Kremlinul, mass-media de stat și bloggerii afiliați puterii repetă aceleași teze despre invazia rusă în Ucraina: „operațiunea specială” este necesară pentru a alunga naziștii, sancțiunile internaționale reprezintă noi posibilități pentru Rusia. Cum să manipulezi populația rusă, să calmezi poporul și să generezi avânt patriotic? Administrația prezidențială a alcătuit în acest scop mai multe manuale de instrucțiuni.
Viktor Orbán este cel mai longeviv premier din istoria Ungariei și, după trei cicluri electorale la putere, încă se bucură de un sprijin masiv. Asumarea iliberalismului, suspiciunile de corupție și apropierea de Rusia nu par să afecteze semnificativ șansa lui Orbán de a obține un al patrulea mandat de premier.
Invazia produce efecte pe termen lung pentru relația dintre Bulgaria și Rusia. Demonstrațiile pro-Ucraina și nenumăratele inițiative ale voluntarilor în sprijinul refugiaților ucraineni s-au răspândit în toată țara, iar răbdarea pentru controversata ambasadoare a Rusiei la Sofia este pe terminate, în timp ce guvernul în sfârșit ia în calcul diversificarea surselor de gaze ale țării.
Războiul a avut un impact puternic asupra percepției ucrainenilor, lucru probat de sondajele de opinie apărute după 24 februarie. Din politician aflat în cădere liberă în sondaje, Volodimir Zelenski a ajuns la cote de încredere neverosimil de mari. Rusia a ajuns să fie urâtă de majoritatea ucrainenilor, care acum se desprind și de Patriarhia Moscovei.
După proclamarea independenței de către Republica Moldova, la 27 august 1991, relațiile între Chișinău și Tiraspol s-au deteriorat considerabil. Au avut loc și primele ciocniri între forțele moldovenești și cele transnistrene, pregătite și înarmate de Armata a 14-a a Rusiei. Pe 2 martie, s-a declanșat războiul.
Republica Cehă a fost printre primele țări care au condamnat invadarea Ucrainei de către Rusia, iar premierul Petr Fiala, într-un gest de solidaritate, chiar a efectuat o vizită riscantă la Kievul aflat sub asediu. Cea mai surprinzătoare reacție a venit din partea președintelui Milos Zeman, un filorus înfocat care a condamnat răspicat invazia și a cerut măsuri ferme împotriva lui Putin.
Invadarea Ucrainei de către Rusia a dat emoții și în Republica Moldova, care are – și ea – pe teritoriul său militari ruși, un conflict înghețat și o entitate separatistă agresivă sprijinită de Moscova. Scenariul unei invazii e tot mai puțin probabil, date fiind dificultățile întâlnite în Ucraina de armata rusă, ceea ce nu înseamnă însă că a dispărut riscul ca unele provocări să degenereze.
Războiul din Ucraina a adus în atenția jurnaliștilor și a comunicatorilor o problemă care preocupa Kievul de câțiva ani: cea a ortografiei numelor proprii. Persoane și localități deopotrivă sunt mai cunoscute după denumirile rusești. Ucraina insistă că ortografia ar trebui să fie în limba ucraineană.
Gândită de sovietici ca un cap de pod pentru expansiunea spre Basarabia și România de dincolo de Prut, Transnistria a fost, după căderea URSS, scena unuia din războaiele prin care Rusia post-sovietică a încercat să își mențină controlul asupra spațiului sovietic.
Viruși creați pentru anumite populații și regiuni și transportați de păsări care, astfel, înlocuiesc rachetele, o armată de sataniști care luptă de partea forțelor ucrainene și bombardamente „delicate” executate de armata rusă – sunt, toate, printre cele mai bizare narațiuni emise de propaganda rusă după invadarea Ucrainei și se înscriu în metanarațiuni mai ample prin care Rusia încearcă să își justifice atât agresiunea, cât și modul brutal în care poartă războiul.
Pe fondul unei crize economice tot mai accentuate, Turcia încearcă să refacă legăturile cu vechii săi aliați, după ani de zile în care i-a îndepărtat prin retorică și politici agresive. Ankara trebuie să țină cont însă și de relația sa cu Rusia, în condițiile în care depinde de Rusia în ceea ce privește importurile de energie și produsele agricole și are interese mari legate de turism și comerț.
În articolele selectate săptămâna aceasta de Veridica, jurnaliștii le cer colegilor de breaslă care au pactizat cu regimul Putin să spună adevărul, scriu despre modul în care e abordat războiul în școlile din Rusia și relatează cum a fost introdusă în manualele școlare, încă de acum câțiva ani, informația care să justifice agresiunea rusă în Ucraina.
De ani de zile Rusia încearcă să își consolideze influența în Balcani, mai ales prin relațiile cu Serbia și societatea sârbă. În urma războiului din Ucraina, este posibil ca aliații Moscovei să treacă în tabăra occidentală.
Rusia încearcă să justifice și să cosmetizeze invadarea Ucrainei printr-o propagandă agresivă, în care sunt reluate multe teze și idei prezente de ani de zile în dezinformările și discursul oficial al Moscovei. Printre acestea, obsesia pentru „naziști” inexistenți, catalogarea celor care se opun politicilor Kremlinului drept „trădători” și denunțarea unei-așa zise „ideologii” LGBTQ.
Războiul din Ucraina a împins în plan secund principala amenințare cu care se confruntă umanitatea: schimbările climatice. Pe de altă parte, a devenit clar că trebuie eliminată dependența energetică față de Rusia, ceea ce ar putea duce la accelerarea eforturilor de a se trece la energii alternative.
Ucraina răspunde la propaganda rusă cu propriile narative, menite să încurajeze propria populație și să demoralizeze adversarul. Până acum, Kievul și ucrainenii – pentru că la acest efort participă și jurnaliști și cetățeni obișnuiți – par să câștige confruntarea informațională.
Republica Moldova a fost dintotdeauna una dintre cele mai facile ținte ale propagandei ruse, care continuă să fie prezentă chiar și în condițiile în care, pe fondul războiului din Ucraina, guvernul de la Chișinău a luat măsuri pentru a o limita și a combate.
Sâmbătă, 6 martie, a 11-a zi de la începutul invaziei Ucrainei de către Rusia, numărul de refugiați Ucraineni în Polonia depășise un milion. Ce se întâmplă la punctele de trecere a frontierei și în orașe? Este Polonia pregătită să accepte milioane de refugiați? Michal Kukawski relatează pentru Veridica din epicentrul crizei refugiaților ucraineni, o criză care ar putea să se acutizeze în curând.
Putin vrea să schimbe ordinea europeană și probabil că o va face, dar nu așa cum a visat. Războiul din Ucraina – care a declanșat o reacție de monolit a Occidentalilor care bombardează Rusia cu sancțiuni din toate părțile – s-ar putea să fie ultimul al lui Putin. Dar poate cea mai importantă mișcare este cea a reașezării forțelor NATO pe flancul estic.
Persoane promovate anterior de Sputnik, acuzate în trecut că ar reprezenta interesele Rusiei și/sau asociate cu curentul anti-vaccinist, au lansat după declanșarea războiului o serie de narațiuni anti-ucrainene. Cozmin Gușă, Diana Șoșoacă și Iosefina Pascal sunt printre cei care promovează aceste dezinformări, care merg de la justificări false pentru invazie – existența unor laboratoare pentru arme biologice – până la negarea faptului că s-ar purta un război.
Odată cu declanșarea războiului din Ucraina, Kremlinul și-a înăsprit controlul asupra informației care ajunge la publicul rus. Puțina presă independentă care mai exista și încerca să ofere informații despre ce se întâmplă cu adevărat în Ucraina a fost, practic, adusă la tăcere. Veridica a răsfoit articole din presa independentă publicate exact înainte ca în Rusia să se instaleze cenzura totală.
Invazia Rusiei în Ucraina a fost în general condamnată în Europa și în afara ei. Cu toate acestea, au existat și câteva excepții, iar Serbia, principalul aliat al Moscovei în Balcani, este una din ele. În discursul oficial, Belgradul s-a declarat în favoarea integrității Ucrainei, însă a respins sancțiunile și s-a ferit să condamne în termeni duri acțiunile Moscovei. Mai mult decât atât, presa, care se află mai mult sau mai puțin sub controlul și influența autorităților, și-a exprimat fără vreo ezitare sprijinul pentru Putin.
Recunoașterea republicilor separatiste din Donbass, care a fost un pas intermediar spre invadarea totală a Ucrainei, s-ar putea dovedi a fi una din cele mai mari greșeli comise de Putin și începutul sfârșitului pentru regimul său.
Presa și utilizatorii rețelelor de socializare din Ucraina s-au mobilizat pentru a încuraja populația să reziste și pentru a răspândi cât mai mult – inclusiv în Rusia – informații despre război, din perspectiva Kievului. Un fenomen interesant este deturnarea de către ucraineni a unor mesaje și simboluri ale propagandei rusești, pe care Kremlinul le-a folosit inclusiv în războiul informațional împotriva Ucrainei.
Războiul din Transnistria a izbucnit, oficial, pe 2 martie a 1992, moment în care se înregistrau deja violențe de câteva luni. Războiul a fost ultima – și cea mai sângeroasă – etapă a unui conflict declanșat în fosta URSS între forte reformiste, care în republici luaseră forma mișcărilor de emancipare națională, și cele conservatoare, care își doreau menținerea unui imperiu sovietic cu capitala la Moscova. Nou-formata Federație Rusă a intervenit în război pentru a menține un cap de pod în fosta provincie/republică unională.
Vecină cu Ucraina, Republica Moldova este interesată direct de modul în care decurge războiul din Ucraina, atât din motive militare, cât din perspectivă umanitară.
În ciuda cenzurii impuse de guvern și a imaginii triumfaliste a războiului pe care Kremlinul o vinde publicului, presa independentă rusă încearcă să informeze corect atât despre ce se întâmplă în teren, cât și despre consecințele pe care războiul declanșat de Vladimir Putin le-ar putea avea.
Tensiunile dintre Rusia și NATO au ridicat problema modului în care armata Bulgariei ar trebui modernizată, după zeci de ani în care a fost neglijată, și dacă țara este cu adevărat „veriga slabă” a Alianței. Premierul Kiril Petkov pare că duce o luptă de unul singur pentru a demonstra contrariul.
Kremlinul vrea să își consolideze puterea pe care o deține de facto în regiunea separatistă transnistreană din Republica Moldova prin accelerarea procedurii de acordare a cetățeniei ruse pentru locuitorii regiunii care nu și-au dobândit-o încă. În demersurile sale, Moscova ignoră Chișinăul.
Amenințarea unei agresiuni ruse în Ucraina reprezintă un test important pentru noul cabinet al lui Petr Fiala – prima criză internațională majoră pe care trebuie să o gestioneze. Nu va fi ușor, dat fiind că actuala coaliție de guvernare din Cehia trebuie să coabiteze cu un președinte pro-rus și se confruntă și cu o campanie de dezinformare tot mai puternică.
Statele din Balcanii de Vest și-au manifestat demult dorința de a se alătura UE, însă incapacitatea lor de a adopta măsurile cerute de Bruxelles, dar și ezitările acestuia din urmă, continuă să prelungească procesul de pre-aderare. Răspunsul pentru ieșirea din impas ar putea fi un mini-Schengen regional.
Chiar dacă Washingtonul va reveni în acordul nuclear și va reuși să se asigure, în acest fel, că Iranul nu produce o bombă atomică, sunt șanse mici ca principalii săi aliați din regiune, Israelul și Arabia Saudită să fie mulțumiți. Pentru aceste state, Iranul continuă să fie perceput ca o amenințare.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
