Donează
Grupul de la Vișegrad (V4) a avut ani de zile aceeași viziune, statele membre acționând la unison pentru a oferi liderilor populiști din Europa Centrală o oarecare influență în raport cu celelalte țări din UE. Războiul din Ucraina a creat însă o ruptură în interiorul V4, Ungaria preferând să își mențină relația cu Rusia pe linia de plutire, spre stupoarea partenerilor ei.
V4 – o alternativă populistă la principalele puteri europene
Grupul de la Vișegrad, din care fac parte patru țări din Europa Centrală – Cehia, Slovacia, Polonia și Ungaria – a fost înființat în urmă cu peste 30 de ani. Scopul lui inițial era să faciliteze integrarea europeană a acestor foste țări comuniste.
După aderarea lor la Uniunea Europeană și la NATO, cooperarea a continuat la nivelul V4, iar în ultimii ani organizația a funcționat ca o alianță văzută care adesea a pus probleme în sânul blocului comunitar, în special în chestiuni legate de migrație.
Cooperarea a fost una foarte bună la nivelul V4, până în 2021, inclusiv. Cehia a fost condusă, până la finalul anului trecut, de Andrej Babiš, care avea relații foarte bune cu premierul maghiar, Viktor Orbán (care chiar l-a sprijinit personal pe Babiš în campania electorală) și care de fiecare dată scotea în evidență importanța Grupului de la Vișegrad pentru politica externă a Cehiei.
Cei doi lideri populiști au reușit să ajungă la un consens în negocierile din cadrul Uniunii Europene, de exemplu privind cotele obligatorii pentru preluarea de migranți, pe care toate țările V4 le-au respins multă vreme – Babiš încă mai susține sus și tare că el și Orbán „au eliminat cotele de migranți” la patru dimineața la Bruxelles.
„Am acordat deosebită importanță cooperării la nivelul V4, care reprezintă o alternativă la principalele puteri din UE, în special Germania și Franța. În discuțiile de la Bruxelles, am reușit într-un final să eliminăm cotele de refugiați, ne-am împotrivit migrației ilegale și eforturilor de a elimina regula privind luarea deciziilor în unanimitate”, spune Babiš, făcând o analiză retrospectivă după pierderea alegerilor.
Cooperarea la nivelul Grupului de la Vișegrad nu a fost afectată nici măcar de disputele dintre Cehia și Polonia privind dreptul de exploatare a minei Turów în timpul mandatului lui Babiš. Odată cu schimbarea de regim de la Praga, noul premier, Petr Fiala (ODS – Partidul Civic Democrat), a rezolvat rapid disputa cu Polonia, iar la scurt timp după venirea lui la putere, a fost semnat un acord cu Varșovia privind dreptul de exploatare a minei de la Turów. Mai mult decât atât , Partidul Civic Democrat al premierului Fiala are de mult timp o relație foarte bună cu Partidul Lege și Justiție, aflat la guvernare în Polonia.
Poziția V4 vizavi de războiul din Ucraina a scos Ungaria în afara Grupului
Funcționarea V4 a fost practic paralizată în primăvară. Mărul discordei a fost reacția la agresiunea Rusiei din Ucraina și poziționarea față de Rusia însăși. Cehia și Polonia sunt printre cele mai active țări la nivelul Uniunii Europene din punct de vedere al sprijinului oferit Ucrainei – nu doar la nivel militar, ci și simbolic. La mijlocul lunii martie, premierii Petr Fiala și Mateusz Morawiecki (împreună cu premierul Sloveniei, Janez Janša), au fost primii politicieni care au mers la Kiev. A fost un gest simbolic, prin care oficialii europeni au dorit, printre altele, să-și demonstreze solidaritatea cu ucrainenii în lupta lor de rezistență împotriva statului agresor.
Ungaria, în schimb, a fost extrem de cumpătată în relația ei cu Rusia, refuzând să impună sancțiuni împotriva acestei țări, să trimită arme Ucrainei sau să permită tranzitul transporturilor militare pe teritoriul ei.
Această notă discordantă a atras unele mesaje dure din partea celorlalți membri ai Grupului de la Vișegrad la adresa Budapestei. „Cred că, după alegeri, Ungaria se va implica mai mult în combaterea agresiunii ruse din Ucraina. Europa trebuie să fie unită și să susțină Ucraina, pe al cărei teritoriu Rusia comite crime de război”, a declarat Fiala într-o analiză a rezultatului alegerilor din aprilie în Ungaria.
„Ungaria trebuie să aleagă de partea cui este și dacă dorește să facă parte din UE și NATO”, a declarat cu aceeași ocazie, deși mult mai răspicat, ministrul de externe Jan Lipavský, nominalizat pentru acest portofoliu de Partidul Piraților. Recent, Lipavsky a spus că decizia guvernului maghiar de a nu susține sancțiunile împotriva sectorului energetic din Rusia este „inacceptabilă”.
La începutul lunii aprilie, ministrul apărării, Jana Černochová, chiar a refuzat să efectueze o vizită în Ungaria pentru a participa la întrunirea V4. Și-a motivat refuzul, argumentând că în Ungaria urmează alegeri. „Mereu am susținut V4, și îmi pare foarte rău să văd că petrolul ieftin cumpărat de la ruși este mai important pentru politicienii maghiari decât sângele vărsat de ucraineni”, a declarat ministrul.
Markéta Pekarová Adamová (Partidul TOP 09), actualul președinte al Camerei Deputaților, a fost extrem de vehementă în afirmațiile despre Ungaria. Înainte de alegerile din aprilie, Adamová a scris că speră ca ungurii „să-l dea afară” pe Viktor Orbán. „Nu ezită să formeze alianțe dubioase cu țări precum Rusia și China, în defavoarea aliaților ei, inclusiv noi. Este important pentru Cehia ca Ungaria să voteze pentru o schimbare la alegerile din aprilie”, a mai scris oficialul ceh. Ceea ce nu s-a întâmplat. În ceea ce privește V4, Adamová speră ca parteneriatul să continue în ciuda poziției actuale a Ungariei. „Vișegrad va supraviețui și fără Orbán”, a declarat ea recent într-un interviu pentru Euractiv, adăugând însă că Cehia trebuie să ia în considerare și alte formule de cooperare în afară de Vișegrad.
„Este bine să căutăm, ceea ce facem deja, și alte alianțe și parteneriate. În contextul actual al războiului din Ucraina, avem multe contacte cu statele baltice și Polonia în mod special. În anumite privințe, poziția noastră coincide cu cea a Slovaciei, de exemplu. Cred că există și alte alianțe la care putem să ne raportăm și nu ar trebui să ne rezumăm la formatul V4. În plus, din experiența mea și a colegilor mei, s-a putut observa că maghiarii de multe ori s-au ascuns în spatele Grupului V4 în ultimii ani”, a mai spus Markéta Pekarová Adamová.
Președintele Miloš Zeman s-a opus cu tărie afirmațiilor președintelui Camerei Deputaților în cadrul unei întrevederi avute cu omologul său maghiar, Katalin Novák, pe 7 iunie. Potrivit lui Zeman, guvernul Orbán „respectă interesele naționale ale țării sale și nu este influențat de grupuri străine”. Ambii șefi de stat s-au pronunțat în favoarea continuării cooperării în cadrul Grupului de la Vișegrad. „Ne simțim în elementul nostru în Europa Centrală, drept pentru care cooperarea dintre țările membre V4 trebuie să continue. Cred că Grupul este o forță ascunsă la nivelul întregii Europe”, a declarat și președintele Novak.
Însă politicile pro-ruse ale Ungariei au provocat indignarea celorlalte țări membre V4. „Când cineva se opune sancțiunilor împotriva Rusiei, fie că e vorba de Germania sau Ungaria, acest lucru ne revoltă și pe noi. Nu avem de ce să ne fie frică. Dacă toate țările ar promova securitatea așa cum ucrainenii luptă pentru libertatea lor, războiul s-ar fi terminat de mult”, a declarat premierul polonez Mateusz Morawiecki.
Prim-Ministrul Slovaciei, Eduard Heger, s-a declarat „dezamăgit” de anumite declarații ale Ungariei în această privință. Ministrul slovac al Afacerilor Externe, Ivan Korčok, a fost mai diplomat. „Realitatea este că, în prezent, Polonia, Cehia și Slovacia au adoptat o poziție comună vizavi de principalul subiect de pe agenda politică și de securitate, în timp ce Ungaria încearcă să se mențină la distanță. (...) Cât despre viitorul V4, sunt de părere că trebuie să ne axăm mai degrabă pe o colaborare practică la nivelul organizației, în loc să lăsăm impresia nerealistă că Grupul de la Vișegrad are propria politică externă sau că este un fel de coaliție în cadrul NATO și UE”.
V4 nu este mult mai puțin semnificativ decât se spune
Chiar și înainte de război, existau semne că adevărata importanță a cooperării în cadrul V4 este mai restrânsă decât vor să sugereze unii politicieni. „Dacă întrebi însă experți în politică externă care sunt cei mai puternici aliați ai țărilor lor din cadrul UE, veți vedea că de multe ori relațiile cu partenerii din afara V4 sunt percepute ca fiind mult mai puternice. Astfel, cehii cred că Germania și Austria sunt aliați mai apropiați decât Ungaria”, scrie pentru Euractiv Pavlina Janebová, director de cercetare la Asociația pentru Relații Internaționale (AMO). Ea comentează rezultatele unui sondaj realizat de AMO în rândul analiștilor, oficialilor, politicienilor, jurnaliștilor și oamenilor de afaceri din Cehia.
„Rezultatele sondajului (...) nu indică în niciun fel faptul că persoanele intervievate ar fi de părere că Grupul de la Vișegrad nu este important sau util. Cu toate acestea, trebuie văzut în mod critic drept unul din parteneriatele de politică externă (mai mult sau mai puțin dominante) ale țărilor participante, nu însă și temelia pentru angajamentele lor în Uniunea Europeană”, a sintetizat Janebová.
Totodată, înainte de război, linia se trăgea mai degrabă între Cehia și Slovacia, pe de-o parte, și Polonia și Ungaria, pe de altă parte. În cazul acestora din urmă, Comisia Europeană a activat mecanismul de condiționalitate pentru încălcări ale statului de drept și ale valorilor europene, în timp ce Ungaria a fost criticată pentru atitudinea discriminatorie față de minoritățile sexuale.
Războiul a scos astfel la iveală o nouă fractură în interiorul Grupului, în timp ce altele mai vechi au fost trecute temporar pe plan secund. Totuși, această situație nu va dura prea mult, fiindcă Cehia urmează să preia președinția Consiliului Uniunii Europene la 1 iulie și va trebui să adopte o poziție fără echivoc în chestiuni legate de statul de drept, pe care guvernul anterior al lui Andrej Babiš s-a ferit să le abordeze din cauza relației pe care premierul o avea la vremea respectivă cu Ungaria.
Așadar, ce rezervă viitorul pentru Grupul de la Vișegrad? Este greu de preconizat. Evoluția depinde în mare măsură de guvernele distincte din fiecare țară și de evenimentele din plan extern. Cu toate acestea, putem presupune că cele patru țări vor continua să coopereze într-o oarecare măsură în cadrul Grupului, a cărui istorie a cunoscut mai multe perioade de declin și care în cei treizeci de ani de existență a avut în componență guverne cu orientări politice diferite.
