Se poate observa continuarea represiunii împotriva persoanelor suspectate de diseminarea de informații care diferă de ideologia oficială a regimului Lukașenko.
Washingtonul susține că testează dorința de pace a Moscovei cu un armistițiu de o lună
Din ce în ce mai multe tipuri de conținut sunt catalogate drept „extremiste” în Belarus, de la unele justificate, de tipul Mein Kampf al lui Hitler, până la melodii rock pe care autoritățile le consideră critice la adresa regimului Lukașenko.
Aleksandr Lukașenko a câștigat al șaptelea mandat de președinte cu 86,82% din voturi și o rată de participare de 85,9%, rezultate tipice regimurilor dictatoriale. Cifrele au fost fluturate drept dovadă a stabilității din Belarus, a sprijinului popular pentru Lukașenko și a toleranței față de opoziție. Alegerile nu au fost însă nici libere, nici corecte, ci doar un spectacol care n-a păcălit pe nimeni.
Aleksandr Lukașenko a câștigat al șaptelea mandat de președinte cu 86,82% din voturi și o rată de participare de 85,9%, rezultate tipice regimurilor dictatoriale. Cifrele au fost fluturate drept dovadă a stabilității din Belarus, a sprijinului popular pentru Lukașenko și a toleranței față de opoziție. Alegerile nu au fost însă nici libere, nici corecte, ci doar un spectacol care n-a păcălit pe nimeni.
Media internaționale scriu că sunt destinate să-i ofere al șaptelea mandat consecutiv autocratului Aleksandr Lukașenko, aflat la putere din 1994.
Liderul din Belarus speră să reparea relația cu Occidentul după sprijinul dat Rusiei împotriva Ucrainei
Opoziția din Belarus nu are nicio speranță ca alegerile prezidențiale din 26 ianuarie să fie corecte. Autocratul Alexandru Lukașenko, la putere de 30 de ani, va obține un nou mandat, iar țara va rămâne în dezacord cu Occidentul și în strânsoarea Rusiei.
O mănăstire ortodoxă din Minsk colectează fonduri de ani de zile pentru a sprijini invadarea Ucrainei de către Rusia. O parte din bani provin din activități desfășurate în țări din UE.
Statele occidentale nu îl recunosc pe Lukașenko drept conducător legitim al Belarusului, iar oficialii occidentali la nivel înalt refuză să se întâlnească cu oficialii belaruși, dar regimul caută modalități alternative de legitimare prin intermediul întâlnirilor la nivel internațional.
Izolat de comunitatea internațională pentru abuzurile regimului său, liderul autoritar al Belarusului se comportă din ce în ce mai mult ca un simplu guvernator al uneia dintre provinciile Rusiei.
Svetlana Tihanovskaia susține că nu este încă momentul unor manifestații de stradă.
E posibil ca Aleksandr Lukașenko să îl pregătească pe șeful administrației sale prezidențiale, Dmitri Krutoi, pentru a-i fi succesor. Krutoy este considerat a fi ferm pro-rus.
În prezent, în presă s-a vehiculat numele lui Dmitri Krutoi, șeful administrației prezidențiale, cel care îl însoțește adesea în deplasări și care chiar i-a ținut locul dictatorului în vârstă de 70 de ani la unele întâlniri cu oficiali ruși. Așadar, cine este Krutoi și este el cu adevărat persoana potrivită care să-i calce pe urme lui Lukașenko?
Belarusul simte efectul sancțiunilor occidentale, așa că se pare că regimul Lukașenko încearcă să îmbunătățească relațiile cu Occidentul „dând la schimb” niște prizonieri politici. O parte a opoziției din Belarus consideră că Occidentul ar trebui să facă niște concesii dacă asta ar duce la eliberarea mai multor prizonieri. Alții resping o astfel de mișcare, spunând că dacă Lukașenko eliberează prizonieri, asta înseamnă că presiunea asupra regimului funcționează.
Belarusul simte efectul sancțiunilor occidentale, așa că se pare că regimul Lukașenko încearcă să îmbunătățească relațiile cu Occidentul „dând la schimb” niște prizonieri politici.
Pavel Matsukevich spune că Aleksandr Lukașenko a eliberat unii opozanți pentru că știe că îi poate arunca oricând în închisoare, nu pentru că s-a înțeles cu Occidentul.
Ultrașii au intrat în conflict cu Lukașenko din cauza reprimării identității naționale, a politiclor din timpul pandemiei și fraudării alegerilor. Încercând să scape de persecuția din țară, o parte din ei au ajuns în prima linie a războiului din Ucraina.
Kievul avertizează asupra actelor neprietenoase din partea unui aliat fidel al Moscovei.
Parteneriatul strategic dintre Moscova și Beijing s-a adâncit și mai mult de la declanșarea invaziei rusești în Ucraina, pe 24 februarie 2022.
Ministrul Apărării, Viktor Hrenin, repetă declarațiile președintelui Aleksandr Lukașenko.
Belarusului e condus, de trei decenii, de președintele autoritar Aleksandr Lukașenko, cotat drept ultimul dictator din Europa și cel mai docil aliat al Rusiei.
La 20 iulie s-au împlinit 30 de ani de la instaurarea regimului lui Aleksandr Lukașenko. În urmă cu patru ani, stabilitatea sa politică în Belarus a fost grav subminată de proteste în masă: atunci, belarușii cu vederi democratice au cerut organizarea de noi alegeri și au susținut-o pe Svetlana Tihanovskaia. Dispersarea manifestanților a fost urmată de o represiune brutală ce i-a forțat pe mulți dintre ei să plece în străinătate, inclusiv pe liderul forțelor democratice. Veridica a discutat cu liderul opoziției belaruse despre starea actuală a opoziției, despre eliberarea deținuților politici și despre așteptările pe care putem să le avem de la alegerile prezidențiale din Belarus de anul viitor.
Ea susține că în fiecare zi în țară sunt arestate 15-20 de persoane.
Până acum, sancțiunile occidentale au avut un impact redus asupra economiei Belarusului, dar au crescut dependența de Rusia, provocând noi rupturi în societate.
Zeci de jucători au fost hărțuiți, începând cu 2020, de autoritățile din Belarus. UEFA nu a reacționat, dar a permis în schimb ca meciurile de la EURO 2024 să fie difuzate de media propagandistică de stat.
Liderul belarus Alexandru Lukașenko a eliberat cel puțin 10 deținuți politici, inclusiv un veteran al opoziției care suferă de cancer....
Apropiații lui Putin își procură nestingheriți bunuri de lux din Occident, scrie presa rusă independentă. Veridica a selectat și articole despre noua cultură rusă, orientată spre propagandă, și pregătirile de război ale Belarusului.
La aproape un an după ce Aleksandr Lukașenko a anunțat că Rusia a început să livreze arme nucleare în Belarus, nu este clar dacă acestea chiar se află acolo și cine le controlează.
Serviciile speciale au detectat dispozitive ce-ar fi putut fi folosite pentru a asculta conversațiile dintre miniștri, iar un judecător care-ar fi avut acces la informații clasificate a cerut azil în Belarus.
Videoclipuri cu activiști din opoziție care mărturisesc crime pe care nu le-au comis și îl laudă pe Aleksandr Lukașenko sunt din ce în ce mai folosite în Belarus.
Relocarea forțelor Wagner în Belarus după revolta abandonată a lui Prigojin s-a dovedit a fi o mișcare de propagandă. În decurs de un an, armata Wagner a lui Lukașenko, prezentată drept o amenințare pentru țările NATO vecine, practic s-a topit. De asemenea, nu a reușit să-l ajute pe Lukașenko să-și atingă obiectivul de a intra pe piața profitabilă a mercenarilor trimiși în Africa.