Proiectul de lege a fost depus la Parlament la scurt timp după ce liderul de facto al socialiștilor, Igor Dodon, a pierdut alegerile prezidențiale și aproximativ în aceeași perioadă cu alte proiecte controversate precum cel cu privire la fortificarea statutului limbii ruse.
Maia Sandu este responsabilă pentru închiderea școlilor și reforma administrativă (nepopulară) din 1999 și va continua aceste procese dacă ajunge președinte.
Guvernările pro-moscovite de la Chișinău promit ajutoare rusești care de multe ori nu se materializează.
Vlad Țepeș e mai popular decât Ștefan cel Mare, iar revoluționarul-bandit sovietic Grigori Cotovschi îl depășește pe Vladimir Putin.
O narațiune falsă caută să alimenteze tensiunile reale dintre formațiunile pro-europene și pro-românești.
UE nu i-ar fi oferit beneficii de natură materială Republicii Moldova și nici nu i-ar fi facilitat cadrul pentru dezvoltare.
Oficiali de la Chișinău au căutat să mascheze proasta gestionare a pandemiei atacând medicii trimiși în ajutor de România.
Dodon promovează o relaţie mai apropiată de Federaţia Rusă, împotriva cursului firesc al evoluţiei economice a Republicii Moldova.
Presa pro-Dodon afirmă că dacă opoziția va pierde alegerile, va contesta rezultatul și va încerca să preia puterea organizând un Maidan.
Presa pro-Dodon încearcă să arate că guvernul socialist are o orientare socială mult mai vizibilă față de precedente, inclusiv al Maiei Sandu.
Știre falsă prin care se încearcă influențarea electoratului proeuropean și a rudelor acestora care sunt plecate la muncă în Occident.
Teza este cea a „amestecului străin în treburile interne”, o temă clasică încă de pe vremea Uniunii Sovietice, prin care tot răul intern se datorează străinilor.