Donații
Veridica.md
Narațiuni identice sau similare cu cele ale propagandei rusești au fost promovate și în România în actuala campanie electorală. Ele nu au apărut doar în discursul extremei drepte, care și le-a asumat de mai mulți ani, ci şi în cele ale unor politicieni care, oficial, susțin apartenența României la structurile euro-atlantice.
România are nevoie de un lider forte [ca Putin]
Una din principalele naraţiuni adoptate de mai mulţi candidaţi este cea a liderului autoritar dar, în acelaşi timp, îndrăgit şi respectat de popor, ca singură soluţie pentru România de a se elibera de sub opresiunea Vestului. Fără a-i nominaliza neapărat, Viktor Orban şi Robert Fico sunt prezentaţi ca exemple de lideri patrioţi, dar şi pacifişti, care refuză anularea drepturilor poporului şi „finanţarea” unui război „care nu e al lor” – cel din Ucraina. Trimiterile la cei doi nu sunt decât aluzii indirecte la adevăratul „lider al lumii libere”, preşedintele rus Vladimir Putin care întruchipează în viziunea ideologului partidului extremist AUR, Sorin Lavric, idealul politicianului ferm, care nu acceptă nici un fel de compromis când vine vorba de bunăstarea propriului popor.
Numele lui Putin este pronunțat explicit rareori, dar europarlamentara şi candidata la funcţia de senator al României Diana Șoșoacă, lidera partidului extremist SOS România, a postat colaje foto în care apare alături de Putin şi preşedintele ales al SUA, Donald Trump, promovând „pacea”, cel mai probabil în varianta sa rusească. Diana Șoșoacă a dorit să candideze și la prezidențiale, dar candidatura a fost respinsă de Curtea Constituțională.
Politicienii vor să apere identitatea creștin-ortodoxă a românilor de asaltul „progresiștilor”
Deşi statisticile arată că, în ciuda unei majorităţi covârșitoare a populației care se declară creștină, doar puțin peste 20% din credincioși merg în mod frecvent la biserică, mesajele care apelează la „credinţa milenară a poporului român” încă prind la un public nepregătit pentru o schimbare majoră a modului de raportare la religie. România rămâne astfel o țară profund conservatoare, un teritoriu ideal pentru promovarea naraţiunilor false legate de „asaltul ocultei mondiale” împotriva creştinismului în general, şi al ortodoxismului în particular. De altfel, aceasta este şi una dintre narațiunile principale ale războiului propagandistic dus de Moscova împotriva UE și NATO, prin care afirmă că Occidentul este „decăzut moral și abătut de la valorile creștine”, un spațiu aflat în antiteză cu cel al valorilor creștin-ortodoxe, păstrate şi cultivate în Rusia. Aceeaşi Diana Şoşoacă a dus doi preoţi ortodocşi din România pentru a „binecuvânta” sediul Parlamentului European, iar pe drum cei trei s-au rugat și au cântat imnuri religioase strigând „Satana e aici!”.
Aspiranţii la statutul de aleşi ai neamului apelează frecvent, în interviuri şi declaraţii, la aducerea în discuţie a „duhovnicului meu”, poartă ostentativ asupra lor simboluri creştine, precum crucea sau mătăniile, şi îşi fac apariţia la evenimente religioase de mare amploare. Prin aceste tehnici, aproape orice eveniment, oricât de neînsemnat, reprezintă o oportunitate de etalare a credinţei, iar naraţiunile legate de „persecutarea creștinilor”, sunt deseori introduse în discursul politic, prin formulări ambigue și aluzive sau omisiuni de informații. Aproape la toţi candidaţii putem întâlni declaraţii de genul „familia și credința reprezintă valorile de bază ale societății românești”, „cred în familia creștină şi educația primită în sânul ei” etc.
În numele credinţei ortodoxe, politicienii care urmează, involuntar sau nu, naraţiunile propagandei ruseşti, pledează astfel pentru eliminarea dreptului femeilor la avort – „eu sunt pro-viaţă”, interzicerea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex (majoritatea afirmă că au votat pentru modificarea Constituţiei la Referendumul pentru Familie din 2018), sau restrângerea drepturilor minorităţilor sexuale – pentru că femeile transsexuale sunt nişte „perverse de sex masculin”, cum le-a catalogat Cristian Terheș, europarlamentar cunoscut pentru opiniile sale anti-avort, anti-vaccin și cu privire la identitatea de gen.
România, colonie occidentală – narațiune rusească preluată de politicieni de la București
Numeroși politicieni români – și nu doar din zona partidelor suveraniste – au declarat că nu sunt dispuşi să mai tolereze „intruziunile străine” în treburile de stat. Acele „intruziuni”, sugerate sau menționate explicit sunt în primul rând cele ale Bruxellesului, care îi atrage cu regularitate atenția Bucureștiului că trebuie să respecte regulile comune și normativele europene.
„Nu ne vindem ţara” este un slogan despre care mai multe voci susţin că a fost născocit în birourile fostei Securităţi şi în jurul căruia modernizarea economică a României a fost încetinită, timp în care o serie de foști securiști și politicieni au devalizat economia ţării în anii ’90. Preluată, în diferite forme, şi de propaganda rusă, lozinca a provocat antagonizarea societăţii româneşti, ducând până la (re)naşterea mişcărilor naţionaliste extremiste, susţinătoare ale patriotismului primitiv şi extrem de toxic şi care contestă aderarea României la comunitatea euroatlantică şi organismele ce guvernează lumea occidentală, mai ales Uniunea Europeană şi NATO.
Astfel, punând falimentul marilor afaceri ale perioadei comuniste pe seama „forţelor străine ostile”, candidaţii promotori ai naraţiunilor suveraniste, inspirate din propaganda Kremlinului, militează pentru o politică economică aproape izolaţionistă, în care, la fel ca în Rusia, statul exercită un control total asupra resurselor şi a lanţului economic al acestora, iar schimburile comerciale cu alte ţări sunt reduse exclusiv la mărfurile care nu pot fi, sub nici o formă, produse în România.
Războiul din Ucraina şi legăturile (in)directe cu Rusia
Invadarea Ucrainei şi justificările Moscovei pentru această acţiune au fost pe deplin adaptate etosului local de politicienii cu afinităţi proruse, prin naraţiuni ce acuză Kievul de încălcare a drepturilor minorităţii româneşti din Ucraina, otrăvirea populaţiei României prin cerealele care au invadat piaţa locală, dar au mers şi până la a acuza o invadare a teritoriului naţional, după ce o mină marină a fost găsită în apele teritoriale româneşti, sau în timpul şi după lucrările de dragare a canalului Bâstroe şi a malului ucrainean al braţului Chilia, din Delta Dunării. De asemenea, tot mai multe voci din spectrul suveranist şi filorus insistă că asistenţa şi ajutorul financiar şi material acordate Ucrainei întreţin războiul şi vor conduce inevitabil la atragerea României în conflict, care va deveni teatrul ostilităţilor militare între NATO şi Rusia, iar pierderile de vieţi omeneşti vor fi, dacă nu exclusiv, cel puţin majoritar româneşti.
Unii dintre au participat la proteste în faţa ambasadei ucrainene din România şi chiar au încercat să provoace incidente în timpul vizitei preşedintelui Volodimir Zelenski la Bucureşti. Mai mult, în numele „luptei pentru pace”, reprezentanții partidului AUR în Parlamentul European au votat, în bloc, împotriva acordării unui ajutor din partea UE (nu a României) pentru susţinerea Ucrainei. Diana Șoșoacă a invocat aceeaşi „luptă pentru pace” pentru a-şi justifica vizitele periodice la ambasada Moscovei de la Bucureşti.
Principalul exponent al curentului suveranist a devenit, în ultimele două săptămâni, Călin Georgescu, candidat în a cărui platformă se regăsesc aproape toate narațiunile propagandei rusești. Legăturile sale cu zona filo-rusă nu sunt deloc noi – în noiembrie 2016, de pildă, era propus pentru poziţia de premier al României de Federaţia “Societatea Civilă Românească”, una din organizaţiile care au felicitat Rusia pentru aceeaşi anexare a Crimeei, considerată o „întoarcere la patria-mamă”. În actuala campanie electorală, Călin Georgescu a pus la îndoială faptul că războiul din Ucraina există (o narațiune falsă promovată destul de mult la începutul conflictului cu scopul de a nega acțiunile brutale ale armatei ruse, și înrudită cu teza Moscovei privind o simplă „operațiune militară specială; ambele au fost în mare măsură abandonate chiar și de ruși), a promis, și el, că va lupta pentru pace (deci, până la urmă, are loc un război). Georgescu a mai spus și că va suspenda asistența României pentru Ucraina și va bloca exporturile de cereale ucrainene prin România. Toate aceste idei au apărut în interviuri acordate presei internaționale, ceea ce arată că nu sunt vehiculate doar pentru a atrage voturile românilor.
Simpatia este reciprocă: Moscova îi apreciază pe „patrioții” români
Canale rusești de propagandă, cum este Sputnik, și-au exprimat demult admirația pentru exponenți ai suveranismului ca Diana Șoșoacă, AUR sau Călin Georgescu. Victoria acestuia din urmă a fost primită cu satisfacție de presa pro-Kremlin, care a salutat faptul că românii au votat „un adept al alianței cu Rusia”.
Rușii nu s-au limitat însă doar la declarații de susținere: așa cum au arătat investigații ale presei și serviciile de informații din România, au intervenit direct în procesul electoral pentru a-și sprijini favoriții.
Citește pe Veridica și Narațiuni rusești promovate de influenceri pro-Georgescu pe Instagram și TikTok
---copie-image.webp)
