe țări.
Efectele fenomenului El Niño din această perioadă se anunță așadar a fi de amploare și cu impact prelungit. Pe de o parte, față de ciclul din 2014-2016, predicțiile și simulările de astăzi sunt mai precise. Organizațiile neguvernamentale, dar și guvernele, își stabilesc politicile și programele și în funcție de schimbările meteorologice. De pildă, Organizația Mondială a Sănătății lucrează acum cu Organizația Mondială a Meteorologiei pentru a preconiza cu mai multă precizie unde este cel mai eficient să își aloce resursele și personalul. Pe de altă parte însă, greul efectelor El Niño se va resimți de cele mai multe ori tot în regiunile lovite recent de o altă calamitate naturală sau umană, cum ar fi secetele, inundațiile, pandemia de Covid, majorarea prețurilor la alimente rezultată după aceasta și după declanșarea războiului din Ucraina. Echilibrul între plusurile tehnologiilor de avertizare și simulare și minusurile repetării dezastrului în aceleași regiuni este unul foarte fragil – și în mod cert aflat la dispoziția imprevizibilă a lui El Niño.
