Masacrele antiarmenești comise de turci acum un secol și sprijinul Ankarei pentru Azerbaidjan sunt considerate de analiști principalele obstacole în calea dialogului.
Formal aliate în NATO, Grecia și Turcia sunt inamici istorici, iar conflictele care durează de sute de ani minează și acum relațiile bilaterale.
Instanța internațională, observă analiștii, nu are niciun mijloc de a obliga autoritățile de la Baku și Erevan să-i respecte dispozițiile.
Pașaportul lui turcesc fusese revocat acum patru ani, după ce sportivul criticase regimul islamo-conservator al președintelui Recep Tayyip Erdogan.
El a primit sentinţe de 20 de ani de închisoare de la justiţia belgiană şi nouă ani şi cinci luni de la cea turcă.
Cu medierea Rusiei, părțile au încheiat un nou armistițiu, dar comunitatea internațională se teme de reizbucnirea războiului dintre cele două republici ex-sovietice sud-caucaziene.
Responsabilii regimului autoritar de la Minsk pretind că migranților bolnavi li se asigură îngrijiri medicale și că e în curs de amenjare un așa-numit centru logistic la Grodno, unde aceștia vor putea dormi.
Premierul armean, Nikol Pașinian și președintele azer, Ilham Aliev, s-au declarat, recent, dispuși să poarte discuții pentru normalizarea relațiilor bilaterale, iar Turcia le-a cerut armenilor să se concilieze cu azerii înainte de a-și regla raporturile cu Ankara, dar situația din teren a rămas explozivă.
Acum două săptămâni, Putin a anunțat că a intrat în contact cu persoane infectate cu COVID-19 și că e nevoit să stea în izolare și să-și anuleze agenda pentru următorul interval.
În aprilie, în Elveția, la Geneva, o tentativă similară a lui Guterres s-a soldat cu un eșec, iar secretarul general a recunoscut că pozițiile părților sunt prea îndepărtate pentru ca discuțiile să dea rezultate.
În toamna anului trecut, azerii, sprijiți de turci, au înregistrat o victorie zdrobitoare asupra Armeniei vecine, tradițional susținută de ruși, într-un nou război pentru controlul asupra provinciei azere, cu populație majoritar armeană, Nagorno Karabah.
Turcia și Armenia post-sovietică n-au stabilit niciodată relații diplomatice, iar frontiera comună e închisă încă din anii 1990.
Militarii vor îndeplini misiuni de protecţie şi, dacă va fi necesar, îi vor asista pe jandarmi şi pe poliţiştii de frontieră, mai ales la ridicarea unor bariere care să-i oprească pe migranţi.
Turcia adăpostește circa patru milioane de refugiați din Siria vecină, devastată, de un deceniu, de un sângeros război civil.
Preşedintele Recep Tayyip Erdogan s-a pronunţat, acum o săptămână, pentru o soluţie cu două state: Republica Cipru, membră a Uniunii Europene, şi autoproclamata Republică Turcă a Ciprului de Nord, recunoscută doar de Ankara.
Omul, în vârstă de 36 de ani, e în prezent întemnițat în Turcia, după ce a fost condamnat la șapte ani și jumătate de închisoare, pentru așa-zisa apartenență la o organizație teroristă.
În aprilie, liderul ciprioţilor turci, Ersin Tatar, a afirmat că negocierile cu administraţia cipriotă greacă sunt inutile câtă vreme părţilor nu li se recunoaşte un statut egal.
Violențele interne se suprapun tensiunilor politice internaționale, după ce, vineri, o navă militară turcească a tras focuri de avertisment asupra unui vapor al gărzii de coastă cipriote, care patrula în apropierea portului Kato Pyrgos, din nord-vestul insulei mediteraneene, divizată între comunităţile greacă şi turcă.
Acum o săptămână, la Nicosia, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a reafirmat că Bruxellesul nu va accepta niciodată soluția a două state în Cipru.
Anul trecut, Statele Unite şi Polonia au încheiat un acord de cooperare în domeniul apărarii, iar Pentagonul a anunţat desfăşurarea prin rotaţie a încă o mie de militari, pe lângă cei 4.500 aflaţi, deja, în ţara aliată de pe Flancul Estic al NATO.
Ministrul grec al Protecției Civile, Nikos Hardalias, a precizat, marți, că jucătorii turci au refuzat să se supună unor teste anti-COVID rapide, potrivit legislației elene, și că lui i-a aparținut ordinul ca delegația Galatei să nu fie lăsată să intre în țară.
În toamna anului trecut, azerii, susținuți de turci, au înregistrat o victorie zdrobitoare asupra Armeniei vecine, tradițional susținută de ruși, într-un nou război pentru controlul asupra provinciei azere, cu populație majoritar armeană, Nagorno Karabah.
Participă la scrutin patru blocuri electorale şi 22 de partide, un record în cele trei decenii de independenţă post-sovietică.
Musulmanii din Tracia au obținut statutul de minoritate în Grecia în urma Tratatului de la Lausanne, din Elveția, care, în 1923, a pus capăt războiului dintre cele două țări, purtat în prelungirea primei conflagrații mondiale.
Procurorul general de la Erevan a deschis un dosar contra Azerbaidjanului, pentru violarea integrităţii teritoriale a Armeniei, după ce surse guvernamentale au acuzat mişcări de trupe azere pe sol armean.
Sângerosul conflict azero-armean datează încă din ultimii ani 80, din epoca sovietică, şi a fost considerat un preludiu al destrămării URSS şi sfârşitul mitului despre armonia dintre etniile înglobate în imperiul roşu.
Numită Relansarea Armeniei, aceasta promite că, după scrutinul de pe 20 iunie, va reface economia şi va recupera teritoriile pierdute în războiul cu Azerbaidjanul, din toamna anului trecut.
Şi şeful diplomaţiei de la Ankara, Mevlut Cavusoglu, spune că tratativele trebuie să se poarte între două state, nu între două comunităţi.
În ajunul demisiei, Armenia a obținut un enorm succes diplomatic, după ce președintele american, Joe Biden, a devenit primul lider de la Casa Albă ce recunoaște genocidul antiarmenesc declanșat, acum 106 ani, de imperiul otoman.
Turcia practică o diplomație non-conflictuală, spre deosebire de România și Polonia, afirmă portavocea Kremlinului, Sputnik. Publicația interpretează dintr-un unghi propriu trilaterala România – Polonia – Turcia de la București și inventează fracturi inexistente în abordările celor trei.
Analiștii prevăd că inițiativa riscă să tensioneze relațiile cu Turcia, aliată în NATO cu Statele Unite.
În toamna anului trecut, Azerbaidjanul a repurtat o victorie categorică asupra Armeniei, în noul lor război pentru Nagorno Karabah.