Donații
Veridica.md
Gardul de la granița Letoniei a revenit în atenție în urma revoltei Wagner și a presupusei relocări a mercenarilor în Belarusul vecin. Experții avertizează că pentru a garanta securitatea țării este nevoie de mai mult decât un gard.
Gardul care separă Occidentul de Rusia
Țări precum Letonia, Lituania și Polonia (la fel ca alte foste state comuniste din Europa și URSS) au fost dintotdeauna neliniștite în privința Rusiei, având în vedere experiența lor istorică cu Imperiul Rus și Uniunea Sovietică. Neliniștea s-a transformat în îngrijorare în 2014, când Ucraina a fost atacată și Peninsula Crimeea anexată. Apoi, în vara lui 2021, un număr mare de imigranți din Orientul Mijlociu a încercat să intre în UE trecând granițele Poloniei, Lituaniei și Letoniei. Oficialii acestor trei țări, inclusiv cei din Letonia, au susținut că acest flux de migranți a fost unul organizat și încurajat de regimul lui Aleksandr Lukașenko, care astfel dorea să se răzbune pe aceste țări pentru sprijinul acordat partidelor de opoziție în cadrul alegerilor prezidențiale din Belarus din august 2020, precum și pentru protestele care au urmat. Oficiali letoni și europeni au catalogat această acțiune un război hibrid.
Preocupările legate de securitate s-au amplificat și mai mult după invadarea la scară largă a Ucrainei de către Rusia pe 24 februarie 2022, precum și după așa-zisul Marș al Justiției al lui Prigojin și mercenarilor săi Wagner din 24 iunie 2023. Mai mult decât atât, lumea se așteaptă ca măcar o parte din trupele Wagner să fie relocate în Belarus, în imediata vecinătate a Poloniei, Letoniei și Lituaniei.
La momentul revoltei lui Prigojin, construcția de garduri la granițele cu Rusia (și Belarus) începuse deja în mai multe țări europene, unele din aceste lucrări fiind demarate cu mulți ani în urmă. Lituania și Polonia se numără printre țările unde aceste proiecte de infrastructură frontalieră s-au terminat.
Letonia a început construcția unui gard pe partea ei de frontieră cu Rusia în 2019, iar în 2021 au fost elaborate planuri pentru a-l extinde pe toată lungimea granițelor cu Rusia și Belarus. Planul era să fie construit un gard lung de 173 de km la granița cu Belarus până la mijlocul lui 2024. Calendarul lucrărilor la granița de 283.6 km cu Rusia nu este foarte clar. La ora actuală, gardul de la granița cu Belarus a fost construit în proporție de 75%, în timp ce la granița cu Rusia au fost construiți doar 90 de kilometri de gard. Pe 1 iulie, Ministrul de Interne al Letoniei, Māris Kučinskis, a vizitat granița ruso-letonă și a recunoscut că nu există bariere pe 193,6 km din această graniță. Principala problemă este conflictul dintre autoritățile statului și constructorul contractat pentru această lucrare. Părțile se acuză reciproc de presupuse încălcări ale prevederilor legale. În plus, pe niciun segment al graniței nu există supraveghere video sau infrastructură rutieră care să-i ajute pe grăniceri să se deplaseze mai rapid către locația eventualelor persoane care încearcă să treacă granița ilegal.
În acest timp, situația la graniță rămâne tensionată. În jur de 4.000 de oameni au încercat să forțeze trecerea graniței dinspre Belarus, iar oficialii avertizează că numărul lor s-ar putea dubla până la finalul anului. Ministrul Kučinskis a recunoscut că guvernul „trebuie să găsească” modalități de accelerare a procesului de construcție a gardului de frontieră și a infrastructurii din jurul acestuia, și în același timp să stabilească un calendar foarte strict privind terminarea lucrărilor.
În același timp, Kučinskis și premierul leton Krišjānis Kariņš susțin că absența gardului nu afectează în vreun fel capactatea Letoniei de a monitoriza și proteja granițele naționale. Potrivit Primului-Ministru Kariņš, există soluții tehnologice care să îi ajute pe grănicieri să își îndeplinească atribuțiile de serviciu.
Experți: Grupul Wagner ar putea fi folosit pentru a direcționa refugiații către granițele Letoniei
Grupul Wagner probabil a jucat un rol important în aducerea imigraniților din țările africane în Libia, de unde aceștia au încercat să treacă Marea Mediterană pentru a ajunge în Italia, este de părere Ojars Skudra, politolog și profesor la Universitatea din Riga. Wagner are astfel experiență în redirecționarea fluxurilor de migranți către alte țări. „Wagner poate urmări aceleași obiective și în Statele Baltice, la fel cum a făcut-o în Italia”, susține Skudra.
În acest sens, expertul leton recunoaște că granița letonă este extrem de vulnerabilă, iar până acum nu există decât speranța ca Grupul Wagner și Belarusul să urmărească alte obiective. Profesorul Skudra respinge ideea că trupele Wagner ar putea intra în Statele Baltice sau în Occident în calitate de civili, deoarece nu au documentele necesare.
Eventualele amenințări din partea Wagner depind și de viitorul propriu-zis al mercenarilor. Unii din ei au contracte semnate cu armata rusă și trebuie să lupte în continuare în războiul din Ucraina. Alții însă ar putea rămâne în Belarus sau să plece în Africa, acolo unde Wagner joacă un rol important în mai multe țări din regiune. Dacă Wagner este mai interesată de alte părți ale lumii, atunci Statele Baltice nu au de ce să-și facă atâtea griji.
Experta în relații internaționale Sigita Struberga este la rândul ei de acord că este greu de spus ce-ar putea face Wagner în Belarus. „Încă nu știm foarte multe pentru a putea înțelege ce îi așteaptă pe Prigozhin și luptătorii Wagner”, susține ea.
În același timp, experta letonă avertizează că Wagner ar putea organiza anumite „teste de siguranță frontalieră” la granițele Letoniei cu Rusia și Belarus, asemănătoare celor din 2020, atunci când Belarusul a organizat afluxul de migranți. Dar, susține Sigita Struberga, prezența Wagner în Belarus nu va influența mediul de securitate din zona baltică, deși ar putea spori dependența lui Lukașenko de Kremlin. Scopul testării granițelor baltice și ale Poloniei ar putea fi creșterea sentimentului de nesiguranță la nivelul societăților baltice. Experta letonă nu exclude nici posibilitatea ca soldații Wagner să solicite statutul de refugiat în Europa, deși e greu de crezut că ar putea alege Statele Baltice.
Făcând referire la faptul că, spre deosebire de Polonia și Lituania, Letonia nu a avansat la fel de bine cu construcția gardului de frontieră, atât Skudra cât și Struberga susțin că responsabilitatea revine actualului și fostului guvern. Politicienii nu au reușit să cadă de acord pentru a accelera procesul de construcție și a pune presiune pe instituțiile relevante ca proiectul să avanseze cât mai repede cu putință. În același timp, Skudra admite că terenurile mlăștinoase și negocierile anevoioase cu proprietarii de pământ au îngreunat la rândul lor lucrările. Totuși, recunoscând că lentoarea procesului de construcție arată problemele din birocrația letonă și incapacitatea autorităților de a organiza un proces de achiziții în condiții optime, Struberga afirmă că în cazul unei invazii de amploare, securitatea Letoniei nu va depinde doar de această graniță. Securitatea este o chestiune complexă, iar siguranța granițelor este doar unul din multele elemente constitutive.
Noua strategie NATO: nu cedăm niciun centimetru de teritoriu în regiunea baltică
Marșul recent către Moscova al Grupului Wagner și ocuparea orașului Rostov-pe-Don pentru o singură zi au adus în discuție posibilitatea ca Rusia să se afunde în instabilitate (sau chiar haos), un scenariu care ar putea amenința securitatea vecinilor. Momentul de criză a fost depășit, dar apoi a venit vestea privind mutarea companiei Wagner în Belarus. Au existat chiar zvonuri că armata lui Prigojin se va folosi de această țară pentru a lansa atacuri în Statele Baltice și/sau Polonia.
Ministrul de externe al Lituaniei, Gabrielius Landsbergis, a apreciat că viteza cu care trupele Wagner au avansat către Moscova a demonstrat foarte clar care sunt capacitățile acestei organizații paramilitare. În plus, capitalele statelor baltice se situează la doar o sută de kilometri distanță de teritoriile unde își desfășoară activitatea Wagner, a mai declarat oficialul lituanian.
Nu se cunosc detaliile acordului mediat de președintele Belarusului care a pus capăt revoltei lui Prigojin, și nimeni nu a anunțat public câți luptători Wagner ar urma să se mute în Belarus (sau dacă aceast scenariu este de fapt luat în considerare), cât ar urma să stea acolo și la ce operațiuni ar urma să participe. Cu toate acestea, Statele Baltice și-au consolidat securitatea granițelor.
La rândul lui, Edgars Rinkēvičs, Ministrul leton de Externe, a subliniat faptul că această chestiune trebuie analizată împreună pentru a asigura securitatea Statelor Baltice, NATO și granițelor estice ale Uniunii Europene.
Ca urmare, Germania și-a anunțat disponibilitatea de a disloca în Lituania în jur de 4.000 de soldați, echivalentul a unei brigăzi. Vestea survine unui alt anunț făcut anul trecut de Canada, înaintea revoltei lui Prigojin, referitor la conducerea unei brigăzi multinaționale în Letonia de către această țară membră NATO. Pasul fusese făcut la scurt timp după ce au fost schimbate principiile de protecție a Statelor Baltice. Dacă în viziunea anterioară NATO se aștepta ca, în eventualitatea în care Statele Baltice ar fi invadate, forțele aliate să recucerească aceste teritorii, noua strategie a Alianței prevede că nu va fi cedat nici măcar un centimetru din teritoriul Statelor Baltice.
---copie-image.webp)
