
Xi Jinping l-a vizitat pe „prietenul drag” Vladimir Putin la Moscova pentru a-și promova planul de pace și a semna contracte care vor duce schimburile comerciale la 200 de milliarde dolari. Pentru Putin, tot mai izolat internațional, vizita a fost un colac de salvare. Pentru Xi, un prilej de a promova interesele Chinei și propria sa imagine.
Xi spune că Putin îi este „prieten drag”, dar urmărește în primul rând interesele Chinei
Mandatul de arestare emis de Curtea Penală Internațională pe numele lui Vladimir Putin și aliații NATO ai Ucrainei care promit și mai mult sprijin militar Kievului, inclusiv intenția Poloniei și Slovaciei de a trimite avioane în țara cotropită de ruși; acesta este tabloul general în care liderul chinez Xi Jinping a ajuns la Moscova.
Vizita președintelui chinez era deja programată atunci când Curtea Penală Internațională a anunțat că Vladimir Putin și o colaboratoare a sa sunt practic, oficial, suspectați de crime de război. Dar mandatul de arestare CPI pentru Putin nu schimbă cu nimic logica acestei vizite anunțate. China, ca și SUA de altfel, nu recunoaște jurisdicția CPI. Cu toate acestea, vineri, când toată omenirea a aflat uluită că Putin se alătură altor acuzați de crime de război ca sârbul Slobodan Miloșevici sau liberianul Charles Taylor, Rusia părea mai izolată pe plan internațional ca oricând. Asta și pentru că vecina sa Finlanda a depășit, în aceiași zi obstacolul de a se alătura NATO. Și Turcia și Ungaria au anunțat atunci că încep procedurile de ratificare. Xi Jinping la Moscova este în acest context colacul de salvare al Rusiei și al lui Putin în particular. Este o misiune de pace au spus diplomații de la Beijing care lucrează de zor la imaginea de pacificator mondial al liderului lor, recent reconfirmat în funcția de președinte. Cu siguranță că succesul medierii acordului dintre Iran și Arabia Saudită ar trebui să-i confere lui Xi Jinping o aură de pacifist și în cazul Rusiei și Ucrainei. Lucrurile sunt însă total diferite. În cazul Iranului și al saudiților au existat discuții prealabile medierii chineze, iar cele două țări nu se aflau la baionetă. În cazul Rusiei și al Ucrainei vorbim de un blocaj însângerat din care rușii – care cer ajutor cu speranța integrării lor într-un bloc anti-occidental – nu prea știu să iasă.
„Prieten drag”, i-a spus Xi Jinping la Moscova lui Putin. Cei doi au multe în comun: sunt lideri autoritari și îmbrățișează ideea unei lumi multipolare, lipsită de dominația SUA. Dar, până acolo, Putin e cu depozitele goale și ar vrea reumplerea arsenalului și China poate face asta. E Putin în măsură să forțeze mâna Beijingului? Nu! În primul rând pentru simplul fapt că în momentul de față China este principalul partener comerical al Rusiei și cumpără mare parte din gazele și petrolul pe care aceasta le exportă.
Planul de pace al lui Xi Jinping, un Minsk made in China
Ce vrea Xi Jinping? Cred că obiectivul lui nu e nici Rusia, nici Ucraina. Obiectivul lui este China. Or, nu Rusia poate ajuta China să rămână în topul economiilor mondiale, ci mai curând Occidentul, cea mai mare piață de desfacere a Chinei. Un prim pas este recâștigarea încrederii bimotorului european franco-german. Și în momentul de față, singura posibilitate de a repara relația cu Europa este să-i oprească pe ruși.
Să aruncăm o scurtă privire asupra planului de pace în 12 puncte publicat de Beijing în februarie.
Planul prevede respectarea suveranității tuturor țărilor, abandonarea mentalității Războiului Rece, încetarea ostilităților, reluarea discuțiilor de pace, rezolvarea crizei umanitare, protejarea civililor și a prizonierilor de război (POW), menținerea în siguranță a centralelor nucleare, reducerea riscurilor strategice, facilitarea exporturilor de cereale, oprirea sancțiunilor unilaterale, menținerea stabilității lanțurilor industriale și de aprovizionare și promovarea reconstrucției post-conflict.
Fiecare dintre cele 12 puncte are pe site-ul ministerului chinez de externe câte o explicație. În niciuna nu am regăsit ideea că rușii ar trebui să plece din Ucraina. Și atunci? Quid prodest?
Tratativele nu pot avea loc cu rușii pe teritoriul Ucrainei, nu pot avea decât cu condiția retragerii rușilor. Altfel, ne întoarcem la un alt fel de Minsk, un Minsk made in China. În acest moment, orice acceptare a unei forme de încetare a focului nu ar face decât să-i de răgaz lui Putin să-și consolideze poziția în teritoriile ocupate, să-și refacă arsenalul și să pregătească o nouă ofensivă, ceea ce este total inacceptabil.
Miza vizitei la Moscova: schimburi comerciale de 200 de miliarde de dolari
Spuneam că recent Xi a fost reconfirmat pentru un nou mandat la șefia statului chinez. Asta îl face să fie al doilea om cu asemenea putere, după Mao Zedong. Toată lumea îl compară pe Xi cu Mao. Numele lui Mao este însă sinonim cu crima, prin înfometare, persecuții, lagăre de muncă, execuții în masă. Cam 80 de milioane de chinezi au murit așa. Nu că Xi n-ar sta bine la capitolul încălcarea drepturilor omului și la lagărele de muncă , dacă e să ne gândim numai la minoritatea uigură supusă sistematic persecuțiilor. Lumea a evoluat, China a evoluat, poporul chinez a evoluat. De ce n-ar evolua și liderul chinez de la imaginea unui „satrap” la cea a unui „despot luminat”? Înainte de orice, Xi, caută să-și creeze imaginea unui lider important, cu greutate, pe scena internațională. O contrapondere la ceea ce simbolizează liderul de la Casa Albă, oricine ar fi acela. O lume multipolară pe care și-o doresc liderii autoritari trebuie să înceapă de aici. India nu are un lider de anvergură, ursulețul Putin are blănița cam ciuruită acum, așa că rămâne Ursul Panda care să-i strângă pe toți la piept.
Acordul dintre Iran și Arabia Saudită este o victorie pentru ceea ce se construiește acum, temelia acestui tip de lider. Este exemplul pe care diplomația chineză îl dă când spune că reflectă viziunea asupra unui nou stil de guvernare globală. Tot în paginile Veridica.ro spuneam că abia după al 14 -lea Congres Național al Poporului din martie, când Xi a fost reales președinte al Republicii Populare Chineze vom începe să vedem adevărata lui față.
Ei bine, odată cu preluarea celui de al treilea mandat de președinte, Xi a adoptat o poziție mai dură împotriva a ceea ce el numește un efort american de a bloca ascensiunea Chinei. Xi a învățat din lecția Ucraina și pentru a contracara „blocajele” americane, el a îndemnat industriile chineze să-și reducă dependența de tehnologia occidentală. Xi a descris în ultima vreme China ca pe o națiune asediată, la fel cum a făcut și Putin în toate discursurile adresate rușilor. „Țările vestice conduse de SUA au implementat izolarea, încercuirea și suprimarea Chinei, ceea ce a adus provocări severe, fără precedent pentru dezvoltarea țării noastre”, spune Xi în Adunarea Națională chiar luna aceasta. Așa că, acum, la Moscova, când Xi, citat de Xinhua, spune „cele două țări au aprofundat relația lor politică, interesele convergente și au strâns relațiile dintre oameni și au continuat să promoveze cooperarea în economie, comerț, investiții, energie, schimburi interpersonale și culturale, precum cooperarea la nivel local”, am putea traduce astfel: petrol și gaz mult pentru China la un preț cât mai mic. Vizita lui Xi la Moscova se concretizează în 79 de contracte, iar volumul schimburilor comerciale va depăși 200 de miliade de dolari.
Xi întreține războiul lui Putin cu gândul la Taiwan
China rămâne însă ancorată în economia globală, iar Xi și colaboratorii săi nu-și doresc să fie ”maleficii” de pe scena mondială, nu cel puțin în ochii Europei. Știm, totuși, că Xi și Putin au o relație destul de puternică. Din 2012, când Xi Jinping a devenit președintele Chinei, cei doi s-au întâlnit de 39 de ori. Ce nu știm este ce au discutat cei doi în tete a tete-urile avute la Moscova. I-a cerut Putin arme? Cu siguranță. I-a zis Xi că-i dă? Nu cred. Dar poate că nici nu mai contează dacă îi dă sau nu „bazuci made in China” câtă vreme întreține mașina de război prin contractele semnate.
Calculul Beijingului ar putea fi că dacă războiul din Ucraina continuă, vor fi din ce în ce mai puțini interesați să se implice într-altul. Să nu credeți că dacă a îmbrăcat haina pacifistului acum, gata, nu mai vrea nimic de la Taiwan. Așa că „neutralitatea” Chinei este greu de înghițit în lumea liberă unde secretarul general NATO Jens Stoltenberg spune că Beijngul nu are credibilitate mai ales că nu a reușit să condamne invazia ilegală în Ucraina. Și cum se vede vizita lui Xi peste ocean, la Washington? Ca o imensă prelată care acoperă crimele de război comise de Vladimir Putin.