ȘTIRE: Ambasadorul rus la București, Valeri Kuzmin, a declarat în cadrul unui interviu difuzat de postul Canal 33 că Rusia „încearcă să prezente publicului modern adevărul istoric”, referindu-se la situația din Europa din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
„Desigur, știti că în Europa, în mod particular, nu doar Polonia, dar și statele baltice se prefac că au fost victime ale Uniunii Sovietice, ale ocupației sovietice. [...] De fapt, credem că nu este corect, științific și istoric, să vorbim despre război în perioada războiului și perioada post-război, folosind aceleași definiții. Există un truc foarte cunoscut în propagandă. Acum este numit război hibrid sau comunicare strategică. De ce? Pentru că înlocuiește noțiuni.
Să luăm statele baltice sau Ucraina. Toate aceastea în acest caz au făcut parte din Uniunea Sovietică, dar au fost alte țări ocupate de Germania. Ce a fost ocuparea? Dacă ne uităm la acea perioadă și la ocupația din partea Germaniei naziste și ce a fost ocupația, așa cum se susține acum, de către Uniunea Sovietică a Europei de Est”, a declarat Kuzmin.
Mai mult, diplomatul rus a prezentat trupele NATO dislocate în Europa, cu acordul statelor membre ale Alianței și ca urmare a unor rapoarte militare aliate clare, drept trupe de ocupație.
„În primul rând, după război (Al Doilea Război Mondial -n.r.), Europa de Vest a fost de asemenea ocupată de puterile de Vest. Germania și alte țări sunt ocupate și acum. Trupe americane, trupe britanice, sunt încă detașate în Germania, de exemplu. Trupele sovietice au fost retrase. Deci, împotriva cui sunt ținute atăzi aceste trupe în Europa”, a declarat Kuzmin.
Despre România, Kuzmin susține că Bucureștiul a agresat armat Uniunea Sovietică.
„Știu că pe 22 iunie 1941 jumătate de milion din armata română, reprezentând forța majoră de pe acest așa numit Front de est, a atacat Uniunea Sovietică, patria mea. Știm tot felul de mituri care înconjoară acest fapt și acest eveniment în versiunea voastră a istoriei. Este alegerea voastră”, spune Kuzmin.
Interviul cu Valeri Kuzmin a fost preluat parțial și propagat mai departe pe portaluri cu viziuni proruse deschise precum inprimalinie.org sau vestidinrusia.ro.
NARAȚIUNI: Sovieticii nu au invadat Europa de Est împreună cu Germania nazistă. Invazia nu a fost urmată de ocupație militară a acestor țări și ulterior chiar alipirea acestor, contrar voinței lor și sub amenințare militară din partea Uniunii Sovietice. România este un stat agresor care a declarat război Uniunii Sovietice. Europa este ocupată și azi de trupele americane.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Rusia încearcă să-și camufleze și să-și justifice agresiunile militare din jurul Mării Negre, invocând prezența trupelor americane în Europa. Acest lucru se întâmplă încă din 2008 (Războiul din Georgia) și apoi din 2014, odată cu anexarea Crimeii și implicarea fățisă în estul Ucrainei, în regiunea Donbas.
De altfel, Kuzmin numește anexarea Crimeii drept un „truc de propagandă”.
Pe linie diplomatică, Moscova încearcă acreditarea și justificarea ca una legitimă a existenței sferelor de influență militare din timpul Războiul Rece și prezentării Rusiei nu ca pe un stat agresor, ci doar ca pe o contrapondere a influenței militare americane în Europa.
În cadrul acestui efort intră și promovarea unor narațiuni alternative cu privire la cel de-Al Doilea Război Mondial, în care URSS este prezentat exclusiv ca victimă a agresiunii deși până la invazia Germaniei naziste a fost stat agresor: a invadat statele baltice, Basarabia și nordul Bucovinei și a atacat Polonia și Finlanda.
Se mai încearcă și ducerea în derizoriu a puterilor vestice și a rolului acestora în lupta împotriva Germaniei naziste.
OBIECTIV: Încercarea schimbării opticii publicului din România asupra Occidentului și a necesității întăririi securității naționale; adormirea vigilenței opiniei publice în legătură cu poziționarea tot mai militaristă în ultimii ani a Rusiei în regiunea Mării Negre. De asemenea, diplomația rusă încearcă insuflarea unui sentiment de neîncredere în partenerii politico-militari ai României – UE și NATO, mai cu seamă împotriva SUA, principalului partener strategic al României în regiune.
Astfel de mesaje negative sunt distribuite către toți membrii NATO și UE.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Diplomatul rus încearcă să eludeze momente istorice care au creat unele dintre cele mai importante premise ale declanșării celui de-al Doilea Război Mondial. Spre exemplu, el nu pomenește nici de pactul Stalin-Hitler (mai cunoscut ca Molotov-Ribbentrop), semnat la Moscova la 23 august 1939, și de anexa secretă a acestui document. Semnatarii lui și-au împărțit atunci statele europene pe care le-au invadat și ocupat ulterior. O astfel de înțelegere secretă a condus, la o săptămână, la invadarea Poloniei și declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial pe data de 1 septembrie 1939.
Paradoxal, unul dintre artizanii convenției de definire a agresorului, semnată la 4 iulie în 1933, a fost tocmai ministrul de Externe ale Rusiei, Maxim Litvinov. Agresorul era definit ca cel declara primul război, fie invada cu armata sa un teritoriul (chiar și fără a declara război) unei alte țări. Mai mult de atât, susținea și desfășura acțiuni subversive pe teritoriul altui stat.
În ceea ce privește statele baltice, Rusia susține și astăzi că le-a eliberat și nu le-a invadat. În realitate, Uniunea Sovietică a invadat la modul cel mai concret, la mijlocul lunii iunie 1940, Lituania, apoi Letonia și Estonia, după care a început o campanie de deportări ai „dușmanilor poporului” din aceste țări. Din iunie 1941, statele baltice au intrat sub ocupație nazistă, pentru a reveni din 1944 până în 1991 din nou sub ocupație sovietică și ca parte integrantă a URSS.
În privința raptului Basarabiei și a nordului Bucovinei, în urma notelor ultimative date de Moscova pe 26-27 iunie 1940 către Guvernul de la București, Kuzmin nu pomenește nimic în sensul unei amenințări militare de invazie asupra României. Un fapt care, de altfel, s-a și întâmplat din moment ce trupele sovietice au intrat încă de pe 28 iunie 1940 în Basarabia. Înainte ca armata și administrația românească să apuce să se retragă de peste Prut. În schimb, Kuzmin reține selectiv doar data de 21 iunie 1940, atunci când România intră în război alături de Germania pentru a recuceri aceste teritorii. Kuzmin califică acest lucru drept o agresiune asupra Rusiei, „patria sa”.
REACȚII OFICIALE: Nu au existat
