Va salva guvernul de război al Israelului viitorul politic al lui Netaniahu?

Va salva guvernul de război al Israelului viitorul politic al lui Netaniahu?
© EPA-EFE/AMOS BEN-GERSHOM/GPO HANDOUT   |   O fotografie pusă la dispoziție de Biroul de presă al guvernului israelian îl arată pe prim-ministrul Beniamin Netaniahu în timpul unei întâlniri de evaluare a situației la Tel Aviv, Israel, 08 octombrie 2023.

Israelienii au fost șocați că Hamasul a organizat un atac atât de amplu fără ca serviciile de securitate să afle. Va plăti Netaniahu prețul politic pentru acest eșec sau îl va salva formarea unui guvern de urgență?

Al șaselea guvern de uniune națională din istoria Israelului

72 de ore de la carnagiul comis de Hamas în Israel au durat discuțiile pentru formarea unui guvern de uniune națională, guvern de urgență cum îi spun israelienii, care va funcționa pe toată durata războiului. Consiliul de securitate al Israelului a fost înlocuit cu un cabinet de război din care au fost excluși liderii de extremă dreapta Bezalel Smotrich (Partidul Sionist Religios) și Itamar Ben-Gvir (Puterea Evreilor). În actualul context, ambii ar complica politica de securitate a Israelului ținând cont că Ben Gvir are portofoliul securității naționale.

Este pentru a șasea oară în istoria Israelului când într-o situație de criză se naște un guvern de uniune națională. S-a întâmplat prima oară în 1967, în ajunul Războiului de 6 zile. Apoi la inceputul lui 1969 când Golda Meir a preluat conducerea guvernului după ce Levi Eshkol a murit, iar al treilea s-a format după alegerile din octombrie 1969. A urmat cel din 1984, după războiul din Liban, când de altfel s-a instituit principiul rotației premierului între liderul partidului laburist, Shimon Peres si cel al Likud, Ytzak Shamir. Al cincilea guvern de uniune națională a fost creat în 1988 în urma unor alegeri care nu au oferit majoritatea niciunui partid. 

La 48 de ore după atac, Beniamin Netaniahu, premierul celui mai contestat guvern din istoria Israelului a cerut public formarea unui guvern de uniune națională.

”Poporul este unit şi acum guvernul trebuie să fie unit. Fac apel la liderii opoziţiei să creăm imediat un guvern de uniune naţională, fără precondiţii, aşa cum a făcut-o Menahem Begin în ajunul Războiului de 6 zile”, a spus Netanyahu.

Guvernele de uniune națională au condus Israelul în unele din cele mai complicate perioade ale istoriei sale

În iunie 1967, Menahem Begin conducea partidul Herut, predecesorul Likudului de astăzi, iar formațiunea era în opoziție. Cu o zi înainte de a începe războiul de 6 zile, premierul de atunci, social democratul Levi Eshkol, originar din Ucraina, aflat sub presiunea societății civile, a adus la guvernare partidele de opoziție în frunte cu Herut. Era prima dată când formațiunile respective erau incluse într-un guvern, primul guvern de uniune națională din istoria Israelului. A fost format chiar dacă alianța aflată la putere atunci sub conducerea lui Levi Eshkol avea o majoritate confortabilă de 75 de locuri din cele 120 din Knesset. Rafi era un alt partid aflat atunci în opoziție, o formațiune înființată în 1965 de două figuri istorice ale Israelului: Moshe Dayan și Shimon Peres.  111 deputați au susținut acel guvern în care portofoliul apărării i-a fost încredințat lui Moshe Dayan. Prima decizie a cabinetului lărgit a fost o lovitură preventivă împotriva Egiptului. În această formulă, guvernul de uniune a condus țara 38 de luni, un record față de guvernele precedente. În februarie 1969, Levi Eshkol moare.

La conducerea Partidului laburist i-a succedat Golda Meir cea care avea să devină al 4-le premimer al Israelului. Dar pentru că urma să fie organizate alegeri, membrii coaliției au decis să rămână pe loc in ideea unității naționale. De data aceasta, reprezentanții  formațiunilor de opoziție au primit și portofolii în guvern până când Israelul a mers la urne în octombrie 1969. A fost un guvern care trebuia să gestioneze războiul de uzură cu Egiptul, un conflict prelungit de șaptesprezece luni între Israel și Egipt de-a lungul Canalului Suez . În iunie 1970 americanii lansau așa numitul plan Rogers, numit după secretarul de stat de la acel moment William Rogers, o inițiativă de pace israeliano-arabă care prevedea stabilirea unui canal de negociere, acceptarea Rezoluției 242 a Consiliului de Securitate, care prevedea între altele „Retragerea forțelor armate israeliene din teritoriile ocupate în timpul recentului conflict” iar statelor arabe li se cerea să accepte dreptul Israelului de a ”trăi în pace în limite sigure și recunoscute, fără amenințări sau acte de forță”.

Golda Meir a acceptat în cele din urmă această inițiativă, grăbind destrămarea unei alianțe deja fragile. Primul care s-a retras din coaliție a fost Menahem Begin.

Al patrulea guvern de uniune națională, condus prin rotație de Shimon Peres și Ytzak Shamir, s-a creat pe fondul unei societăți divizate după războiul din Liban și a avut particularitatea de a fi alcătuit din 10 locuri, împărțite în mod egal între laburiști și Likud pentru a se asigura că fiecare parte ar putea bloca, dacă era necesar, inițiativa celeilalte. Acest guvern a decis retragerea din sudul Libanului într-o zonă de securitate și a trebuit să gestioneze inflația de 500 la sută care genera ample mișcări sociale în țară. A fost un guvern care și-a încheiat mandatul de 4 ani.

După alegerile din 1988, laburiștii și Likud s-au întâlnit din nou pentru că niciuna din cele două formațiuni nu a obținut majoritatea și au eșuat în a face coaliții cu partidele religioase. Un nou aranjament între conservatori și laburisti îi permitea lui Ytzak Shamir să fie prim ministru și lui Shimon Peres, ministru de externe.

Este guvernul de uniune națională un vehicul pe care Beniamin Netaniahu îl va folosi pentru a-și salva viitorul politic?

În toate aceste situații, în spatele creării unui guvern de uniune națională a stat nevoia de a lăsa deoparte rivalitățile în momente de cumpănă, dar și de a reașeza conducerea politică și militară după cum o impuneau circumstanțele.

Care ar fi elementele comune acum? Un Israel divizat de o reformă a justiției care îi sperie pe israelieni că va pune pe butuci democrația statului evreu. După 38 de săptămâni de demonstrații împotriva reformei, societatea civilă israeliană era mai divizată ca oricând, mai ales când venea vorba de Netaniahu și interesele lui politice și, de ce nu, personale. Mă refer, desigur, la procesul său în care este acuzat de corupție. De fapt diviziunea societății se regăsește în componența cabinetului Netaniahu 6, cel mai radical din istoria țării. Personaje de extremă dreapta ca Itamar Ben Gvir au devenit incomode chiar și pentru Bibi care înainte ca țara să fie atacată de Hamas, cu greu îl mai ținea în frâu pe ministrul său al Securității Naționale.

Așa că un guvern de largă coaliție poate fi salvarea politică a lui Beniamin Netaniahu, care după ce se va fi terminat războiul va trebui să dea socoteală în legătură cu „gripajele” din cabinetul său care au contribuit la atacul teroriștilor Hamas. Serviciul intern de securitate, Shabak/Shin Bet este in directa subordine a premierului, dar trece și pe la ministerul Securității Naționale.

Beniamin Netaniahu face acum ce știe el mai bine să facă: va demonstra că este un lider puternic într-o conjunctură tragică pentru poporul israelian și, prin asta, va lupta pentru a supraviețui politic. Prima coaliție cu Benny Gantz, acum liderul Partidului Unitatea Națională, un militar de carieră extrem de respectat în societatea israeliană, deci prima lor întâlnire, tot pe principiul rotației, a eșuat lamentabil. Netaniahu trebuia să-i predea lui Gantz  ștafeta după 18 luni la cârma guvernului, în perioada Pandemiei,  dar a speculat o lacună din acordul de coaliție și a refuzat să aprobe bugetul de stat. Coaliția s-a rupt, iar guvernul a căzut.

Benny Gantz și-a învățat lecția și acum, înainte de a accepta propunerea lui Netaniahu, a condiționat cele 12  mandate pe care le are partidul său în Knesset de formarea unui cabinet de război în fruntea căruia să se afle. Spuneam că din start Bezalel Smotrich (Partidul Sionist Religios) și Itamar Ben-Gvir (Puterea Evreilor) au fost excluși din acest cabinet de război. Privind înapoi, în istoria statului evreu, mi-e greu să cred că apele se vor limpezi după această grea încercare. Guvernul Netaniahu 6 nu va rezista. Dar guvernul unității naționale NUMĂRUL 6 va fi cu siguranță o rampă de care Benny Gantz are atâta nevoie, iar pentru Netaniahu, apa de izvor care îi va spăla obrazul. Măcar unul. Și probabil că în perioada ce va urma se va profila o alianță decentă din care extrema dreaptă va dispărea și poate chiar și partidele religioase. Locul lui Yair Lapid – celălalt lider important al opoziției, care însă nu s-a înțeles cu Netaniahu – este păstrat în cabinetul de război, adică ușa e deschisă. Israelul chiar este la necaz acum, dar cine altcineva, dacă nu Bibi ar știi să joace cel mai bine cartea asta?

Alte opinii
Op-ed: La un pas de libertate

Op-ed: La un pas de libertate

De săptămâni întregi, Serbia e zguduită de proteste studențești, declanșate de tragedia de la Novi Sad. Pornite ca reacție la corupția endemică, protestele s-au transformat într-o mișcare națională care militează pentru reforme sistemice profunde.

Criza Groenlandei, un cadou pentru China și Rusia

Criza Groenlandei, un cadou pentru China și Rusia

Criza Groenlandei amenință solidaritatea în cadrul NATO și poate duce, indirect, la validarea agendelor expansioniste ale autocrațiilor. Este motivul pentru care e imperativ un compromis convenabil tuturor.

Preluarea Fâșiei Gaza de către SUA, o propunere sortită eșecului

Preluarea Fâșiei Gaza de către SUA, o propunere sortită eșecului

Donald Trump a spus că SUA ar putea prelua Gaza după ce pleacă palestinienii de acolo. Nimeni din Orientul Mijlociu nu poate accepta o astfel de propunere întrucât ar amplifica instabilitatea în regiune.

EBOOK> Razboi si propaganda: O cronologie a conflictului ruso-ucrainean

EBOOK>Razboiul lui Putin cu lumea libera: Propaganda, dezinformare, fake news

Mai multe
Războiul îmbogățește elitele pro-Putin și accentuează inegalitatea din societatea rusă
Războiul îmbogățește elitele pro-Putin și accentuează inegalitatea din societatea rusă

Războiul din Ucraina sporește decalajul dintre elitele bogate ale Rusiei și majoritatea populației. În același timp, a fost lansat un proces de redistribuire a resurselor și direcționare a acestora către cei loiali regimului Putin.

De ce au încetat să protesteze bulgarii pro-occidentali
De ce au încetat să protesteze bulgarii pro-occidentali

În timp ce în diferite capitale europene asistăm la proteste de amploare, în Bulgaria, unde există o tradiție a protestelor, reformiștii par apatici, după ani de blocaj politic și revenirea partidelor-sistem la putere.

Alegerile din Belarus: spectacolul regizat de regimul Lukașenko n-a păcălit pe nimeni
Alegerile din Belarus: spectacolul regizat de regimul Lukașenko n-a păcălit pe nimeni

Aleksandr Lukașenko a câștigat al șaptelea mandat de președinte cu 86,82% din voturi și o rată de participare de 85,9%, rezultate tipice regimurilor dictatoriale. Cifrele au fost fluturate drept dovadă a stabilității din Belarus, a sprijinului popular pentru Lukașenko și a toleranței față de opoziție. Alegerile nu au fost însă nici libere, nici corecte, ci doar un spectacol care n-a păcălit pe nimeni.

Ce fac suveraniștii la Bruxelles, când nu-i vede nimeni. Și cui folosesc, dacă folosesc
Ce fac suveraniștii la Bruxelles, când nu-i vede nimeni. Și cui folosesc, dacă folosesc

Un nou cuvânt se impune în media și dezbaterea politică: „suveraniștii”. Ce impact au și cuvântul, și știrile de mai sus asupra democrației liberale? Cum schimbă ele jocul politic din Europa?

Cine ne-a furat istoria, s-o aducă înapoi!
Cine ne-a furat istoria, s-o aducă înapoi!

Să fii supărat pentru dispariţia unor vestigii de o imensă valoare istorică e normal, să crezi că acest fapt va duce la dispariţia poporului e, în termeni blânzi, amuzant. Mai mult, să ai impresia că gestul a țintit românitatea și nu doar valoarea materială a obiectelor respective este de domeniul fantasticului.

Cezar Manu
29 ian. 2025
Președinția poloneză a Consiliului UE: securitatea pe primul loc!
Președinția poloneză a Consiliului UE: securitatea pe primul loc!

Într-o perioadă în care Uniunea Europeană se confruntă cu tensiuni geopolitice, incertitudini economice și amenințări externe, Polonia își propune să o direcționeze către un viitor care acordă prioritate securității, rezilienței și consolidării solidarității dintre statele membre.

Michal Kukawski
28 ian. 2025