Benjamin Netanyahu este cunoscut pentru abilitatea sa de a profita de crize – inclusiv războaie – pentru a se menține la putere. S-ar putea însă ca, de data aceasta, războiul cu Hezbollahul să nu îl mai ajute pe Bibi să câștige, din nou, alegerile.
În toată cariera sa politică, Benjamin Netanyahu nu a fost niciodată atât de aproape de a-și realiza cea mai mare ambiție politică: neutralizarea amenințării iraniene. Actualul război ar putea elimina liderii, rachetele și miliții aliate Teheranului. E mai greu de spus ce se va întâmpla după.
Primul an de mandat al lui Donald Trump a fost marcat de o distanțare a SUA de UE, dar și de scandalurile legate de campania anti-imigranți și dosarul agresorului sexual Jeffrey Epstein. Politicile administrației ar putea să îi coste pe republicani controlul Congresului, iar Donald Trump s-ar putea confrunta cu o nouă procedură de demitere.
Orice scenariu, inclusiv cumpărarea Groenlandei, vine cu numeroase probleme, iar administrația Trump mai are timp doar până la alegerile din toamnă. Se pune și întrebarea dacă revendicările americane au la bază considerente strategice sau e vorba de o nouă „goană după aur”.
Donald Trump încearcă să impună un acord de pace pentru Ucraina și se arată convins că acesta va fi respectat. Liderul american e la fel de convins că până acum a oprit opt războaie – dar realitatea e mai nuanțată.
Alegerile „off-year” din Statele Unite, câștigate de democrați, sugerează că aceștia încep să își revină după șocul înfrângerilor electorale de anul trecut. Democrații au fost ajutați de ceea ce pare o revenire a lui Barack Obama în politică, dar și de mobilizarea aripii radicale a partidului, care vine ca un răspuns dat MAGA.
Planul Trump de pace întâmpină deja primele dificultăți în Gaza. Deocamdată, armistițiul rezistă, dar și dacă se va reuși stabilizarea enclavei, atingerea păcii în Orient rămâne eluzivă întrucât planul nu garantează formarea unui viitor stat palestinian.
Benjamin Netanyahu va intra, cu siguranță, în istoria Israelului, dar nu (doar) ca cel mai longeviv premier, ci ca liderul care a reușit să izoleze țara încăpățânându-se să „are” Fâșia Gaza. Problemele lui Netanyahu nu sunt însă legate doar de izolarea internațională, ci și de opoziția internă în creștere.
Planurile lui Benjamin Netanyahu pentru o nouă ofensivă militară în Gaza au fost întâmpinate cu proteste în Israel și avertismente internaționale că se va acutiza criza umanitară. Ce urmărește însă Netanyahu? Distrugerea Hamas, propria supraviețuire politică, sau formarea „Israelului Mare”?
Netanyahu e presat de proprii săi miniștri să anexeze Cisiordania și Gaza. Victoriile în războaiele cu Hamas, Hezbollah și Iranul și relația cu Trump l-ar putea convinge că este un moment propice să o facă.
Distrugerea programului nuclear iranian – dacă va fi finalizată – rezolvă o problemă existențială pentru Israel și îl ajută pe Benjamin Netanyahu să abată atenția de la Gaza, dar și de la problemele sale interne.
În curând, palestinienii ar putea fi nevoiți să aleagă între viața în așa-zise „tabere umanitare” din care ar lipsi tocmai organizațiile umanitare și exilul voluntar în afara Gazei.
Perspectiva ocupării pe termen lung a Gazei de către Israel ar putea compromite definitiv soluția a două state. Benjamin Netanyahu pare să o agreeze, dar premierul are multe probleme, inclusiv posibila apariție a unui rival redutabil.
Administrația Trump pare să vrea nu doar reașezarea relațiilor economice și politice globale, ci și „resetarea” Americii și extinderea puterilor prezidențiale. Vor accepta americanii acest lucru?
Criza Groenlandei amenință solidaritatea în cadrul NATO și poate duce, indirect, la validarea agendelor expansioniste ale autocrațiilor. Este motivul pentru care e imperativ un compromis convenabil tuturor.
După ce a pus umărul la victoria lui Donald Trump în alegerile din SUA, Elon Musk poartă o campanie de promovare a extremei drepte europene. Acționează el în nume propriu, sau e mesagerul lui Trump?
Conflictul dintre președintele Yoon Suk Yeol și majoritatea parlamentară este marcat de acuzații de corupție vs. avertismente cu privire la pericolul nord-coreean. S-ar putea ca ambele părți să aibă dreptate.
Documente declasificate de SRI, SIE, STS și ministerul de Interne arată că Georgescu este susținut de un actor statal. Acesta nu e numit, dar acțiunile sale sunt similare cu operațiuni lansate anterior de Rusia.
Primele „focuri” au fost deja trase: UE pregătește taxe pentru vehiculele electrice chinezești, iar Beijingul anchetează subvenționarea de către europeni a unor produse exportate în China.
Din SUA până în China și Rusia, din India până în Orientul Mijlociu, liderii politici sunt trecuți de 70 de ani. Mai au ei atuul experienței sau, incapabili să se adapteze, au devenit surse de probleme?
În opt luni de război, Israelul nu și-a atins obiectivele din Gaza, iar presiunile internaționale asupra sa se amplifică. Premierul Netanyahu își riscă viitorul politic și dacă acceptă pacea, și dacă va continua războiul. Pacea ar putea însă elimina riscul izolării Israelului.
Xi Jinping a vizitat Europa pentru a proiecta imaginea unei Chine puternice și a anunța investiții în Serbia și Ungaria, ambele pro-ruse. Ulterior, Xi l-a primit pe Putin la Beijing și i-a promis ajutorul Chinei, care împărtășește cu Rusia viziunea unei lumi „multipolare”. Vizita pare însă, cel puțin deocamdată, să fi avut mai puține rezultate concrete decât cele ale lui Xi în Europa.
Bosnia și Herțegovina va începe negocierile de aderare la UE la 30 de ani de la sfârșitul războiului civil. Țara a progresat puțin în tot acest timp, iar sârbii – sprijiniți de ruși – amenință cu secesionismul.
Premierul Ungariei, Viktor Orban, s-a distanțat ușor de Rusia pentru prima oară de la invadarea Ucrainei, dar s-a apropiat de suveraniști. Acest „dans” e legat de interesul pentru un post de comisar european.
Decizii recente arată că partenerii Ungariei din UE și NATO s-au săturat de boicotarea politicilor comune, derapajele anti-democratice și jocul favorabil Rusiei făcut de Budapesta. Deși susține că Rusia e o alternativă viabilă la Occident, Vladimir Putin nu prea are cum să-l ajute pe prietenul său, Viktor Orban.
Fenomene meteo extreme și dezinformarea sunt considerate de experți printre cele mai mari riscuri cu care se confruntă omenirea pe termen mediu și scurt. Există îngrijorări și cu privire la riscul polarizării societăților și securitatea cibernetică, potrivit unui raport privind riscurile globale realizat de Forumul Economic Mondial de la Davos.
O lege suveranistă de inspirație rusească, propusă de partidul lui Viktor Orban, vizează presa, societatea civilă și opoziția. În paralel, FIDESZ promovează mesaje anti-UE în campania electorală.
Israelienii au fost șocați că Hamasul a organizat un atac atât de amplu fără ca serviciile de securitate să afle. Va plăti Netaniahu prețul politic pentru acest eșec sau îl va salva formarea unui guvern de urgență?
Multă vreme, majoritatea tăcută a israelienilor le-a permis administrațiilor Netanyahu să erodeze sistemul democratic și să pună în pericol șansele de pace cu palestinienii. Sute de mii de oameni au ieșit însă în stradă ca să oprească reforma justiției pe care majoritatea israelienilor o consideră un pericol pentru instituțiile democratice ale țării – dar pe care o vor extremiștii de care depinde guvernul.
Xi Jinping l-a vizitat pe „prietenul drag” Vladimir Putin la Moscova pentru a-și promova planul de pace și a semna contracte care vor duce schimburile comerciale la 200 de milliarde dolari. Pentru Putin, tot mai izolat internațional, vizita a fost un colac de salvare. Pentru Xi, un prilej de a promova interesele Chinei și propria sa imagine.
Deși, oficial, are un parteneriat strâns cu Rusia, China nu se grăbește să o sprijine acum, când aceasta întâmpină probleme economice și militare ca urmare a invadării Ucrainei. Cu imaginea afectată de modul în care gestionează actualul val al pandemiei, Beijingul nu are nevoie de și mai multă publicitate negativă acum, când Xi Jinping se pregătește de un nou mandat în fruntea țării. În plus, războiul din Ucraina pare să fi afectat și planurile Chinei cu privire la aducerea Taiwanului sub controlul său.
De la masacrele din fosta Iugoslavie și genocidul din Rwanda la crimele de război ale Rusiei în Ucraina, comunitatea internațională a trebuit să găsească o cale pentru a-i trage la răspundere pe cei vinovați. Pentru Iugoslavia și Rwanda s-au înființat Tribunale internaționale. În cazul Rusiei, putere nucleară cu drept de veto în Consiliul de Securitate ONU, identificarea și judecarea celor responsabili de masacre precum cel de la Bucea ar putea fi mai complicată, însă există și aici soluții.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
