Turcia a bombardat poziții ale kurzilor din Irak și Siria, ca răspuns la atentatul cu bombă de la Istanbul, și avertizează că acesta e doar începutul. O operațiune mai mare în Siria ar ajuta regimul Erdoğan să abată atenția de la problemele economice interne; în plus, ar putea fi și un prim pas spre rezolvarea problemei refugiaților. Rusia, care e prezentă în Siria, ar putea închide ochii la mișcările Ankarei pentru că e interesată să își exporte gazele prin conductele care tranzitează Turcia.
Anterior, Washingtonul a solicitat o „dezescaladare” în Siria, ca răspuns la declarațiile președintelui turc, Recep Tayyip Erdogan, ce amenințase cu o operațiune la sol în nordul țării vecine, deja prefațată de o serie de raiduri aeriene împotriva pozițiilor kurde.
Procuratura bulgară afirmă că rolul lor a fost doar logistic.
Directorul CIA, William Burns, şi şeful spionilor ruşi, Serghei Narîşkin, s-au întânit, săptămâna aceasta, la Ankara.
11 milioane de tone de grâne au fost trimise către pieţele mondiale, circa 40% revenind țărilor în curs de dezvoltare.
Ankara acuză în mod frecvent Statele Unite și alte țări occidentale că îi protejează pe luptătorii kurzi din Partidul Muncitorilor (PKK) și din Unitățile de Protecție a Poporului (YPG), entități considerate teroriste.
Președintele Erdogan s-a ferit însă să confirme că ar fi fost un atac terorist.
Președintele Erdogan a calificat-o drept un atac josnic ai cărui autori vor fi pedepsiți
Bulgaria a devanit o rută principală pentru refugiații care vor să ajungă în Uniunea Europeană.
Turcia a blocat până acum aderarea Suediei și Finlandei, pe motiv că protejează organizații teroriste.
Printre beneficiari ar fi Djibuti, Somalia și Sudan.
Siria rămâne o țară marcată de conflict și de o criză umanitară profundă, în care se ciocnesc și interese multiple ale unor actori statali și non-statali, potrivit Însărcinatului cu afaceri al UE, Dan Stoenescu*. Într-un interviu acordat TVR și VERIDICA, Dan Stoenescu a explicat că UE, chiar dacă nu recunoaște regimul Assad, discută cu acesta pentru a putea să le ofere asistență sirienilor, dar a vorbit și despre legătura dintre războiul din Siria și cel din Ucraina.
Deşi cele cinci republici ex-sovietice din regiune, membre ale diverselor alianțe economice sau militare patronate de Rusia, nu au condamnat invazia din Ucraina, niciuna nu a susținut în mod deschis Kremlinul.
Purtătorul de cuvânt al preşedinţiei ruse, Dmitri Peskov, a lăudat, în schimb, „poziția Ankarei, foarte diferită de cea a Parisului și a Berlinului”.
Accidentele de muncă sunt frecvente în Turcia, unde dezvoltarea economică puternică din ultimul deceniu a fost încurajată în detrimentul regulilor de siguranță, în special în construcții și minerit.
Kremlinul spune că aşteaptă de la liderul turc o ofertă concretă privind medierea în conflictul din Ucraina.
Liderul de la Ankara spune că n-are ce discuta pentru moment cu grecii.
Aproape jumătate dintre angajați sunt plătiți cu echivalentul a mai puțin de 330 de dolari pe lună.
Oamenii din țările apropiate geografic de Rusia și Ucraina sunt cei mai atașați de Alianța Nord-Atlantică: 91% Polonia, 88% România, 87% Lituania.
Sunt primele restricții impuse Rusiei, pe care Turcia acceptă să le adopte după invadarea Ucrainei
El susține că liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, „dorește să pună capăt acestui război cât mai curând posibil”.
Guvernul de la Nicosia trebuie să împiedice în continuare intrarea navelor de război rusești în porturile sale.
Relația dintre Turcia și Grecia este marcată, din nou, de tensiuni, iar declarațiile dure ale Ankarei i-au făcut pe unii observatori să se întrebe dacă, de data aceasta, nu se va ajunge și la confruntări militare. Actuala criză pare însă legată, mai degrabă, de eforturile regimului de la Ankara de a abate atenția de la problemele interne decât de vechea rivalitatea dintre cele două țări.
Doi judecători au fost suspectați că aparțin mișcării predicatorului Fethullah Gülen, refugiat în Statele Unite și considerat de preşedintele Recep Tayyip Erdogan instigatorul tentativei eşuate de lovitură de stat din iulie 2016.
Președintele Recep Tayyip Erdogan a fost elevul unei școli religioase, iar acestea au înflorit de la venirea la putere, în 2002, a partidului său islamo-conservator, AKP.
Recep Tayyip Erdogan a semnat mai multe acorduri cu Croația, Serbia și Bosnia și Herțegovina și s-a întâlnit cu comunitățile turce.
Erdogan spune că exporturile ajung în țările bogate și nu în cele care au nevoie.
Liderul de la Kremlin susține că înțelegerea n-ar ajuta țările sărace.
Puterea islamo-conservatoare de la Ankara consideră HDP organul politic al PKK și a lansat proceduri care ar putea duce la interzicerea partidului.
Potrivit cifrelor oficiale, exporturile turcești către Rusia în perioada mai – iulie au crescut cu aproape 50% față de anul trecut.
Într-un interviu acordat postului turc Haber Global, ministrul de Externe Mevlut Cavusoglu a refuzat să precizeze ţările la care se referă, dar a insistat că nu include Statele Unite în rândul acestora.
Din Ucraina, Guterres pleacă în Turcia, care a mediat între ruși și ucraineni deblocarea exporturilor de cereale.
Donații
Veridica.md