Ucraina a fost acuzată că s-ar fi aflat în spatele atacului terorist de la Moscova. Apărută inițial pe Telegram, teza a fost dezvoltată de Vladimir Putin și siloviki apropiați de el, actualul și fostul șef FSB, Alexander Bortnikov și Nikolai Patrușev, ambii ex-KGB, la fel ca Putin. Narațiunea ajută autoritățile ruse să se disculpe, se înscrie în discursul privind agresiunea ucraineano-occidentală și poate fi folosită pentru escaladarea războiului. Printre argumentele aduse pentru a o sprijini se numără falsuri și o mai veche teorie a conspirației.
„Baletul” FSB-iștilor și teza că ucrainenii au atacat „cu mâna” islamiștilor și sprijin occidental
„Serviciile speciale ale Ucrainei au o legătură directă” cu atentatul terorist care a avut loc la sala de concerte Crocus de lângă Moscova pe 22 martie, a afirmat pe 26 martie șeful FSB, Alexander Bortnikov. Acesta a mai spus și că atacul a fost pregătit de islamiști și „facilitat” de serviciile speciale occidentale precizând, ca răspuns la o întrebare, că se referă la serviciile speciale ale Statelor Unite și Marii Britanii. Bortnikov a reluat și detaliat o idee care fusese aruncată pe piață, cu o zi mai devreme, de președintele rus, Vladimir Putin, care declarase că atentatul a fost comis „cu mâna islamiștilor radicali” dar că trebuie văzut „cine are de câștigat” în urma acestuia și „cine l-a ordonat”. Tot Putin a dat răspunsul – „regimul neo-nazist de la Kiev”.
Tot pe 26 martie, Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev, întrebat dacă în spatele atacului se află „ISIS sau Ucraina” a răspuns că „bineînțeles că Ucraina”.
Patrușev și Bortnikov sunt figuri-cheie ale regimului Putin, foști KGB-iști, la fel ca și șeful lor, și exponenți ai așa-numitei grupări a silovikilor. Când Putin a plecat de la șefia FSB, Patrușev a fost ales drept succesor. Odată ce Patrușev a fost promovat Secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei, Bortnikov i-a preluat funcția.
Baletul declarațiilor Putin – Patrușev – Bortnikov din 25 – 26 martie a fost pregătit de un altul, a cărei coregrafie ține tot de zona ex-KGBistă. Pe 23 martie, în prima sa intervenție publică de după atacul terorist, Vladimir Putin a declarat că teroriștilor li se pregătise „o fereastră” pentru a putea intra în Ucraina (necesară dat fiind că era vorba de trecerea unei zone militarizate, practic pe linia frontului) iar FSB-ul a comunicat că aceștia aveau „legături în Ucraina”.
Medii și vectori de promovare a tezei implicării ucrainene: rețele sociale, presa pro-Kremlin, influenceri, oficiali
Povestea atacului comis de ucraineni cu mâna islamiștilor și facilitat de serviciile speciale ale SUA și UK este cea mai recentă variantă a tezei privind implicarea Ucrainei/Occidentului în atacul terorist de la sala de concerte din Moscova. Această teză a început să circule imediat ce au apărut primele știri despre atac, fiind promovată inițial pe rețele de socializare, în special Telegram. Canalul „Rossia segodnia” („Rusia astăzi”), de pildă a acuzat la câteva ore după atentatul terorist Occidentul de cele întâmplate la Moscova. „Numele teroristului este Occidentul (anglo-saxonii). Sunt naivi acei oameni care cred că au făcut-o ucrainenii. Ucrainenii sunt, cel mult, executori patetici și corupți, care i-au trădat pe slavi. Principalii teroriști sunt la Londra și Washington”, a scris canalul care are peste 1,8 milioane de urmăritori.
Canalul de Telegram „Lumea azi, alături de Iuri Podoliaka” (cu peste 2,8 milioane de urmăritori), administrat de un blogger și comentator militar din Rusia, a scris că presa ucraineană folosește acest subiect „în scopuri meschine”. „Nenorociții. Nu m-am așteptat altceva de la ucraineni”, a scris Iuri Podoliaka. Într-o altă postare, Podoliaka i-a chemat pe ruși să nu intre panica semănată de „agentura ucraineană”, iar primele fotografii cu presupușii autori ai atentatului au fost prezentate drept „un produs ucrainean”.
De pe Telegram, teoria implicării ucrainene a trecut rapid în mass-media. Agenția de știri de stat RIA Novosti a scris că Ucraina a devenit un califat care a deschis teroarea în masă împotriva Rusiei. Potrivit jurnaliștilor ruși, Kievul se ocupă de mai mulți ani de recrutarea și antrenarea unor teroriști, oferindu-le acte false și sprijin pentru a distruge Rusia.
Aceeași agenție de presă de la Moscova a mai scris că în ciuda atacului terorist, realizat de „islamiștii radicali” finanțați de Occident, Rusia a rezistat și de această dată. Occidentul a făcut un calcul greșit și a subestimat din nou puterea Moscovei și reziliența poporului rus, potrivit RIA Novosti.
Explicațiile presei guvernamentale ruse au încercat să încadreze evenimentul tragic în logica propagandei anti-ucrainene și anti-occidentale. Occidentul a mai fost acuzat „de protejarea Ucrainei”, editorialiștii pro-Kremlin de la Moscova întrebându-se de ce nu este recunoscută în presa din Vest vina evidentă a Ucrainei în organizarea acestor atentate.
Alte organe de presă finanțate de Moscova, în special cele axate pe reflectarea evenimentelor din Ucraina, au scris că atacul terorist de la Crocus a fost o acțiune demonstrativă a Occidentului.
În ceea ce privește personajele din spatele narațiunii, inițial a fost vorba de diverși influenceri – analiști, bloggeri, personalități media ca Margarita Simonian, una dintre cele mai cunoscute voci ale propagandei pro-Kremlin.
Speculațiile influencerilor au fost, rapid, dublate de afirmații făcute de diverși oficiali, inclusiv vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvev, și purtătoarea de cuvânt a ministerului de Externe, Maria Zaharova. Medvedev scria la câteva ore după atac că teroriștii trebuie uciși și că „dacă se va dovedi că e vorba de teroriști ai regimului de la Kiev [...] toți trebuie găsiți și distruși fără milă ca teroriști. Inclusiv oficialii statului care a comis așa o atrocitate. Moarte pentru moarte”. Maria Zaharova a reacționat și ea afirmând că Volodimir Zelenski ar fi recunoscut indirect implicarea Kievului în atentatele teroriste din Moscova. Aceasta a declarat că modul cum a reacționat Ucraina și cum a negat acuzațiile Moscovei sunt o dovadă a finanțării acestei operațiuni teroriste de către Kiev.
Evoluția narațiunii, de la „Ucraina a făcut-o” la teza FSB „ISIS, Ucraina și Occidentul”. Pe ce se „susține” teza: acuzații fără dovezi, minciuni, o teorie a conspirației
Până la acest moment, nimeni, nici măcar Putin, Patrușev și Bortnikov – care, teoretic, sunt cei mai bine informați oameni din Rusia – nu a fost în stare să prezinte vreo dovadă pentru a-și proba afirmațiile privind implicarea Ucrainei și/sau a Occidentului. Întreaga teză se sprijină pe vorbe, minciuni și o mai veche teorie a conspirației.
Narațiunea privind atacul de la sala de concerte Crocus a fost dezvoltată pe parcurs. În etapa inițială s-a vorbit doar despre implicarea Ucrainei; BBC arată, într-un material de debunking, cum una dintre principalele televiziuni rusești, NTV, a difuzat un clip fake în care atacul secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei (demis pe 26 martie de Volodimir Zelenski) ar fi revendicat atacul; de fapt era vorba de două înregistrări mai vechi care fuseseră manipulate.
Într-o a doua etapă, pe fondul indiciilor tot mai numeroase că ar fi vorba de teroriști islamiști, s-a forțat găsirea unor neconcordanțe între modul în care s-a desfășurat atacul și felul în care ar acționa de obicei jihadiștii. S-a spus și s-a scris, de pildă, că jihadiștii nu sunt prinși vreodată de vii și că preferă să moară; Margarita Simonian, citată în același material BBC, chiar a atras atenția că atentatorii nu purtau veste cu explozibili. Cazurile în care extremiștii musulmani, chiar și cei din grupări ultra-radicale ca Statul Islamic, se predau sau sunt capturați sunt însă numeroase. Mii de luptători ai Statului Islamic au fost capturați în urma campaniilor purtate împotriva grupării jihadiste în Siria și în Irak. În războiul care este în desfășurare în Gaza, Israelul a capturat numeroși extremiști Hamas (teoretic, la fel de dispuși să moară ca și jihadiștii Statului Islamic), la fel cum au făcut și Statele Unite cu talibani și militanți Al-Qaida încă de la începutul războiului din Afghanistan și pe tot parcursul acestuia și al războiului din Irak.
În sfârșit, în cea de-a treia etapă, s-a cristalizat povestea FSB-istă cu ISIS/Ucraina/Occident. Aici apare și o trimitere la o mai veche teorie a conspirației privind legăturile dintre Statele Unite și Statul Islamic. Teoria a fost promovată în perioada războiului civil din Siria și pe fondul exploziei Statului Islamic și a formării „califatului” în Irak și Siria. Originile sale sunt ceva mai vechi. În timpul războiului american din Irak, în prima decadă a anilor 2000, mulți irakieni credeau că în spatele grupării Al Qaida din Irak (organizație teroristă extrem de violentă, care avea să se transforme, câțiva ani mai târziu, în Statul Islamic) s-ar afla americanii. Înainte de apariția Al Qaida din Irak, a fost lansată teoria conspirației că Osama bin Laden ar fi fost creația Washingtonului, care este înrudită cu o altă teorie a conspirației, cea privind organizarea atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 de către americani. La apariția Statului Islamic s-a spus că acesta ar fi fost fondat de CIA și Israel.
Această teorie a conspirației privind Statul Islamic, răspândită inițial în mediile șiite, dominate de milițiile (teroriste și ele) pe care le-a antrenat și coordonat Iranul, a fost preluată și de ruși.
În 2016, de pildă, Russia Today și Sputnik acuzau Occidentul de finanțarea terorismului islamic, menționând că „SUA au trebuit să înlăture impresia că finanțează grupul terorist pentru propriile sale interese”, implicându-se în războaiele din Orient. Oficialii ruși vorbesc, și ei, de ani de zile despre legăturile Statelor Unite cu gruparea teroristă. Ministrul de externe, Serghei Lavrov, afirma chiar anul acesta că americanii le oferă sprijin luptătorilor ISIS din Siria și că o parte din aceștia sunt folosiți ca mercenari, inclusiv în Ucraina.
Teza unei înscenări rusești și mai vechile acuzații privind rolul FSB în atacuri teroriste atribuite islamiștilor
Serviciile occidentale nu au fost acuzate doar că ar fi avut legătură cu atacul terorist de la Moscova, ci și că ar fi lansat o campanie de dezinformare pentru a atribui responsabilitatea Rusiei. Astfel, în spațiul informațional ar fi fost lansate o serie de „neadevăruri” despre Rusia privind căutarea unui motiv pentru „escaladarea războiului din Ucraina” sau o „operațiune specială a FSB la Moscova”. Nici de data aceasta presa rusă nu a prezentat dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, care par să fi fost lansate pentru a decredibiliza anumite întrebări legitime și trimiterile la spinoasa problemă a atentatelor teroriste comise în Rusia în preajma celui de-al doilea război din Cecenia (exploziile din anul 1999, Beslan, Nord-Ost din anii 2000).
Atacurile teroriste din acea perioadă au fost atribuite de autorități teroriștilor islamiști ceceni. Au existat acuze din partea presei și a unor reprezentanți ai opoziției că atacurile ar fi organizate de FSB pentru a justifica războiul din Cecenia sau a consolida încrederea populației în Vladimir Putin. Mulți jurnaliști au scris la acea vreme că ratingul lui Putin a crescut în sondaje după fiecare atentat, iar atacurile teroriste de fiecare dată au fost folosite pentru a întreprinde anumiți pași în politica internă și externă.
De exemplu, după atacurile din 1999, atribuite „teroriştilor ceceni”, FSB a început să fie tot mai influent în sistemul politic, urmând venirea lui Vladimir Putin la putere anul următor.
Ziarul „Kommersant” din Rusia a scris în 2002 că atacurile teroriste i-au făcut pe ruși mult mai uniți în jurul lui Vladimir Putin. „Jertfele își dau votul pentru președinte”, așa era intitulat articolul care explica paradoxurile percepției politice din Rusia de acum două decenii.
De notat că mulți dintre cei care au investigat atacurile teroriste sau au vorbit despre implicarea regimului Putin au fost asasinați sau au murit în condiții suspecte: membri ai comisiei parlamentare de anchetă, jurnaliștii Anna Politkovskaia și Artiom Borovik, fostul ofițer FSB, Alexander Litvinenko.
De ce ar fi Rusia interesată să instrumentalizeze împotriva Ucrainei și Occidentului atacul terorist revendicat de ISIS
Speculațiile privind o posibilă înscenare a FSB sunt, cel puțin deocamdată, marginale. Până acum, poziția oficială a capitalelor occidentale, bazată și pe analizele și informațiile unor servicii secrete (americane, franceze) este că a fost vorba de un atac al ISIS. Gruparea teroristă a revendicat, de altfel atentatul și a prezentat înregistrări cu teroriștii. Statul Islamic avea motive să atace Rusia – pe care o acuză de persecutarea musulmanilor de pe teritoriul său și o critică pentru implicarea în războiul civil sirian în sprijinul inamicilor Statului Islamic. Gruparea teroristă atacase sau încercase să atace și în trecut Rusia, iar aripa sa din Afghanistan, Statul Islamic – Provincia Khorasan, a arătat în ultimii ani că vrea și poate să lanseze atacuri teroriste ample, cum au fost cele de la aeroportul din Kabul, în august 2021, și din apropierea mormântului lui Qassem Soleimani, în orașul iranian Kerman, în ianuarie anul acesta.
Se pune așadar întrebarea, de ce ar vrea Rusia să dea vina pe Ucraina și pe Occident pentru atac?
În primul rând pentru a abate atenția de la responsabilitatea pe care o poartă chiar autoritățile ruse, de la eșecul lor de a preveni atacul. Statele Unite au avertizat public, încă de acum câteva săptămâni, că se pregătește un atac terorist, și i-au transmis Rusiei informații (care e de presupus că erau ceva mai explicite) și pe alte canale. Nu doar că rușii nu au ținut cont de aceste informații, dar Vladimir Putin le-a mai și denunțat public drept o „provocare”.
În al doilea rând, atacul terorist arată că regimul Putin nu își poate ține una dintre principalele sale promisiuni, și anume aceea de a-i apăra pe ruși (care, în schimbul siguranței, renunță la unele dintre libertățile lor individuale și acceptă statul polițienesc al lui Putin).
În al treilea rând, atacul arată că, în ciuda propagandei Kremlinului că a fost forțat să invadeze Ucraina pentru a se apăra de „regimul nazist de la Kiev” și de Occident, pericolul care îi amenință pe ruși chiar la ei acasă vine de la extremiștii musulmani.
Atribuind atacul terorist de la sala Crocus Ucrainei și Occidentului, Kremlinul poate menține linia narativă promovată intens de ani de zile, privind agresiunea occidentală. Acum, în plin război cu Ucraina și într-o confruntare civilizațională cu Occidentul, nu poate fi exclus faptul că Rusia va folosi acest atac terorist pentru a justifica o viitoare escaladare în Ucraina, un nou val masiv de recrutare (pentru că e nevoie de oameni pentru a intensifica atacurile asupra forțelor ucrainene) sau pentru a utiliza arme noi și/sau mai puternice împotriva celor găsiți vinovați pentru uciderea a sute de civili la Moscova.
Istoricul dezinformărilor din trecut suprapus peste propaganda anti-ucraineană și anti-occidentală din ultimii ani îi permite Kremlinului să instrumentalizeze acest caz pentru a-și intensifica agresiunea militară și pentru a mobiliza societatea împotriva „inamicilor” Rusiei, care, chipurile, s-ar fi unit să o distrugă.