Donații
Veridica.md
Presa din Ucraina a trecut în ultimele luni printr-o serie de schimbări importante, în condițiile în care a fost nevoită să se adapteze la noile realități dictate de război – reducerea finanțărilor, probleme de personal, implicarea în efortul de mobilizare a populației. Pe de altă parte, peisajul mediatic resimte și impactul legii „dezoligarhizării”, promulgată de președintele Volodimir Zelenski în noiembrie 2021, înainte de declanșarea conflictului.
Criza presei independente și a celei locale
Războiul a adâncit problemele presei locale și ale publicațiilor naționale independente, neafiliate politic. Publicațiile online se plâng de lipsa de reclamă și sponsorizări, iar unele dintre ele sunt la un pas de a da faliment. Posturile de radio mai mici anunță că vor concedia tot mai mulți jurnaliști, iar presa locală devine din ce în ce mai slab reprezentată, mai ales în zonele de conflict.
În timpul unei conferințe consacrată funcționării presei pe timp de război, organizată de OSCE la mijlocul lunii mai, reprezentanții mass-media din Ucraina au menționat o serie de probleme cu care se confruntă.
Ziare care apăreau pe suport de hârtie au fost închise în estul și sudul țării. Mulți jurnaliști au fugit din calea războiului și au devenit șomeri. Unele redacții nu știu unde se află angajații lor în momentul de față, după ce localitățile de unde aceștia transmiteau au fost ocupate de Rusia. Diverse publicații locale au încetat să mai finanțeze proiecte de documentare, de analize și studii media, reducându-și activitatea la fluxuri de știri despre situația din Ucraina, bazate mai mult pe preluări din presa centrală. Managerii publicațiilor ucrainene independente sau ai publicațiilor locale susțin că foarte multe întreprinderi, centre comerciale, magazine ș.a. au fost închise sau și-au redus cheltuielile pentru publicitate. Potrivit directorului Agenției de presă „Abo”, Lera Lauda, fără granturi și donații ale organizațiilor internaționale, multe proiecte de presă nu ar mai putea supraviețui în Ucraina.
„Dezoligarhizarea presei” pe timp de război
În iulie, 10 posturi de televiziune, portalul „Segodnya” și revista „Vogue” au încetat să mai existe în urma deciziei de a le închide a proprietarului și fondatorului trustului de presă „Grupul Media Ucraina”, oligarhul Rinat Ahmetov. Peste 4000 de angajați ai acestor instituții de presă vor fi treptat concediați, iar toate licențele ale posturilor de televiziune Ukraina, Ukraina 24, Futbol 1/2/3, NLO TV, Indigo TV au fost returnate organelor competente ucrainene. Fără licențe aceste întreprinderi nu mai sunt organe de presă.
Ahmetov a explicat această decizie spontană, despre care jurnaliștii au aflat în ultimul moment, prin necesitatea de a respecta legea „dezoligarhizării”, votată în noiembrie 2021. Legea prezentată de Volodimir Zelenski ca o inițiativă care urmărește să pună capăt influenței afaceriștilor foarte bogaţi asupra politicii prevede crearea unui registru al oligarhilor din Ucraina. Printre criteriile care sunt avute în vedere pentru stabilirea listei au fost menţionate participarea la viața politică, influența asupra mai multor instituții mass-media, deținerea unei companii considerate monopoliste şi a unor active ce depăşesc suma de 85 de milioane de dolari.
Ahmetov a declarat că a investit în afacerea sa media peste 1,5 miliarde de dolari și acum, în lipsa unui cumpărător serios pe timp de război, a luat decizia să anuleze toate licențele pentru a nu fi considerat oligarh. Rinat Ahmetov s-a plâns de legea lui Zelenski, spunând că era obligat să vândă posturile de televiziune în decurs de 6 luni, dar pe timp de război acest lucru nu este imposibil.
Presa ucraineană scrie că exemplul lui Ahmetov ar putea fi urmat și de alți patroni, care, în contextul pieței publicitare tot mai mici din Ucraina, vor închide alte posturi de televiziune, de radio, agenții de știri sau ziare. Acest proces nu este benefic pentru păstrarea pluralismului și diversității de voci în spațiul informațional mai ales în perioada războiului cu Federația Rusă.
De fapt, și până la invadarea Ucrainei de către Rusia mulți analiști politici au numit legea „dezoligarhizării” o inițiativă care are ca scop să blocheze publicațiile și posturile de televiziune care îl critică pe Zelenski. Mulți s-au plâns că legea reduce libertatea de exprimare. În contextul acțiunilor militare din Ucraina, legea „dezoligarhizării” devine un factor de omogenizare și sărăcire a peisajului mediatic.
Narațiunile presei ucrainene: între încurajarea rezistenței și semănarea spaimei în rândul armatei ruse
Narațiunile presei sunt în general pro-Kiev și anti-Moscova. Zilnic, la inițiativa guvernului, o serie de posturi de televiziune și de radio au un spațiu comun de emisie. În timpul telemaratonului național sunt transmise informații oficiale, date statistice și interviuri despre război.
După cum am arătat în alte analize publice de Veridica, Kievul aplică diverse metode de apărare informațională și psihologică în acest război. Narațiunile Kievului sunt subtile și includ elemente clare ale războiului psihologic: apelul la mituri din mentalul colectiv prin compararea luptei împotriva naziștilor lui Hitler cu cea contra „rașiștilor” lui „Putler”, distribuirea unor informații care au ca scop să semene spaimă în rândul armatei Rusiei.
De asemenea, în cadrul telemaratonului național, Ucraina folosește diverse narațiuni pentru a menține spiritul de luptă al populației împotriva agresorului. Pentru a contracara efectele oboselii de război apărute în interiorul societății ucrainene, autoritățile, serviciile de presă ale unităților militare și presa centrală au mutat accentul de la informații despre război care țin de statistică la așa-numite povești umane – portrete ale militarilor, istorii de viață ale victimelor sau cazuri de rezistență exemplară a civililor.
Presa ucraineană scrie despre conflictul militar cu Rusia ca despre un război „sfânt”, ca despre o bătălie civilizațională. Analiștii politici și istorici citați de publicațiile ucrainene susțin că acesta este un război pentru independența Ucrainei, iar tot mai mulți politicieni, indiferent de partid, sunt de părere că pacea cu orice preț nu trebuie acceptată. De exemplu, cel de al doilea președinte al Ucrainei, Leonid Kucima, a declarat că în acest război poate fi un singur învingător. El este de părere că ucrainenii nu trebuie să fie dominați de iluzia occidentală că războiul poate să se termine cu un compromis. „Au fost uciși sute de copii ucraineni – nu știu cum să mai căutăm compromisuri după asta. Nivelul de confruntare este deja prea înalt, așa că în acest război poate fi un singur învingător – și cred că vom fi noi”, a spus fostul președinte al Ucrainei.
Pentru a încuraja rezistența ucrainenilor și a depăși prima fază a oboselii de război, Kievul inițiază o serie de discuții în cadrul telemaratonului național, și nu numai, despre „reconstrucția postbelică a Ucrainei” și „demilitarizarea Rusiei”. Ucraina este arătată ca un stat cu un mare viitor, iar Rusia – ca o viitoare „ruină eurasiatică”.
De fapt, aceste narațiuni au ca scop să convingă populația că, după terminarea războiului, pericolul rus pentru securitatea europeană va fi eliminat definitiv în cadrul procesului de „democratizare, denazificare și demilitarizare” a Rusiei.
Surse de informare. Radioul, canalele de Telegram, rețelele de socializare
Încă din primele zile ale războiului, hackerii ruși au blocat o serie de website-uri guvernamentale, inclusiv agenția națională de presă Ukrinform. În paralel, militarii ruși au bombardat emițătoare radio și tv – inclusiv o antenă radio la Kiev chiar pe 24 februarie –au bruiat semnalele de telefonie mobilă și au încercat să blocheze accesul la internet. Scopul era să-i lase pe ucraineni fără acces la informații, să-i împiedice să comunice între ei și să-i dezorienteze.
Rușii nu au reușit însă să blocheze toate semnalele radio, iar mărturiile oamenilor care au fost timp de câteva săptămâni sub ocupație arată că unica lor sursă de informare a fost radioul. Presa ucraineană a scris după eliberarea regiunii Kiev că oamenii căutau aparate vechi de radio și ascultau ce se întâmplă în țară. În Mariupol – dar și în alte localități controlate de ruși – și în momentul de față unica sursă ucraineană de informații rămâne postul public de radio pe unde medii.
Munca jurnaliștilor, mai ales în prima perioadă de război, când rușii încă încercau să cucerească Kievul, s-a desfășurat în condiții de asediu: realizau emisiuni în direct din adăposturi, din stații de metrou; chiar și președintele Volodimir Zelenski a ținut o conferință de presă în astfel de condiții la Kiev. Treptat, însă, lucrurile au început să revină la normal.
În momentul de față, în societatea ucraineană se bucură de o mare popularitate canalele de Telegram ale publicațiilor naționale și locale, dar și ale autorităților centrale sau regionale. Telegramul este foarte răspândit în fostele state sovietice, o serie de publicații rusești îl folosesc pentru distribuirea narațiunilor false despre războiul din Ucraina, însă acesta este folosit și de jurnaliștii ucraineni.
De exemplu, canalul de Telegram al serviciului ucrainean de știri TSN are circa 900 de mii de abonați. În același timp, Telegramul este folosit și de autorități în calitate de canal de comunicare cu cetățenii și sursă de informare. Serviciul Securității de Stat al Ucrainei (SBU) are unul dintre cele mai dezvoltate canale de Telegram, cu peste 450 de mii de abonați. Tot prin Telegram administrațiile militare regionale informează cetățenii despre sirenele antiaeriene sau alte informații operative.
Potrivit unui sondaj publicat în iunie, în perioada războiului a crescut impactul rețelelor de socializare ca sursă de informare a populației. Un studiu finanțat de rețeaua de organizații „Opora” arată că 76,6% dintre ucraineni citesc regulat știri pe diverse rețele de interacțiune socială. Pe locul 2 s-a clasat televiziunea – 66,7%, iar pe 3 – Internetul (inclusiv Telegramul, agențiile de știri, dar fără rețele de socializare) – 61,2% . Radioul este ascultat de 28,4% dintre respondenți, iar ziarele pe suport de hârtie sunt citite de 15,7% dintre ucraineni.
O presă independentă puternică, esențială pentru aspirațiile europene ale Ucrainei
Războiul brutal în care este implicată Ucraina de când a fost atacată de Rusia impune și agenda mass-media din Ucraina. Aceasta nu are cum să rămână neutră în fața amenințării existențiale cu care se confrunta țara, cu atât mai mult cu cât Rusia poartă și un război informațional. Ucraina nu își permite să lase narațiunile rusești să recapete influență asupra societății ucrainene. În plus, rațiunile militare justifică într-o anumită măsură și un control mai mare al autorităților asupra mass-media.
Este esențial însă ca toată această situație să fie doar una temporară, cel târziu până la încheierea ostilităților. Presa ucraineană, în special cea locală, portalurile independente și posturile de televiziune, au nevoie de sprijin financiar prin diverse programe de finanțări nerambursabile pentru a menține pluralismul de opinii și diversitatea de voci în spațiul informațional, zguduit de mai mulți factori nefavorabili concomitent.
Opțiunea europeană – asumată de guvernul de la Kiev, dar și de societatea ucraineană – presupune și existența unei prese independente puternice, care să își poată îndeplini rolul de „câine de pază al democrației”.
