Donații
Veridica.md
În opt luni de război, Israelul nu și-a atins obiectivele din Gaza, iar presiunile internaționale asupra sa se amplifică. Premierul Netanyahu își riscă viitorul politic și dacă acceptă pacea, și dacă va continua războiul. Pacea ar putea însă elimina riscul izolării Israelului.
Recunoașterea Palestinei, un gest politic care nu poate schimba, singur, realitățile din teren
Spania, Norvegia și Irlanda au deschis o nouă listă de țări care recunosc statul Palestina. Se adaugă și Slovenia, iar numărul țărilor care recunosc Palestina a depășit 140, din cele 193 câte numără ONU. Și fără acest gest politic Palestina întrunise deja masa critică pentru a deveni ”stat observator nemembru” la Națiunile Unite. Toate cele 4 state au luat această decizie în speranța că ar accelera eforturile pentru a asigura o încetare a focului în Gaza.
Practic, în ceea privește Palestina, această recunoaștere din partea celor 4 state nu schimbă datele problemei. Reflectă însă o nerăbdare față de politica lui Benjamin Netanyahu din ultimii ani, împinsă acum, prin războiul din Gaza, la limita suportabilității unor cancelarii occidentale, unele dintre ele fiind chiar partenere ale Israelului.
Asta nu înseamnă că țări ca Franța, să zicem, se vor grăbi să urmeze exemplul. De la Paris explicațiile sunt simple: în momentul de față gestul recunoașterii Palestinei este inutil. Mai mult, în timpul unei convorbiri telefonice a președintelui Macron cu Mahmoud Abbas, șeful Autorității Palestiniene, liderul de la Elysee a condiționat o eventuală recunoaștere a statului de o reformă serioasă și profundă a organizației pe care o conduce.
Anterior, Macron i-a acuzat pe colegii membri ai Uniunii Europene, Spania și Irlanda, că recunosc statul palestinian ca parte a „poziționării politice”, în loc să caute o soluție la conflictul israeliano-palestinian.
Cu alte cuvinte, Franța va aștepta, la fel și Germania, al cărei sprijin pentru Israel este al doilea după Statele Unite.
Cui folosește acest gest al Spaniei, Norvegiei, Irlandei și Sloveniei? Cu siguranță nici Palestinei, dar nici Israelului. Putem observa, însă, că unitatea de care ar avea nevoie susținerea unui stat Palestinian la nivelul Europei , chiar și fără SUA, lipsește. În plus, un acord între aliații transatlantici este puțin probabil. La fel ca Israelul, Statele Unite rămân neclintite în ideea că recunoașterea unui stat palestinian trebuie să vină prin negocieri între cele două părți. Altfel, simplul act de recunoaștere nu schimbă nimic pe teren, unde condițiile se deteriorează zi de zi.
După opt luni de război, Israelul nu și-a atins obiectivele, iar imaginea sa e mai proastă ca niciodată
Momentul în care au loc aceste declarații de la Madrid, Oslo, Dublin și Liubliana merită mai multă atenție.
Cred că niciodată în istoria sa de 76 de ani, Israelul nu a avut o imagine mai proastă ca acum, deși a fost victima unui masacru comis de teroriștii Hamas pe teritoriul său.
7 octombrie 2023 este TRAGEDIA care va intra în cărțile de istorie, dar pentru un politician ca Benjamin Netanyahu era oportunitatea de a mai drege busuiocul în fața israelienilor care până pe 7 octombrie ieșeau în stradă cu zecile de mii încercând să oprească o reformă a sistemului juridic despre care mulți critici spuneau că e un atac la democrația statului evreu. Toate aceste probleme interne au intrat însă într-un con de umbră odată cu atacul terorist din 7 octombrie și mobilizarea Israelului pentru a răspunde la noua amenințare.
De la bun început obiectivele au fost clare: distrugerea Hamas și eliberarea ostaticilor. Numai că au trecut peste 240 de zile de la începerea ofensivei în Gaza și însăși armata israeliană recunoaște că o tremie din cei 124 de ostatici rămași în custodia Hamas ar putea fi morți. Protestele pentru blocarea reformei în justiție au fost înlocuite de cele care cer demisia lui Netanyahu. Hamas e încă în picioare și își permite să nu accepte ofertele de armistițiu.
Recunoașterea morții ostaticilor vine într-o săptămână când procurorul șef al Curții Penale Internaționale a cerut mandate de arestare pentru Netanyahu și ministrul apărării, Yoav Gallant, pentru presupuse crime de război și crime împotriva umanității în Gaza, în același timp în care a solicitat mandate pentru liderii Hamas. Cererile sunt încă în faza de examinare a unei comisii speciale alcătuită din trei judecători, președinta fiind Iulia Motoc.
Recunoașterea vine și după ce Israelul a fost atacat pentru prima oară de Iran, țara care vrea ca Israelul să piară de pe fața pământului.
Recunoașterea vine, totodată, pe fondul unor demonstrații pro-palestiniene uriașe în toată lumea, dar și pe fondul unui val de antisemitism fără precedent, alimentat și de războiul din Gaza.
Netanyahu ar putea pierde indiferent dacă face pace sau continuă războiul
Între timp, Joe Biden a mărit și el mizele și, aparent fără să îi fi prevenit anterior pe israelieni, a vorbit de un nou acord global de încetare a focului ce cuprinde eliberarea tuturor ostaticilor și i-a îndemnat pe liderii Hamas să accepte oferta care conține 3 etape și duce la terminarea războiului.
Anunțul făcut la Washington a dat foc, însă, coaliției de guvernare. Extrema dreaptă din guvernul Netanyahu a amenințat cu retragerea din alianță dacă un asemenea pact va fi acceptat. Benjamin Netanyahu s-a apărat imediat: pentru gălăgioșii din guvern a declarat că Israelul a fost de acord cu o încetare a focului temporară, iar pentru partenerul său american, că arhitectura acordului a fost acceptată în unanimitate de cabinetul de război.
Sunt luni de când premierului Benjamin Netanyahu i s-a cerut un calendar de încheiere a războiului, o cerință pe care însă acesta a evitat-o cu abilitate. Joe Biden, un politician la fel de abil l-a pus de data aceasta în fața unui fapt împlinit. Jongleriile lui Netanyahu cu interesele personale, politice și naționale concurente, de data asta ar fi inutile.
Așa că prelungirea războiului, poate și din interese persoanele – în fond, odată terminată lupta ar începe anchetele privind masacrul din 7 octombrie, mai precis, cum de a fost posibil – îl pune astăzi pe Netanyahu în poziția de șah mat. Dacă nu va face un pas înapoi riscă izolarea Israelului, pe care nimeni nu și-o dorește. Chiar și dacă va ajunge la o înțelegere cu Hamas pe formatul american, deși e puțin probabil de vreme ce Hamas vrea tot sau nimic, tot nu va fi de ajuns. Nici măcar cu sprijinul anunțat de liderul opoziției Yair Lapid, care s-a oferit să-i asigure lui Netanyahu o plasă politică – nu neapărat pentru că vrea să își salveze rivalul, ci pentru că, într-un moment crucial pentru Israel, vrea să îl descătușeze de chingile extremei drepte din cabinet, care nu admite nici o concesie făcută Hamas.
Beniamnin Netanyahu se află la o răscruce atât politică, cât și strategică. Nu cred că va da un pas înapoi, așa cum și-ar dori unii, cred însă în instinctele sale și e posibil ca în perioada următoare să vedem o schimbare de atitudine în sensul acceptării unui armistițiu care să aducă ostaticii acasă. Dar asta nu va fi de ajuns, în primul rând pentru israelieni!
