În retragere pe front, cu o populație care resimte tot mai puternic oboseala războiului, ignorată de SUA, care a lansat discuții de pace bilaterale cu Rusia, Ucraina este și în pragul unei crize politice.
Analiștii ucraineni observă că România rămâne pro-europeană, dar încă există riscul ca un posibil președinte Georgescu să transforme țara într-un stat asemănător Ungariei lui Orban.
Ofensiva din Kursk a reușit să le ridice moralul ucrainenilor, atât pe front cât și acasă; mai mult, i-a făcut pe mulți ruși să se întrebe dacă războiul chiar merge așa de bine cum li se spune.
Ucraina a fost abandonată de Occident și e condusă de Zelenski spre dezastru, potrivit narațiunilor legate de ofensiva rusească din Harkov care sunt promovate pe Telegram. Ofensiva e prezentată ca fiind „de neoprit”, iar obiectivul narațiunilor e să întărească sprijinul rușilor pentru război și să îi demoralizeze pe ucraineni.
Amânarea alegerilor este folosită propaganda rusă pentru a pune sub semnul întrebării legitimitatea lui Volodomir Zelenski și a diviza societatea ucraineană din interior.
Ucraina a fost acuzată că s-ar fi aflat în spatele atacului terorist de la Moscova. Apărută inițial pe Telegram, teza a fost dezvoltată de Vladimir Putin și siloviki apropiați de el. Narațiunea ajută autoritățile ruse să se disculpe, se înscrie în discursul privind agresiunea ucraineano-occidentală și poate fi folosită pentru escaladarea războiului. Printre argumentele aduse pentru a o sprijini se numără falsuri și o mai veche teorie a conspirației.
Războiul din Ucraina, văzut prin prisma a trei zile: de la haosul provocat de invazie, la optimismul de după contraofensivele din 2022, la oboseala cronică de acum.
„Limba română o va înlocui pe cea rusă în Ucraina” scrie presa rusă, care își bazează afirmația falsă pe un articol Veridica despre o dezbatere privind sărbătorirea limbii române.
Vladimir Putin a reluat o serie de narațiuni ale propagandei rusești pentru a justifica invadarea Ucrainei și a prezenta Rusia drept o victimă a agresiunii Occidentului. Narațiunile false au fost dublate și de minciuni flagrante, cum ar fi cea că Rusia n-a amenințat că își va folosi armamentul nuclear, sau de promovarea unor teze revizioniste, că România, Polonia, Ungaria (și Rusia) au dreptul să își ia înapoi teritorii de la Ucraina.
„Tot ce-a fost și este al națiunii române trebuie să se întoarcă în granițele aceluiași stat”, a spus Claudiu Târziu, președintelui Consiliului Național de Conducere AUR. Pentru propaganda rusă, declarația lui Târziu a fost aur curat.
Parlamentul rus pregătește confiscarea bunurilor celor care distribuie „fake news de război”. Noua lege e menită, de fapt, să îi aducă la tăcere pe toți cei care critică regimul Putin.
Milioane de ucraineni – inclusiv etnici români – au marcat Crăciunul pe stil vechi, la fel ca rușii, în ciuda eforturilor Kievului de a „muta” sărbătoarea pe 25 decembrie. Văzută ca un pas necesar pentru derusificarea Ucrainei, reforma nu este, deocamdată, susținută în centrul și mai ales în sud-estul Ucrainei, unde influența Rusiei a fost foarte puternică.
Și în 2023, Moscova a încercat să își justifice prin narațiuni false agresiunea asupra Ucrainei. NATO, UE, Statele Unite au continuat să fie ținte ale propagandei rusești.
Zvonuri și propagandă în Rusia despre șeful Wagner, Evgheni Prigojin: trădător, patriot manipulat de Occident, dar iertat de Putin, complice la un plan secret al Kremlinului.
Rusia pretinde că Ucraina a bombardat ținte de pe teritoriul său. Lipsa unei importanțe strategice a respectivelor ținte, precum și similitudinile cu dezinformările lansate în trecut de propaganda rusă, sugerează însă că Moscova caută pretexte pentru a-și intensifica bombardamentele asupra Ucrainei.
Ucraina s-a arătat dispusă, la negocierile cu Rusia, să renunțe la aspirațiile sale de a se alătura Alianței Nord-Atlantice dacă va primi garanții de securitate pe care încearcă să le prezinte populației ca pe un „NATO propriu”. Soluția este puțin fezabilă acum, când părțile par să negocieze mai degrabă pentru a câștiga timp.
Zelenski a pledat cauza Ucrainei în fața a numeroase legislative și foruri internaționale. Mesajele principale au fost, de fiecare dată, că Ucraina are nevoie de ajutor și Rusia trebuie oprită. Discursurile care au îmbrăcat aceste mesaje au fost adaptate la cei cărora le erau adresate prin trimiteri la personalități și momente istorice, locuri comune și valori-cheie pentru ei.
Războiul a avut un impact puternic asupra percepției ucrainenilor, lucru probat de sondajele de opinie apărute după 24 februarie. Din politician aflat în cădere liberă în sondaje, Volodimir Zelenski a ajuns la cote de încredere neverosimil de mari. Rusia a ajuns să fie urâtă de majoritatea ucrainenilor, care acum se desprind și de Patriarhia Moscovei.
Războiul din Ucraina a adus în atenția jurnaliștilor și a comunicatorilor o problemă care preocupa Kievul de câțiva ani: cea a ortografiei numelor proprii. Persoane și localități deopotrivă sunt mai cunoscute după denumirile rusești. Ucraina insistă că ortografia ar trebui să fie în limba ucraineană.
Ucraina răspunde la propaganda rusă cu propriile narative, menite să încurajeze propria populație și să demoralizeze adversarul. Până acum, Kievul și ucrainenii – pentru că la acest efort participă și jurnaliști și cetățeni obișnuiți – par să câștige confruntarea informațională.
Presa și utilizatorii rețelelor de socializare din Ucraina s-au mobilizat pentru a încuraja populația să reziste și pentru a răspândi cât mai mult – inclusiv în Rusia – informații despre război, din perspectiva Kievului. Un fenomen interesant este deturnarea de către ucraineni a unor mesaje și simboluri ale propagandei rusești, pe care Kremlinul le-a folosit inclusiv în războiul informațional împotriva Ucrainei.
Revoluția română din decembrie 1989, dar și mișcarea de renaștere națională din Republica Moldova, au fost urmărite cu sufletul la gură de românii din Bucovina, aflată în componența Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Multe din speranțele aduse de prăbușirea comunismului s-au năruit însă în fața noilor realități geopolitice.
Ucraina pare să își fi asumat ferm parcursul – și discursul – european după Euromaidanul din 2013-2014 și semnarea Acordului de asociere cu UE în 2016. Cu toate acestea, retorica presei și a clasei politice încă sunt îmbibate cu narațiuni de sorginte sovietică. Un exemplu tipic este legat de linia discursivă dominantă cu privire la România ca stat, poporul român, istoria românilor și comunitatea românească din Ucraina.
În martie, 2014, așa-numiții „omuleți verzi” – militari ruși care nu purtau însemnele naționale de identificare – ocupau această peninsulă din componența Ucrainei. A urmat organizarea unui referendum privind alipirea la Rusia, nerecunoscut de comunitatea internațională, iar la 21 martie, 2014, președintele Vladimir Putin a semnat legea care oficializa integrarea Crimeii în Federația Rusă. Evenimentele care au avut loc acum 7 ani sunt însă văzute în mod diferit în Ucraina și Rusia.
Evenimentele stradale au fost alimentate de investigația despre palatul lui Putin din Gelendjik. În pofida relațiilor dificile dintre Ucraina și Rusia, zguduirea regimului dictatorial de la Moscova este un obiectiv pragmatic și direct al Kievului, deoarece căderea regimului Putin și a modelului său de putere ne apropie de recâștigarea controlului asupra Crimeii și Donbassului.
Cu cât mai hibridă devine realitatea, cu atât mai hibride devin uneltele de luptă. Este un nou crez informal al Rusiei de astăzi care, în războiul asimetric în afara teritoriului său, folosește o „armată a nimănui”. Cel mai cunoscut dintre avatarurile acestei armate este Grupul Wagner.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
