Se spune că gardurile înalte fac vecini buni. Numai că în politică acest lucru este mai puțin aplicabil. După acest principiu s-a ghidat și Maia Sandu care a făcut prima sa vizită externă în calitate de președinte la Kiev.
Pe același drum, dar fiecare pe cont propriu
Deși Republica Moldova s-a angajat din 2009 pe drumul european, iar Ucraina din 2014, după Euromaidan, nu a existat până acum o strategie comună reală pentru ca aceste state să meargă împreună pe această cale.
Chiar dacă Parteneriatul Estic vizează o politică comună a UE pentru cele șase state cărora li se adresează, principalele trei candidate au mers mai mult pe o logică de concurs de frumusețe. Moldova a primit, cu ani în urmă, alintul de „cel mai silitor elev al clasei”, în timp ce Ucraina a avut un traseu sinusoidal pe calea europeană. Ambele au suferit eșecuri la capitolul cel mai sensibil – lupta cu corupția.
Relația dintre cele două capitale este departe de a fi perfectă în prezent. Dacă un președinte moldovean nu a mai fost de aproape șase ani la Kiev, un lider ucrainean nu a mai vizitat Moldova de circa 15 ani. Imaginea conlucrării este mai degrabă dezolantă.
„Un nou capitol în relațiile bilaterale”
Totuși, Maia Sandu, politician proeuropean prin convingere, vrea să spargă barierele ce au existat până acum. După ce a reactivat relația cu România pe linia președinției prin vizita din decembrie a președintelui român Klaus Iohannis la Chișinău, Maia Sandu a mers marți, la Kiev, pentru a se întâlni cu omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, premierul Denis Shmigal și președintele Radei Supreme, Dmitro Razumkov.
Vizita oficială a Maiei Sandu s-a concentrat pe aspecte concrete. Aceasta a vorbit de trecerea relațiilor bilaterale într-o nou fază.
„Am convenit să inițiem un nou capitol atât în relațiile bilaterale, cât și în aspirațiile noastre comune de integrare europeană. Cooperarea noastră se va baza pe discutarea și soluționarea problemelor existente, dar și pe explorarea în comun a unor noi oportunități în interesul cetățenilor ambelor state. Ne dorim să fim mai mult decât vecini, ne dorim să fim prieteni care să acționeze în baza unui parteneriat strategic”, a declarat Maia Sandu.
Pe de cealaltă parte, Zelenski a vorbit despre valorile comune europene spre care aspira cele două state și a făcut o remarcă tăiasă la adresa fostului președinte prorus de la Chișinău, Igor Dodon, de care Kievul nici nu a vrut să audă preț de patru ani.
Crimeea și Transnistria, pe masa discuțiilor
Spre deosebire de Dodon, pe care loialitatea față de Rusia l-a făcut ezitant în ceea ce privește Ucraina, Maia Sandu a declarat la Kiev că Republica Moldova susține ferm și fără rezerve integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei în cadrul frontierelor recunoscute la nivel internațional. Cu alte cuvinte, Moldova își asumă fără echivoc poziția occidentală: Crimeea aparține Ucrainei. Este o repoziționare pe care Zelenski s-a grăbit să o noteze și să o salute și pe Twitter.
În timpul întrevederii celor doi șefi de stat s-a abordat și „dosarul transnistrean”. Ucraina face parte din formatul de negocieri pe Transnistria „5 + 2”, dar timp de ani de zile a fost un participant puțin activ. Doar după anexarea Crimeii de către ruși și conflictul din regiuniunile sale răsăritene, Kievul a înțeles că trebuie să intre în joc.
Modelul lăsat de conflictul transnistrean a servit ca modus operandi, mai mult sau mai puțin, și în regiunile separatiste proruse formate pe teritoriul Ucrainei. Deși undeva prin 2015, Ucraina și Moldova au acționat în comun și pentru câteva luni bune au sufocat regimul separatist de la Tiraspol, prin intervenția UE lucrurile s-a dezamorsat de teama Bruxelles-ului ca în regiune să mai apară un focar activ de conflict.
Presiunile politice au avut și un substrat pe linie oligarhico-cleptocratică, dat fiind că fostul lider de la Kiev, Petro Poroșenko, și bunul său prieten de la Chișinău, Vlad Plahotniuc, și-au dat mâna pentru a-i strânge cu ușa pe oligarhii locali transnistreni.
Situația s-a restabilit rapid după ce diriguitorii holding-ului Sheriff de la Tiraspol au cotizat mai generos pentru menținerea status quo-ului regiunii de platformă de contrabandă pentru Moldova și regiunea Odesa. Inițiativa de restabilire a punctelor comune de frontieră pe segmentul transnistrean s-a dovedit, și ea, doar un foc de paie.
Sandu și Zelenski au făcut un prim pas punând pe masă problema Transnistriei. Un al doilea pas ar putea fi legat exact de controlul la frontiere, care ar permite ca această uriașă sursă de corupție de pe platforma transnistreană să fie redusă. Ar fi un prim proiect vizibil și care poate fi pus pe picioare rapid. Mai departe, însă, lucrurile se complică.
Resetarea relațiilor bilaterale și rezistența sistemului
Vizita Maiei Sandu a dus la resetarea amicală a relațiilor Chișinău-Kiev la nivel prezidențial. A fost creat și Consiliul Președinților, un organism bilateral de cooperare la nivelul celor două cancelarii. Acesta nu va putea face, însă, minuni. Provocarea liderei de la Chișinău este să transmită semnalul acestei resetări și în restul sistemului, un sistem care, cel puțin pentru moment, este în general refractar la reformele dorite de Sandu, reforme imposibile în lipsa susținerii legislativului și a unui executiv care să și le asume. Tocmai pe asta mizează și adversarii săi politici din clasa cleptocrată de la Chișinău. Cel puțin în următoarea perioadă, șefa statului va avea de furcă, în plan intern, cu opoziția forțelor proruse cu apucături penale care încă formează majoritatea în Parlament. De altfel, Maia Sandu a intrat imediat în mașina de tocat a trusturilor media afiliate PSRM și lui Plahotniuc și a echipei de trolling de la Chișinău.
În al doilea rând, proiectele bilaterale de dezvoltare necesită atenție sectorială și coordonare la nivel guvernamental între ministerele de resort. De aceea, orice intenție bună se va lovi, cel puțin în prezent, de reminiscențele refractare lasate de guvernul Chicu, patronat de Socialiști, prin ministere.
Acestea vor avea misiunea politică pe termen scurt de a sabota orice eforturi prezidențiale, inclusiv pe linie externă. Socialiștii nu își doresc în niciun caz ca Maia Sandu să puncteze succese nici pe linia cu vecinii și nici pe cea a Bruxelles-ului.
De aceea, Maia Sandu va avea nevoie, în primul rând, de un Guvern și o majoritate parlamentară care să pună în practică viziunea sa reformatoare proeuropeană. Fără aceste componente, efortul său va fi mai mult simbolic și sisific.
Nici Kievul nu crede în lacrimi. Moștenirea URSS
Cu o floare nu se face primăvară, iar o primă întâlnire Sandu – Zelenski și chiar și o relație bună între aceștia de acum înainte nu poate restabili automat încrederea între cele două capitale. Există multe stereotipuri și prejudecați reciproce și există și probleme bilaterale, unele moștenite din perioada URSS, altele de dată mai recentă.
Printre acestea se numără situația unor proprietăți ale Moldovei pe teritoriul Ucrainei încă din timpul Uniunii Sovietice și combinațiilor unor băieți-deștepți cu aceste imobile.
Ceva mai actuale sunt problemele legate de planurile energetice ale așa-numitului Complexul Hidroenergetic Nistrean ce se dorește un fel de hub energetic regional menit să dea energie Ucrainei, României și Republicii Moldova. Un fel de MOLDGRES din regiunea transnistreană, doar că modern și eco.
Ucraina riscă să repete greșelile trecutului în ceea ce privește relațiile cu vecinii în chestiuni de mediu vitale. În cazul României, vorbim despre canalul Bâstroe și dosarul Insulei Șerpilor, esențial pentru delimitarea platoului continental și stabilirea zonei economice exclusive din Marea Neagră. Neîncrederea dintre cele două state nu a dispărut nici măcar acum, la aproape șapte ani de când România ajută Ucraina, în cadrul eforturilor internaționale, cu expertiză de apărare cibernetică și chiar materiale militare neletale pentru armata Kievului pe frontul din estul separatist.
Chiar președintele Zelenski a dat undă verde proiectelor energetice megalomanice de pe Nistru, sub pretextul asigurării indendenței energetice. Partea ucraineană nu pare să se gândească prea mult însă la impactul de mediu asupra Moldovei, în condițiile în care Nistru este rezerva vitală de apă a Moldovei în proporție de 80%.
Kievul presează Chișinăul să cedeze 20 hectare din malul său spre folosință Ucrainei. După ce a pierdut definitiv jumătatea sa din barajul de la Naslavcea în 2010, în urma unor schimburi dubioase făcute de premierii Vlad Filat și Iulia Timoșenko, Republica Moldova ar putea pierde și această bucată de teren din nord.
Pare destul de clar că nici Kievul nu prea crede în lacrimi când vine vorba de interesele sale strategice, pe care le urmărește atent și consecvent. Este greu de crezut că Ucraina va renunța la planurile sale de dragul unei relații bune Zelenski-Sandu, dar exact aici poate fi cheia unei reușite a bunelor intenții exprimate, marți, de cei doi lideri.
Cooperarea președinților pro-europeni, o oportunitate regională
România ar putea interveni ca mediator din partea Uniunii Europene pe această speță. În felul acesta, s-ar putea crea un dialog tripartit care să ajute aceste state vecine să învețe să conlucreze și mai mult, iar Kievul și-ar mai câștiga un aliat la Bruxelles. O problemă ar putea fi transformată într-o oportunitate pentru toate cele trei capitale.
De aici s-ar putea lansa un dialog și pe divizarea artificială a vorbitorilor de limbă români în Ucraina în români și moldoveni și pe blocajul educațional în limbile minorităților, acolo unde celelalte minorități nu trebuie să intre în pachetul conflictului Kiev-Moscova. Argumentele de tip sovietic și pseudo-discuțiile despre ce limbă este trecută în constituția Republicii Moldova trebuie să rămână în trecut. Existența în regiune a trei președinți proeuropeni crează ferestre de oportunități imense pentru o conlucrare. Europenizarea Ucrainei, dar și a Moldovei, trebuie să aibă intrinsec componenta de bună vecinătate.
În gardurile înalte trebuie construite uși deschise. Totul pe un trend reformator și de bună vecinătate. Atunci perspectivele accelerării procesului de integrare europeană ale Kievului și Chișinăului vor căpata un suflu nou. Fără angoase, doar prin diplomație inteligentă și respect reciproc.
