Perdant în recentele alegeri prezidențiale din această toamnă, Igor Dodon încă se agață de putere în interiorul Partidului Socialiștilor din Moldova (PSRM), dar și în fața susținătorilor săi externi de la Kremlin.
Dodon rămâne omul Moscovei la Chișinău, chiar dacă a pierdut președinția
În timp ce Maia Sandu pleca la mijlocul lunii ianuarie la Kiev pentru a dezgheța relația cu Ucraina, Igor Dodon zbura din nou la Moscova pentru a se întâlni cu o serie de oficiali ruși. De data aceasta, Igor Dodon a ținut o discreție totală despre vizită, deși s-a aflat la Moscova pentru aproape o săptămână. Nicio comunicare oficială pe pagina sa sau pe cea a PSRM-ului. Un lucru mai puțin obișnuit, deoarece Dodon și-a făcut deja un obicei din a se lăuda cu conexiunile sale personale la Moscova. Unele care, așa cum au dezvăluit investigațiile Centrului Dossier și RISE Moldova merg foarte adânc până la „subdiviziunea moldovenească” de la Kremlin de sub aripa Serviciului de Informații Externe al Rusiei (SVR).
Igor Dodon nu a clarificat întocmai această relație pe care a avut-o de-a lungul anilor cu colonelul Maslov din cadrul SVR, ci a încercat mai degrabă să ducă în derizoriu această realitate, punând totul pe seama dezinformărilor de campanie electorală. Fostul președinte al Republicii Moldova n-a dat explicații nici despre modul în care își sincroniza discursurile de la tribunele internaționale cu ambasadorul rus de la Chișinău, Oleg Vasnețov, și cu MAE rus.
În ambele cazuri putem vorbi, fără a folosi metafore sau cuvinte tari, despre trădare la nivel înalt. Numai că astfel de atitudini în Republica Moldova sunt considerate mai degrabă un banal modus vivendi politic.
Cert este că Dodon și-a păstrat relațiile strânse cu Moscova, de unde îi sunt butonate și coordonate toate mișcările politice ca lider al celui mai bine cotat partid parlamentar din Republica Moldova.
Loialitate pe bani care menține monolitul socialist
S-a speculat mult pe faptul că Dodon ar putea fi debarcat de la conducerea PSRM de către primarul Chișinăului, Ion Ceban, un politician mai tânăr, cu ceva carismă și bine cotat în interiorul formațiunii. În ultimii ani, Ceban nu s-a aflat decât pe un trend crescător din punct de vedere al imaginii. Acest fapt a fost încununat cu alegerea sa ca primar al Chișinăului în 2019, este adevărat după un non-combat de toată jena făcut de candidatul Andrei Năstase, mult prea dezinteresat de munca sisifică de primar.
La Congresul PSRM de la finele lui 2020, mulți au speculat că Ceban l-ar putea înfrunta pe Dodon. Însă puțini au citit și statutul partidul care nu i-ar fi permis oricum acestuia să candideze. Oricum, nici nu ar fi fost timpul, iar ultimul scandal public cu Ceban și vacanța sa de lux în Egipt, l-a reconfirmat pe acesta ca pe un diletant și gargaragiu de mahala când e nevoie să fie gestionate astfel de crize de imagine.
Dodon a creat în interiorul partidului un sistem de stipendii bine pus la punct în care „prima linie” își primește regulat și clar tariful pentru a face parte din gașca politică. Fiecare își ia tainul. PSRM este mai degrabă un monolit, un grup de interese, decât un partid cu vreo doctrină. Deși se prezintă ca fiind unul de stânga, PSRM s-a purtat ani la rând mai degrabă ca unul conservator de centru.
După înfrângerea rușinoasă de la alegerile prezidențiale, lui Dodon i s-a găsit o scuză jenantă și anume că ar fi pierdut în țară la „câteva zeci de mii de voturi” și astfel a fost reinstalat și în acte „noul-vechi” cârmaci al PSRM. În fapt, era vorba despre nealterarea „feng shui-ului” material din formațiune, Dodon dovedind o amplă abilitate de organizare de scheme și trasee financiare pentru ca toată lumea să fie îndestulată la masă.
PSRM nu este un partid ușor de întreținut. Chiar după spusele lui Dodon este nevoie de circa 700.000 – 800.000 de dolari pe lună, bani pe care Dodon i-ar fi pretins voalat în trecut de la Plahotniuc, după ce i-a recunoscut că finanțarea îi vine îndeosebi de la Moscova.
Relația din interes pe care Moscova o are cu un „idiot util”
Rusia nu-l place în vreun mod particular pe Dodon. Din contră, îl detestă pentru rapacitatea, corupția și înclinația spre compromis cu oricine, chiar și cu adversarii Moscovei. Așa s-a întâmplat și cu Plahtoniuc în trecut și vedem în prezent că PSRM nu are nici cea mai mică jenă de a se afișa la braț în Parlament cu gașca politică a hoțului în cazul „furtul miliardului”, Ilan Șor.
Însă Rusia are nevoie de un personaj ca Dodon pentru a ține „in limbo” Republica Moldova. Este interesată în primul rând de sabotarea oricărei apropieri de UE, de o subdezvoltare a țării și o populație înrăită și divizată pe fondul pauperizării sale și mai ales de menținerea status quo-ului militar în regiune prin sabotarea oricăror tentative de rezolvare a dosarul transnistrean și de dezvoltare a unor capabilități comune cu NATO. Rusia este extrem de atentă la acest subiect și continuă să alimenteze blocajul prin propagandă, dezinformare și acțiuni de război hibrid. Iar televiziunile lui Dodon și ale PSRM-ului sunt uneltele perfecte pentru acest lucru.
Igor Dodon poate juca în continuare rolul „idiotului util” fără să iasă din directivele „subdiviziunii moldovenești” a Kremlinului. Nu există niciun motiv pentru care, deocamdată, el să fie mazilit.
La drept vorbind, PSRM nici nu are prea multe cadre competente. Masa critică este destul de subțire, astfel că ridicarea de vârfuri este dificilă. Liderii PSRM nu debordează nici la capitolul carismă și nici la cel al inteligenței, iar acest lucru s-a văzut public în cazul multora dintre deputați nu de puține ori.
Problematicul concubinaj dintre socialiști și un oligarh fugar
O altă problemă de imagine pe care o are Dodon este concubinajul politic cu Ilan Șor, oligarhul care a fugit din țară pentru a scăpa de justiție. Deși s-au declarat dușmani de moarte, cu Șor fluturând amenințător pe la televizor genți de bani pe care i le-ar fi dat lui Dodon, în dragoste, război și mai nou în politică orice este posibil. Și cum Moldova este tărâmul combinațiilor politice imposibile devenite realitate, așa s-a întâmplat și cu Dodon și Șor.
Asocierea imagologică a lui Dodon cu Șor, condamnat deja încă din 2017 în primă instanță pentru escrocherie și spălare de bani în cantități deosebit de mari în dosarul Băncii de Economii, îi aduce lui Dodon o erodare continuă în perspectiva viitoarelor alegerile parlamentare. În ce măsură procentuală, rămâne încă de văzut.
Disperat de ofensiva pecuniară a lui Plahotniuc, care aproape i-a spart monolitul din PSRM prin „cumpărarea temporară” a deputatului socialist Ștefan Gațcan la finele lui iunie 2020, Dodon a început să sufle și în iaurt. Au urmat apoi pe serie „transferuri” politice de la PD la Pro Moldova, Pentru Moldova, Partidul Șor, de nimeni nu a mai înțeles nimic. La finalul acestor turbulențe s-a născut un nou „hibrid politic” și anume binomul Dodon-Șor cu Plahotniuc pe post de naș-sforar.
„Păpușarul” l-a adus din nou pe Dodon într-o zonă imagologică imundă, târând-l în patul principalului suspect în furtul miliardului, Ilan Șor.
Mai grav pentru Dodon este că Șor este pe cale să-l încalece. Șahistul Dodon tocmai a luat un mic șah, după ce zilele trecute Șor a declarat într-un interviu la TV8 că este gata ca formațiunea sa să-și asume guvernare. Cu alte cuvinte, PSRM, ca cel mai puternic partid din Parlament, și cu cele mai multe fotolii de parlamentar să aducă la putere tandemul Șor-Plahotniuc. Ilan Șor nici măcar nu a făcut un secret că vorbește regulat cu Plahotniuc și chiar mai cumpără și câte un iaht din când în când de la acesta.
Dacă nu ar fi de plâns ar fi de râs ce se întâmplă în politica de pe Bâc, dar în tot acest timp, Republica Moldova se cufundă în abisul corupției și statutul eșuat fără nicio posibilitate de curățare prea curând. Dar acest lucru convine de minune la Moscova, iar Dodon execută ordinele politice cu prisosință în acest sens.
Mize și misiuni pe termen scurt
În ceea ce-l privește în prezent pe Dodon, acesta are misiunea de erodare a Maiei Sandu în perspectiva alegerilor parlamentare anticipate ce se prefigurează. Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) rămâne totuși o formațiune strâns legată de imaginea centrală a Maiei Sandu, așa că orice succes sau insucces politic va fi inevitabil legat de actualul președinte.
Dodon știe asta, motiv pentru care își dorește o tărăgănare a situației în ceea ce privește dizolvarea actualei configurații parlamentare pentru a putea aplica măsuri de scădere a rating-ului Maiei Sandu care se află în vârf, după alegerea sa ca președinte.
Dodon va încerca să bagatelizeze dezghețarea relațiilor cu vecinii România și Ucraina și să demonizeze ajutoarele financiare venite din partea UE, ca fiind legate de condiționalități draconice de tip colonial. De altfel, în ceea ce privește Ucraina, Dodon deja speculează aspectul cerând formarea unei comisii parlamentare pentru a discuta situației complexului energetic Novodnestrovsk, deși subiectul se află pe agenda bilaterală din 2017 și nu este apanajul Președinției, ci al Parlamentul și Guvernul pe care PSRM le controlează.
Un alt motiv de dispută Sandu-Dodon va fi noua strategie de securitate. În prezent, Republica Moldova funcționează cu o strategie de pe vremea președintelui Timofti. Cel puțin în cazul României, la fiecare început de mandat, șeful statului are obligația de a-și prezenta în cel mult șase luni de învestire, o strategie de securitate. Cel mai probabil, Maia Sandu deja lucrează la o altfel de strategie care să vină în complementaritate cu viziunea sa politică pro-europeană și euro-atlantică la nivel militar.
Mugurii unui astfel de conflict pe zona securitară s-a văzut deja, după ce Maia Sandu a introdus recent o serie de apropiați politici și consilieri în Consiliului Suprem de Securitate, compus organic din oameni apropiați ai lui Dodon instalați în funcții de PSRM și fostul președinte. Acest fapt a stârnit reacții vehemente din partea lui Dodon care a acuzat-o de nepotism pe Maia Sandu.
În fapt, miza pe zona securitară nu este atât de personală pentru Dodon, cât este de importantă pentru Rusia care vorbește prin interpușii ei la Chișinău. Maia Sandu este pe cale să treacă o linie roșie în ceea ce privește viitorul concept de securitate națională, iar Moscova va scoate toate armele pe masă pentru a împiedica orice abatere de la status quo-ul actual din zona cenușiului.
