Donează
La șapte luni de la un scrutin prezidențial complicat, Republica Moldova este din nou în plină campanie electorală. De data aceasta este vorba de alegeri parlamentare anticipate, dar contextul, actorii și mizele au rămas aproximativ aceleași. Principala bătălie se dă în continuare între Partidul Acțiune și Solidaritate, de centru-dreapta și pro-occidental, apropiat președintelui Maia Sandu, și Partidul Socialiștilor, de centru-stânga și pro-rus, condus de fostul președinte, Igor Dodon.
Un travaliu îndelungat
Despre alegeri parlamentare anticipate în Republica Moldova a început să se vorbească la scurt timp după legislativele din februarie 2019, marcate de suspiciuni de fraudă în favoarea formațiunii oligarhului Vlad Plahotniuc. În decembrie 2020 se părea că, în sfârșit, decizia a fost luată: cu două zile înainte de încheierea mandatului lui Igor Dodon, care pierduse alegerile în fața Maiei Sandu, a fost anunțată demisia cabinetului socialist, un prim pas necesar pentru a putea fi convocate alegeri anticipate. La scurt timp însă Igor Dodon s-a răzgândit, astfel încât a început o adevărată luptă de poziții între Maia Sandu care opta pentru anticipate și socialiștii care cereau ca acestea să fie organizate doar după ce va fi desemnat un alt guvern, ceea ce ar fi făcut practic imposibile anticipatele, pentru că nu ar fi existat circumstanțe pentru dizolvarea Parlamentului. Maia Sandu a propus doi candidați, pentru că așa îi cerea Constituția, dar chiar cei doi le-au cerut deputaților să nu îi voteze. Socialiștii au încercat, și ei, să forțeze desemnarea altor doi candidați pentru funcția de premier, dar aceștia nici măcar nu au mai ajuns în fața Parlamentului, iar unul chiar a renunțat în ultimul moment să își asume candidatura. S-a ajuns la Curtea Constituțională, care era nevoită în fiecare săptămână să emită interpretări ale Constituției, s-a recurs chiar la instaurarea stării de urgență în țară pentru a împiedica dizolvarea Parlamentului. Într-un final însă, legislativul a fost dizolvat, iar alegerile parlamentare anticipate au fost stabilite pentru 11 iulie.
Raportul actual de forțe
Maia Sandu și formațiunea pe care a condus-o până a prelua mandatul de președinte – Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) – au fost, practic singurele forțe politice influente care au optat pentru anticipate. PAS deținea doar 15 mandate din 101 în fostul Parlament și e cert că nu ar fi reușit să obțină anticipatele fără o Curte Constituțională favorabilă, instituție pentru care s-au dus lupte politice grele, inclusiv prin demiterea, de către majoritatea parlamentară, favorabilă lui Dodon, a președintelui Curții, Domnica Manole. Dar Curtea a învins și în acest caz. Maia Sandu a preluat, cel puțin parțial, controlul asupra Serviciului Protecție și Pază de Stat și a Serviciului de Informații și Securitate. În guvern lucrurile sunt mai complicate - o parte din miniștri au demisionat, iar cei rămași sunt împărțiți în două tabere – una apropiată socialiștilor și alta, în frunte cu premierul interimar Aureliu Ciocoi, care se pare, a ieșit din cercul de influență al acestora
Oameni apropiați lui Igor Dodon continuă însă să gestioneze Ministerul de Interne, Ministerul Apărării și alte instituții importante în stat. De asemenea, socialiștii, se pare, au majoritatea și în Comisia Electorală Centrală. Socialiștii sunt mai bine poziționați și la nivel local, deținând conducerea în majoritatea raioanelor.
Alegerile, organizate după un nou set de reguli.
La aceste alegeri se revine la sistemul electoral proporțional, după sistemul mixt utilizat singura dată în Republica Moldova, la scrutinul din 2019. Pragul electoral de accedere în Parlament a fost redus de la 6% la 5% pentru partide și de la 8% la 7% pentru blocurile electorale. De asemenea, au fost introduse mai multe cerințe pentru a stimula promovarea femeilor pe listele de candidați. O altă modificare ține de modul de redistribuire a mandatelor. În premieră după anul 2009, se revine la sistemul proporțional, sau așa-numita Metoda D'Hondt, care favorizează partidele mari. Modificarea a fost propusă în 2019 de socialiști, fiind atunci cel mai influent partid, dar se pare că în acest caz va favoriza PAS.
Bătălia celor trei președinți
Comisia Electorală Centrală a înregistrat până la 11 iunie 17 partide și blocuri electorale, dar procesul continuă. Deocamdată este un număr relativ mediu de concurenți pentru Republica Moldova. În 2010 au fost, spre exemplu, 39, dintre care aproximativ jumătate candidați independenți. De departe însă, lupta politică se dă între doi Blocul electoral al comuniștilor și socialiștilor și PAS. Blocul a fost creat înainte de campanie de PSRM-ul fostului președinte Igor Dodon și de Partidul Comuniștilor, condus de generalul sovietic octogenar, Vladimir Voronin, și el fost președinte în perioada 2001-2009. Participarea celor doi în bloc a fost o surpriză, având în vedere că Dodon și Voronin au fost în relații ostile în ultimii 10 ani și s-au criticat dur reciproc, după ce actualul lider al PSRM, care fusese lansat în politica mare de comuniști, i-a abandonat pe aceștia în 2011 iar ulterior a reușit să atragă și cea mai mare parte a electoratului PCRM. Blocul promovează moldovenismul, apropierea de Rusia și este critic față de Occident.
De cealaltă parte este Partidul Acțiune și Solidaritate pe care l-a fondat și l-a condus pro-occidentala Maia Sandu până când a preluat mandatul de președinte.
Un alt partid cotat cu șanse de a accede în viitorul Parlament este Partidul Șor, condus de principalul inculpat în dosarul jafului bancar din 2014, condamnat de prima instanță la închisoare, dar care continuă să se bucure de o oarecare popularitate datorită unor proiecte sociale precum magazine cu prețuri mai mici, un parc de distracții gratuit, dar și pentru lucrări de infrastructură în orașul Orhei și alte câteva localități pe care le administrează reprezentanții săi. Șor vine cu un program populist cu amprente comuniste precum construcția întreprinderilor de stat, instituirea monopolului statului la comercializarea anumitor produse, sau (re)crearea colhozurilor.
Renato Usatîi, un politician populist controversat, care se laudă cu relațiile pe care le are cu serviciile secrete ale mai multor state, primar de Bălți, al doilea oraș ca mărime, a fost, probabil, marea surpriză a primului tur al alegerilor prezidențiale din toamna anului trecut, când a obținut 17% din voturi. Sondajele cotează acum Blocul electoral „Renato Usatîi” sub pragul electoral de 7%, însă de obicei ratingul său crește în preajma alegerilor.
Partidul Democrat, care timp de aproape zece ani a fost practic principala vioară în coalițiile majoritare, cel mai probabil nu va trece pragul electoral. La fel ca Platforma Demnitate și Adevăr, anterior aliată a PAS, dar care, se pare, s-a pierdut în umbra ratingului puternic pe care și l-a creat Maia Sandu.
Unioniștii, dezbinați
Numărul adepților unirii Republicii Moldova cu România, un subiect care a însoțit cei 30 de ani de independență a țării, pare să crească în ultimii ani, ajungând la aproximativ 30%, potrivit sondajelor. O cercetare sociologică recentă arată că jumătate din populație ar accepta unirea, pentru pensii și salarii mai mari.
Deși există mai multe partide care militează deschis pentru unire, ponderea lor în viața politică este destul de mică, unul dintre motive fiind acela că nu reușesc să formeze un front unitar, lucru valabil și în această campanie. În ajunul alegerilor, câteva partide unioniste s-au adunat în jurul filialei din Republica Moldova a Alianței pentru Unirea Românilor. Partidul Unității Naționale, apropiat de Partidul Mișcarea Populară din România a decis însă că va participa singur la alegeri și la fel a făcut și Partidul Democrația Acasă.
Alianțe, coaliții, majorități
Este greu de prognozat cum va arăta viitorul Parlament și care vor fi posibilele alianțe, în condițiile în care nu este clar nici câte partide vor trece pragul electoral. Unele sondaje cotează PAS cu șansa de a obține singur majoritatea, ceea ce ar fi o noutate pentru un partid de dreapta în Republica Moldova. Dacă însă vor accede toate cele patru partide enumerate mai sus, ar fi posibilă o coaliție dintre PAS și Blocul lui Renato Usatîi, sau una de centru-stânga PSRM-Partidul Șor-Renato Usatîi.
Sondajele în Republica Moldova sunt departe de a fi exacte. La prezidențialele de anul trecut, spre exemplu, niciunul nu a anticipat că Maia Sandu va obține mai multe voturi în primul tur. Una din explicații este și faptul că sondajele nu iau în calcul votul diasporei și al locuitorilor din Transnistria, care la prezidențiale a reprezentat aproape 20% din total.
Modul în care diaspora va putea să își exprime votul a provocat cel mai mare scandal din actuala campanie, după ce Comisia Electorală Centrală a decis să nu majoreze numărul de secții din străinătate, chiar dacă la prezidențiale în mai multe state precum Germania, Franța, Marea Britanie, acestea – dar și numărul de buletine de vot – s-au dovedit a fi insuficiente. Pe de altă parte, CEC a majorat ușor numărul de secții pentru cei din stânga Nistrului, care votează preponderent partide de stânga, stabilind unele secții în localități pe care nu le controlează administrația de la Chișinău.
CEC a decis ulterior majorarea cu 7 a numărului de secții de peste hotare, dar și așa, hotărârile respective au fost atacate în instanță.
Miza scrutinului
Ca de obicei în Republica Moldova, lupta politică nu se dă atât pentru ideologii sau doctrine, cât pentru vectorul extern. Stânga politică, în frunte cu Blocul comuniștilor și socialiștilor, promovează apropierea de Rusia și moldovenismul tradiționalist, în timp ce dreapta, condusă de PAS și Maia Sandu, se declară pro-occidentală și adeptă a integrării europene și reformelor. În acest context, de rezultatele alegerilor va depinde calea pe care o va lua Republica Moldova în următorii cel puțin patru ani.
UE a anunțat la 1 iunie un pachet de asistență financiară în valoare de 600 de milioane de euro pentru Republica Moldova, în următorii trei ani, în schimbul reformelor. Igor Dodon merge săptămâna viitoare în Federația Rusă, de unde ar putea veni cu sprijin, sau cel puțin promisiuni din partea Moscovei, chiar dacă tot mai mulți experți spun că acesta a pierdut încrederea Kremlinului, după înfrângerea suferită la alegerile prezidențiale.
Dreapta a intrat în această campanie în „pole position” după victoriile Maiei Sandu la prezidențiale și în confruntarea cu PSRM pentru convocarea alegerilor anticipate. Raportul de forțe rămâne însă destul de echilibrat și orice mișcare greșită ar putea înclina balanța.
Un proiect susținut de Ambasada Canadei în România, Bulgaria și Republica Moldova
