Serghei Tihanovski, un blogger de opoziție, l-a contestat pe Alexandr Lukașenko în 2020. Băgat în închisoare pe baza unor acuzații inventate, Tihanovski a supraviețuit cinci ani în carceră. Eliberat în 2025, după ce a pierdut peste 50 de kilograme dar cu spiritul neînfrânt, Tihanovski vorbește despre credința care l-a ajutat să reziste, despre șocul îmbrățișării copiilor care abia îl mai recunoșteau și dezvăluie de ce ar repeta toată experiența. El îndeamnă Occidentul să mențină sancțiunile până când fiecare prizonier politic va fi eliberat și trasează posibile scenarii ale schimbării în Belarus - de la un colaps intern la schimbări în Rusia.
„Știu clar cu cine avem de-a face: cu un criminal fără onoare și fără conștiință”
VERIDICA: Cum ați găsit tăria de spirit să îndurați cinci ani în izolare?
Serghei Tihanovski: Știam că sunt oameni care luptă pentru noi, că nu ne-au uitat, că presiunea asupra regimului este reală și că, mai devreme sau mai târziu, va aduce schimbarea. Am crezut în soția mea și în susținătorii noștri. Sunt și creștin, iar credința mea m-a ajutat în fiecare zi să îndur abuzurile, ura, amenințările și toate lipsurile. În multe privințe, protestul nostru din 2020 a fost o poveste fundamental creștină: oamenii s-au ridicat împotriva nedreptății și ipocriziei, împotriva minciunilor și violenței.
VERIDICA: Dacă ați fi știut cum se va termina cariera dumneavoastră politică în 2020, ați mai fi făcut aceleași alegeri?
Serghei Tihanovski: Da. M-am gândit mult la asta în închisoare. Nu am făcut nimic ilegal și am fost reținut preventiv, așa că nu aș schimba nimic. Dacă nu ar fi fost niciun exemplu de urmat, nu ar mai fi existat niciun protest. Oamenii mi-au auzit povestea și au ieșit în stradă.
VERIDICA: Cum s-a schimbat viziunea dumneavoastră asupra puterii și dreptății după eliberarea din închisoare?
Serghei Tihanovski: Acum știu clar, deși înainte mă îndoiam uneori, cu cine avem de-a face: cu un criminal fără onoare și fără conștiință. Mi-a spus personal că politica este o treabă murdară și că tot ce ne-a făcut – întemnițările ilegale, dosarele penale fabricate, utilizarea forței și violenței împotriva celor fără apărare și multe altele – este exact ceea ce-ar fi trebuit să anticipăm atunci când am intrat în politică. Simțul meu al dreptății nu s-a schimbat cu nimic. La fel ca înainte, cer dreptate.
„Fiica mea nu m-a recunoscut deloc: în fotografii văzuse un bărbat corpolent și cu barbă, dar cel care o îmbrățișa acum era slab și proaspăt bărbierit”
VERIDICA: După cinci ani de izolare, ce ați simțit când v-ați îmbrățișat copiii pentru prima dată?
Serghei Tihanovski: Fiul meu are 15 ani, din care ultimii cinci au trecut fără să mă vadă - și se îndoia că o ma vai face vreodată. Fiica mea nu m-a văzut mai mult de jumătate din viața ei – acum are nouă ani. Când ne-am întâlnit, niciunul dintre noi nu și-a putut stăpâni lacrimile. Fiica mea nu m-a recunoscut deloc: în fotografii văzuse un bărbat corpolent și cu barbă, dar cel care o îmbrățișa acum era slab și proaspăt bărbierit. În Belarus au avut loc alegeri prezidențiale în 2010, 2015 și 2020. Îmi place să glumesc uneori că în 2010 eu și Svetlana am avut un fiu, în 2015 o fiică, iar în 2020 o revoluție. Au fost și „așa-zisele” alegeri din 2025. În 2025, eu însumi m-am născut a doua oară, m-am regăsit liber alături de familia mea.
VERIDICA: Ați slăbit peste 50 de kilograme. Cum se desfășoară recuperarea dumneavoastră acum?
Serghei Tihanovski: Înainte cântăream 135 kg, la 1.92m. Acum iau vitamine și medicamentele prescrise, mănânc corespunzător și fac sport. Îmi place să mă văd suplu și purtând costume ultra-slim; nu vreau să se schimbe asta. Alerg dimineața și înregistrez videoclipuri de la antrenamentele mele din diferite orașe și țări – iar acestea le plac și susținătorilor mei.
„Regimul trebuie amenințat cu un nou pachet de sancțiuni dacă va refuza să elibereze toți prizonierii politici acum”
VERIDICA: Ce formă de sprijin pentru prizonierii politici - sancțiuni, diplomație sau asistență pentru societatea civilă - considerați c-ar trebuie să acorde țările occidentale?
Serghei Tihanovski: Toate aceste forme de asistență contează. Sancțiunile funcționează și, datorită lor, aproximativ 400 de prizonieri politici au fost deja eliberați. Abia acum se văd efectele sancțiunilor. Nimic nu se întâmplă peste noapte - impactul lor devine vizibil în timp. Regimul trebuie amenințat cu un nou pachet de sancțiuni dacă va refuza să elibereze toți prizonierii politici acum.
VERIDICA: Aveți vreo solicitare specifică către Occident pe care nu ați exprimat-o încă public?
Serghei Tihanovski: Da. Aș dori să prezint ideile și propunerile mele personal administrației SUA și decidenților europeni. Sper că acest lucru se va întâmpla curând.
VERIDICA: Simțiți vreo schimbare în strategia forțelor democratice din Belarus după eliberarea dumneavoastră?
Serghei Tihanovski: Nu am studiat încă strategia lor, nici înainte, nici după eliberarea mea. Sunt încrezător că împreună putem face acum mai mult.
VERIDICA: Ce scenariu considerați mai probabil: căderea regimului belarus din cauza unei crize interne sau a morții lui Lukașenko, sau schimbări în Rusia care vor afecta și Belarusul?
Serghei Tihanovski: Ambele scenarii sunt plauzibile. Dar mai sunt și altele și deja fac eforturi pentru a le realiza.
VERIDICA: Care considerați a fi cea mai gravă greșeală internațională în ceea ce privește Belarusul în ultimii ani?
Serghei Tihanovski: Nu mai trebuie să mușcăm momeala. Nu trebuie ridicate sancțiunile până când represiunea nu se termină și toți prizonierii politici nu sunt eliberați. Din 1996, am pățit-o de multe ori cu Lukașenko. Se comportă la fel ca întotdeauna – pentru el contează supraviețuirea.
„Am nevoie de un Belarus liber și democratic”
VERIDICA: Dacă nu veți deveni o figură care să-i inspire pe belaruși să iasă din nou în stradă, care este atunci planul dumneavoastră?
Serghei Tihanovski: Toată viața mea am făcut ceea ce iubesc și în care cred. Nu „muncesc” niciun minut, mă bucur de tot ce fac. Credința și intuiția mea nu m-au înșelat niciodată. Am nevoie doar de informații pe care să construiesc; am nevoie de o bază solidă pe care să mă sprijin. Nu am nevoie de proteste propriu-zise: am nevoie de un Belarus liber și democratic.
Și exact la asta aspiră belarușii. Voi continua să îi inspir, dar și eu mă voi lăsa inspirat de ei. Pentru obiective și convingeri ca acestea, trebuie să fii gata să te sacrifici, pentru ca ei să poată trăi. Nu mă întreb: „Ce voi face dacă nu va funcționa?”, ci: „Când se va întâmpla și ce trebuie să fac acum pentru ca acea zi să vină mai repede?”. Și răspund la această întrebare în fiecare zi – și deja fac pași concreți în această direcție.
