Rusia este forțată să își mențină militarii în Transnistria pentru a asigura pacea și securitatea regiunii, care ar fi vizată de Republica Moldova, România și NATO. Narațiunea falsă este răspândită de portavocea Kremlinului, Sputnik, în contextul în care Transnistria a devenit una din temele campaniei electorale de la Chișinău.
ȘTIRE: „[…]Militarii ruși sunt nevoiți să păzească nu numai pacea, ci și un imens arsenal de muniții de pe timpurile URSS-ului lângă satul Cobasna, care nu poate fi transportat. Este periculos să se distrugă la fața locului 20 de mii de tone de rachete și obuze. În caz de explozie, raza de dispersie va fi de 40 de kilometri. În același timp, Moldova și Ucraina blochează rotația forțelor de menținere a păcii ruse – încalcă acordul, potrivit căruia în Transnistria au fost introduse forțele de menținere a păcii (în prezența șefului OSCE, acest document a fost semnat de președinții Rusiei și Moldovei). Chișinăul încearcă să lichideze misiunea de menținere a păcii "cu pași mici", fără a se retrage din acordul de pace din 1992. În exercițiile recente ale forțelor speciale românești și americane pe teritoriul Republicii Moldova se întrevede și un scenariu de forță. Conform acordului dintre Chișinău și București, România poate trimite trupe și echipament militar în Moldova pentru operațiuni comune.
Pe de altă parte, liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a afirmat în repetate rânduri că republica nerecunoscută este categoric împotriva retragerii Grupului operațional al Forțelor armate ruse din Transnistria. Prezența trupelor rusești în Transnistria de aproape 29 de ani a contribuit la păstrarea păcii pe ambele maluri ale Nistrului și a creat condiții pentru procesul de negociere și dialog politic.
Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei numește planurile de retragere a Grupului operațional al Forțelor armate ruse din Transnistria o încercare de a submina eforturile de soluționare pașnică. Înclinarea în continuare a Moldovei spre NATO și retragerea ipotetică a forțelor de menținere a păcii ruse (așa cum și-o imaginează unii politicieni și lideri militari din Chișinău, București, Kiev, Bruxelles, Washington) este extrem de periculoasă pentru regiune. Escaladarea regională pentru accelerarea "atlantizării" Republicii Moldova este complet neconstructivă. Mai bine să negociezi într-un mod amiabil.”
NARAȚIUNI: 1. Rusia a intervenit în Transnistria ca pacificator. 2. Prezența militarilor ruși în Transnistria asigură pacea în regiune și crează condiții optime pentru negocieri Chișinău – Tiraspol. 3. Forțele ruse sunt forțate să rămână în Transnistria pentru a păzi depozitul de la Cobasna. 4. Chișinăul încearcă să pună punct misiunii de menținere a păcii. 5. România și NATO iau în calcul atacarea Transnistriei. 6. Prezența trupelor ruse descurajează planurile agresive ale NATO.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Transnistria este una dintre temele tot mai des abordate în ultimii ani în fake news și dezinformări. Regiunea a devenit una de interes pentru o parte din clasa politică de la Chișinău (inițial fostul lider PD, oligarhul-fugar Vlad Plahotnicu, apoi Igor Dodon și socialiștii săi) grație potențialului său electoral. După ce ani de zile autoritățile de la Tiraspol au căutat să împiedice participarea populației locale la vot, în ultimii ani aceasta pare să fi fost încurajată, iar alegătorii chiar au fost transportați în mod organizat, cu miile, pentru a vota, beneficiarul principal al voturilor respective fiind fostul președinte socialist, Igor Dodon.
Narațiunile cu privire la Transnistria caută să acrediteze ideea că războiul poate reizbucni din cauza Chișinăului, a României și a Occidentului, care chiar și-ar antrena militarii pentru misiuni în stânga Nistrului.
Regiunea transnistreană se autoguvernează de la începutul anilor '90, când separatiștii, sprijiniți de unități ale armatei ruse, au purtat un război cu Chișinăul. Conflictul este de atunci înghețat și nicio tentativă de reglementare a sa nu a avut succes. Comunitatea internațională nu recunoaște Transnistria, însă de 30 de ani Rusia îi oferă sprijin economic și garanții de securitate prin militarii pe care îi are în regiune.
OBIECTIV: Crearea unui climat de teamă privind o posibilă deteriorare a situației din Transnistria și reizbucnirea războiului în cazul în care alegerile sunt câștigate de de forțe care au relații bune cu UE și România. Prezentarea Rusiei ca adevăratul aliat și garant al securității Moldovei. Cosmetizarea istoriei, astfel încât rolul Rusiei de agresor în conflictul din Transnistria să fie uitat.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Rusia nu a intervenit în Transnistria ca pacificator ci în calitate de combatant, după ce echipase deja forțele separatiste, iar intervenția armatei ruse a întors războiul în favoarea separatiștilor; acest lucru este, de altfel, probat și de faptul că acordul de încetare a focului a fost semnat de președintele de atunci al Republicii Moldova, Mircea Snegur, și de fostul lider de la Kremlin, Boris Elțin. Prezența militarilor ruși în Transnistria a fost contestată în repetate rânduri de Chișinău, care a cerut retragerea acestora în conformitate cu angajamentele pe care chiar Moscova și le-a luat, așa cum sunt ele statuate de Declarația finală a summitului OSCE de la Istanbul. În loc să creeze condiții optime pentru negocieri, această prezență îi oferă garanții de securitate regimului de la Tiraspol, care este încurajat și de sprijinul economic de care beneficiază – de pildă Moscova a livrat gaze de miliarde de dolari, fără a le cere separatiștilor bani, despre care consideră însă că ar trebui plătiți de guvernul central de la Chișinău. Cu sprijinul Rusiei, Transnistria a devenit o zonă gri la marginea Europei, un spațiu care fiind rupt în mare măsură de sistemul internațional permite desfășurarea unor acțiuni financiare și economice dubioase. Nimeni nu forțează Moscova să își mențină trupele pentru a păzi depozitul de la Cobasna; din contră, Rusia ar fi trebuit să mute munițiile de acolo de zeci de ani, iar menținerea lor – sub pretextul că, acum, ar fi netransportabile – îi dă posibilitatea să își păstreze militari. Chișinăul nu a cerut să se pună capăt misiunii de menținere a păcii, ci doar ca Rusia să își retragă forțele de ocupație. Nici Republica Moldova, nici NATO sau România nu au desfășurat exerciții în care au simulat invadarea Transnistriei și nu s-a discutat vreodată în mod public această posibilitate.