Un angajat al biroului de informații al Gărzii Naționale Aeriene din Masschusetts, Jack Teixeira, a fost pus sub acuzare pe 14 aprilie pentru scurgerile de documente secrete legate de războiul din Ucraina.
Cazul scurgerii de informații este însă departe de a se fi lămurit. Persistă întrebări cu privire la faptul că un tânăr de doar 21 ani a avut nivel de acces Top Secret în armată – chiar dacă s-a explicat că o astfel de situație nu este chiar neobișnuită în cadrul forțelor armate americane, unde mulți militari și specialiști sunt foarte tineri. Modul în care s-a produs scurgerea pare un pic bizar, cu documentele fotografiate și postate pe un grup de pe aplicația Discord care putea fi accesat doar de către membrii săi, adolescenți și tineri, față de care Teixeira ar fi vrut „să se dea mare”.
Natura informațiilor a ridicat, de asemenea, semne de întrebare. Chiar de la început s-a atras atenția că, probabil, datele au fost modificate și inversate cel puțin în ceea ce privește pierderile înregistrate de Rusia și Ucraina, apoi mai multe țări, în primul rând Ucraina, dar și Coreea de Sud, Australia sau Marea Britanie, au atras atenția că informațiile reprezintă un amestec de adevăr și dezinformare – ceea ce, desigur, poate fi adevărat sau poate fi și o tentativă de a reduce din impactul dezvăluirilor. Până și noțiunea de „dezvăluire” ar putea fi contestată – până la urmă, faptul că americanii își spionează și aliații nu reprezintă vreo noutate având în vedere diferitele „leakuri” apărute de-a lungul timpului; s-a vorbit public și despre intrarea războiului într-o etapă de uzură, penuria de echipamente pentru armata ucraineană, echiparea și antrenarea militarilor ucraineni de către țările NATO – și chiar și prezența unor militari americani în Ucraina (pentru a asigura paza personalului implicat în verificarea livrărilor de arme făcute de Statele Unite și a modului în care sunt folosite acestea) era confirmată de Pentagon încă din noiembrie anul trecut.
În sfârșit, atrage atenția și modul în care a reacționat Rusia cu privire la scurgerile de informații. Deși acestea confirmă, practic, o sumedenie de narațiuni vehiculate de propaganda Moscovei în ultimii ani, rușii s-au arătat neobișnuit de rezervați și au fost voci care au spus că suspectează o dezinformare. Au spus-o pentru că se tem într-adevăr de o capcană, sau pentru că ar fi jenant să recunoască faptul că americanii au așa un acces (cu ajutorul surselor și tehnologiei) la informații secrete ale rușilor?
Traseul unor documente Top Secret: de la un forum pentru gameri la rețele de socializare și presa internațională. Ce spun despre războiul din Ucraina
Primii care au observat scurgerea de informații au fost ofițerii serviciilor secrete ucrainene. Se întâmpla la sfârșitul lui februarie anul acesta și nu le-a plăcut ce au văzut: proprii lor colegi din Belarus, în ciuda directivelor primite, atacaseră un avion de recunoaștere rus. Dar acesta era doar începutul. Câteva zile mai târziu, fișiere din ce văzuseră agenții ucraineni au apărut pe Telegram, rețeaua socială preferată a rușilor (și a ucrainenilor, în bună parte). Apoi s-a relevat faptul că multe astfel de documente circulau de ceva vreme - posibil din decembrie 2022 – pe Discord, un site de discuții frecventat de amatorii de jocuri video. În ultimele săptămâni, documentele clasificate ajunse online s-au înmulțit. Washington Post a scris că numai jurnaliștii săi revizuiseră trei sute.
Ce se știe – sau, mai exact, ce se afișează ca lucru știut – ar fi proprietarul. Documentele ar proveni de la serviciile americane, recte CIA, au caracter secret și sunt destinate unui cerc restrâns de decidenți. Ele privesc o serie de analize și date despre războiul din Ucraina. Ministrul britanic al apărării a spus că documentele scurse „au un nivel considerabil de imprecizie”. Alți foști oficiali din servicii, americani și europeni, au declarat pentru The Economist că documentele ar putea fi într-adevăr americane.
Multe dintre documente acoperă mersul ostilităților din Ucraina. Sintezele atribuite CIA descriu în detaliu starea din prezent a forțelor militare implicate. Sunt prezentate planurile occidentale de înzestrare a armatei ucrainene, pe brigăzi și pe rolurile destinate acestora în luptă. Dacă nu sunt intoxicații, informațiile sunt de mare – și nesperat – ajutor pentru strategia militară a Kremlinului. Printre cele mai importante fișiere sunt cele ce se referă la starea artileriei antiaeriene ucrainene. Aceasta este descrisă ca fiind epuizată de eforturile de până acum de a para loviturile rachetelor și dronelor rusești. Muniția ar ajunge până cel târziu pe 2 mai 2023. Pentagonul apreciază, potrivit informațiilor scurse, că sistemele antiaeriene occidentale trimise în ajutorul ucrainenilor nu fac față „volumului rusesc” de explozibil aruncat pe teritoriul ucrainean. Alte fișiere evaluează șansele contraofensivei ucrainene programate în viitorul apropiat. Ținând cont de situația dificilă actuală – antrenament insuficient al efectivului implicat și nevoia de muniție suplimentară – se estimează că armata ucraineană „nu-și va atinge nici pe departe obiectivele”, obținând cel mult recuperarea unor teritorii insignifiante ca suprafață.
Pe de altă parte, și armata rusă suferă efectele războiului de uzură în care pare să fi intrat conflictul. Documentele arată că rușii au pierdut între 35 și 43 de mii de soldați de la declanșarea invaziei, pe 24 februarie 2022. Peste 150.000 de militari ruși ar fi răniți, număr care îl depășește chiar și pe cel anunțat public de Kiev. Rușii ar fi pierdut două mii de tancuri, iar acum mai au în teatrul de operațiuni „doar 419 unități”. Concluzia ar fi războiul „se îndreaptă către un impas”, menit să dureze mult peste 2023.
Un alt document sensibil se referă la prezența a circa o sută de militari din forțele speciale ale unor țări membre NATO fi în Ucraina: cincizeci din Marea Britanie, șaptesprezece din Lituania, cincisprezece din Franța, paisprezece din SUA și unul din Olanda. The Economist scrie că „este posibil ca Kremlinul să se folosească de această informație pentru a-și promova narațiunea potrivit căreia Rusia nu se luptă doar cu Ucraina, ci cu NATO în ansamblul ei”.
După Wikileaks și Edward Snowden, o nouă scurgere care arată că americanii își spionează aliații nu mai șochează pe nimeni
Documentele prezintă și indicii inconfortabile privind modalitatea prin care informațiile au fost obținute – și anume și prin spionarea aliaților, nu doar a inamicului. Am menționat la începutul articolului episodul cu avionul de supraveghere rusesc și agenții ucraineni. Americanii au interceptat convorbirile dintre acești agenți, și astfel cazul a ajuns în dosarul CIA și apoi, prin intermediul scurgerilor online, și la cunoștința șefilor lor de la Kiev. Acesta este doar un exemplu; alte fișiere arată că printre cei aflați în vizorul americanilor sunt oficiali din Israel, Coreea de Sud și Ungaria, precum și angajați ai Agenției ONU pentru Energie Nucleară. Este consemnat, de pildă că Mossadul, agenția de spionaj israeliană, i-ar fi încurajat pe cetățenii israelieni să protesteze împotriva reformelor judiciare ale guvernului condus de Benjamin Netanyahu (mai degrabă șefii Mossadului nu le-au interzis angajaților să protesteze, ceea ce reprezintă o diferență importantă de nuanță). Într-un alt fișier este arătată atitudinea „prea îngăduitoare” a secretarului general al ONU, Antonio Guterres, față de „interesele rusești”.
Acest aspect readuce în atenție scandalul declanșat în 2013 de dezvăluirile lui Edward Snowden, când agenția de Informații americană NSA a fost acuzată că a spionat-o pe Angela Merkel, cancelarul de atunci al Germaniei. Potrivit unui raport al agenției, ajuns în posesia săptămânalului german Der Spiegel și a cotidianului britanic The Guardian, americanii ar fi interceptat telefonul cancelarului încă din 2002. Mai mult, în 2010 președintele Obama ar fi fost înștiințat de acțiunea NSA, dar nu a luat nicio măsură pentru a o curma. Nu este limpede ce au presupus interceptările, dacă a fost vorba doar de listarea contactelor din telefon, sau de înregistrarea propriu-zisă a convorbirilor. Fapt este că în 2023 se fac zece ani de când Franța și Germania le-au cerut americanilor semnarea unui acord privind interceptările - acord pe care SUA îl au cu Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă și Canada - fapt care încă nu s-a materializat.
De fapt, într-o anumită măsură, de la apariția fenomenului Wikileaks, scurgerile de informații aproape că s-au instituționalizat. Site-ul Wikileaks, fondat în 2006 de activistul australian Julian Assange, susține că acum deține peste 1,2 milioane de documente privind o serie deconcertantă de dezvăluiri din lumea politică, bancară sau diplomatică. În timp, Wikileaks și Julian Assange au obținut premii și distincții importante precum New Media Award și UK Media Award.
Tăcerea neobișnuită a Moscovei
În tot acest peisaj, observatorii au remarcat reținerea Rusiei. Reacțiile oficiale anticipate de jurnaliști, cum ar fi cea privind implicarea funcționarilor NATO, întârzie să apară. Până acum, comentatorii ruși s-au recrutat în exclusivitate din rândul analiștilor – și ei îndeamnă la reținere privind autenticitatea informațiilor. La televiziunea de stat, un cunoscut comentator al conflictului, Iuri Podoliaka, a spus că scurgerile reprezintă „informație plantată”, cu scopul de induce Rusia în eroare. Olga Skobeeva, gazda emisiunii „60 de minute” de pe postul Rusia 1, a completat pe aceeași linie, afirmând că Vestul face orice pentru a crea imaginea unei Ucraine slabe, care nu mai are muniție și nu mai are în general nimic”. Efectul ar fi că Moscova devine prea încrezătoare în victorie, își pierde vigilența, lasă garda jos și își creează astfel greutăți în câștigarea războiului.
Între timp, ca pentru a marca evoluția enigmatică a scandalului cu spioni și secrete dezvăluite, de teama investigațiilor oficiale, postările cu documente sunt șterse, fișierele originale fiind tot mai greu de găsit. Suspectul arestat de FBI, Jack Teixeira, a fost pus sub acuzare de un tribunal din Boston și își așteaptă procesul în arest. E greu de spus dacă controversa va continua - sau acesta este începutul sfârșitului pentru un nou scandal al dezvăluirilor care poartă marca actualității, adică a războiului din Ucraina.
