Donații
Veridica.md
De ce 2024 este un test pentru democrațiile liberale din întreaga lume iar dezinformarea le-ar putea fi fatală
Dacă ar fi să plecăm urechea la majoritatea calificată a pământenilor (în România, de exemplu, 65% din cetățeni cred că pandemia a fost provocată de „elitele globale"), lumea este condusă de Oculta mondială, Darwin este un reptilian iar teoria sa o conspirație anticreștină, pandemia a avut scopul de a-i scoate de pe scena vieții pe bătrânii care sunt o povară fiscală pentru Guvernul mondial (dar nu a reușit), Rusia luptă împotriva complexului militar industrial occidental, a naziștilor, lobbyului gay și pedofil european, masonilor și islamului militant. E lupta dintre Bine și Rău, Suveraniști și Globaliști, dintre Putin și Trump, pe de o parte, Gates și Soros de cealaltă parte. Iar dacă cei care cred în aceste teorii ale conspirației reprezintă o majoritate, simplă sau calificată, atunci 2024 ar putea fi, într-adevăr, anul decisiv, anul „Marii Resetări”. Pentru că aceștia ar putea decide prin vot că democrațiile liberale s-au consumat și că mântuirea poate veni doar de la cei pe care noi, ceilalți, îi numim populiști sau suveraniști, lideri autoritari sau de extremă dreapta, eurosceptici sau antieuropeni. Și asta ar face ca rândurile statelor conduse de astfel de lideri, în care adevărul alternativ este norma, să se îngroașe.
Va fi cel mai important și amplu an electoral din istorie: 76 de state vor organiza alegeri, peste 4 miliarde de cetățeni vor merge la vot. Opt din cele mai populate zece state se află printre acestea - Bangladesh, Brazilia, India, Indonezia, Mexic, Pakistan, Rusia și Statele Unite ale Americii. Mai bine de jumătate din pământeni vor merge la urne. Majoritatea, simplă sau calificată deci, va vota în acest an decisiv. Dar ce s-ar putea reseta?
De la democrație liberală la democrație „Potemkin”
Democrațiile și autocrațiile, statele eșuate și cele de succes, democrațiile liberale și cele iliberale vor trece testul urnelor. În unele se va vota liber și corect, în altele se va mima votul și se va fura la urne sau electronic. Unii politicieni vor crede că democrația, cu limitele ei, este cea mai bună formă de societate pe care umanitatea a produs-o până acum și se vor conforma regulilor ei, alții vor inventa oximoroane pe care știința politică le va trece în indexul cabinetului de curiozități – de la democrații „Potemkin” și democrații cu partid unic, până la democrații teocratice.
În Rusia se va mima votul și rușii vor contempla miracolul celei de-a cincea pogorâri a lui Putin ca președinte, în China, alegătorii se vor odihni (Partidul a decis deja pentru ei). În Iran, Consiliul Gardienilor decide cine poate candida pentru parlament sau Consiliul Experților.
Alegerile din unele state vor conta la nivel global, de exemplu cele din SUA și India. Unele țări nu vor avea alegeri legislative, dar vor avea alegeri locale, la care vor participa cetățenii din întreaga țară, este cazul Turciei și Braziliei. Cele 27 de state membre ale UE vor trece printr-un nou exercițiu democratic pentru a-și alege parlamentul european. În fine, cu patru rânduri de alegeri, România este campioană, cum îi stă bine.
Populismul este inerent democrației, dar acum i-ar putea fi fatal
În democrațiile mai mult sau mai puțin consolidate, politicienii vor încerca să facă ce au făcut dintotdeauna, să își hipnotizeze electoratul cu promisiuni. Populismul este inerent democrației, dar câteodată îi poate fi fatal. În statele unde democrația este mimată, rezultatele sunt, în mare, cunoscute iar electoratul este scutit de emoțiile deschiderii urnelor.
Dar 2024 va fi special și din alte motive: regimurile cu democrații inclasabile în taxonomia științelor politice vor exporta, din nou, nu doar corupție și crimă organizată, ci și dezinformare, propagandă, fake news, kompromat, discurs instigator la ură. Își vor pune la treabă armatele de troli, boți, hackeri și jurnaliști mercenari (peste 45 de state fac deja asta, de cel puțin 10 ani). China a deschis Superanul electoral înainte de a celebra Anul Nou Chinezesc al Dragonului de lemn, țintind Taiwanul cu o uriașă campanie de dezinformare. De data asta, democrația insulară a scăpat, cumva.
Povestea manipulării electoratului prin Cambridge Analytica în Brexit și la alegerile din SUA din 2016 e atât de cunoscută încât a sfârșit prin a plictisi. Profilul psihometric al fiecărui alegător, rafinat prin furtul sau cumpărarea ilegală a unor baze de date uriașe, și livrarea de fake news personalizate sunt borne depășite. Pe piață există acum softuri mai bune (profilarea automată prin IA sau simpla generare de fake news prin IA) iar actori statali sau nonstatali au investit în instrumente mai rafinate (Team Jorge, Experian).
Alegerile sunt monitorizate de diverse organisme interne și internaționale, câteodată corect, câteodată nu. Dar cine monitorizează, mai ales în democrațiile emergente, tinere, deturnarea voturilor prin dezinformare? În democrațiile consolidate avem studii de caz serioase, bine documentate, pentru campaniile de fake news și dezinformare lansate în SUA, Franța sau Germania, în contextul Brexitului sau al referendumului pentru independența Cataloniei, de exemplu. Nu știm mai nimic despre campaniile din estul Europei.
Frauda electorală se pedepsește aspru, este un atentat asupra democrației însăși. Frauda produsă prin dezinformare e încă studiată de legiuitori. În mod paradoxal, fake news sunt asimilate libertății de exprimare, deci nu sunt conținut ilegal (inclusiv în Legea europeană a Serviciilor Digitale). Manipularea electoratului este permisă pentru că electorul permite asta, conștient sau nu.
Marea Resetare s-ar putea produce, chiar dacă electoratul cu discernământ refuză să creadă în teoria conspirației. Majoritatea calificată prin minciună și propagandă ar putea decide pentru minoritatea care încă mai crede în normele și valorile democrației liberale.
Superanul electoral la Veridica
În 2024, vom vorbi aici, la Veridica, despre lupta între Bine și Rău din superanul electoral 2024. Dintre Binele asumat de majoritate prin vot informat și Răul decis prin vot manipulat de teorii ale conspirației, fake news și dezinformare.
Vom descrie momentele esențiale ale României ultimilor 35 de ani, mizele, actorii și narațiunile fake, și vom panorama harta electorală, regional și global. Vom explica de ce votul din Slovacia sau Iran contează și pentru noi, românii. De ce Rusia s-a transformat din autocrație în dictatură și votul rușilor nu mai contează, de ce alegerile parlamentare din India, Belarus, Iran, Austria sau Portugalia, cele prezidențiale din Azerbaidjan, Lituania sau Georgia, cele locale din Turcia sau Polonia contează regional și global. În fine, de ce alegerile din SUA pot influența felul în care va arăta lumea în următorii ani iar cele din Republica Moldova pot fi decisive pentru viitorul său european.
Care sunt candidații și mizele, contextul intern și regional în aceste state? Care sunt narațiunile fake produse în precedentele cicluri electorale? Există pericolul confiscării electoratului prin populism? Care ar putea fi consecințele deturnării votului prin campanii de fake news și dezinformare? Ce actor global sau regional ar avea de câștigat de pe urma deturnării votului, prin destabilizarea statului respectiv?
Veridica va fi mai prezentă în acest an, cu ceea ce știe să facă mai bine – monitorizarea spațiului public, identificarea știrilor și narațiunilor false, deconstrucția critică a campaniilor îndreptate împotriva democrațiilor prin delegitimarea majorității.
Ne vom adresa, în primul rând, publicului din România, dar nu numai. Am fi tentați să credem că odată epuizat comunismul, minciuna care l-a hrănit nu va mai găsi adulatori aici, în Est. Că suntem vaccinați împotriva propagandei. Au apărut însă noi tulpini ale virusului dezinformării, mutații spectrale, care ar putea fi fatale democrației.
De obicei, lupta între Bine și Rău se termină cu izbânda Binelui. Dar mai știm oare astăzi să facem distincția între Bine și Rău?
