După ce Rusia a depășit criza economică din anii 1990, în țară a apărut așa-numita clasă de mijloc, care, conform așteptărilor, ar fi trebuit să împingă țara spre democrație. Era însă o clasă de mijloc dependentă de stat, iar această dependență a menținut-o ferm în tabăra lui Putin.
Călcând pe urmele Uniunii Sovietice și ale Imperiului Țarist, Rusia lui Putin încearcă să dicteze direcția literaturii prin interzicerea operelor pe care le consideră nepotrivite. Este o strategie care ar putea avea efectul unui bumerang, împingând publicul tocmai spre titlurile interzise.
Lupta împotriva internetului arată că regimul Putin încearcă să reorganizeze viața cotidiană în jurul logicii securității, a controlului și a dependenței de o infrastructură controlată de stat. Paradoxul este că acest atac vizează tocmai unul dintre puținele domenii în care Rusia avea un real potențial de modernizare: economia digitală.
Rusia, la fel ca alte țări cu zăcăminte importante de petrol, a economisit o parte din veniturile sale petroliere pentru generațiile viitoare și pentru stabilitate. După 2022, Moscova a început să-și utilizeze fondul suveran creat în acest scop pentru a finanța un război care generează instabilitate pe viitor.
La patru ani de la începutul războiului, relațiile comerciale dintre UE și Rusia au fost radical remodelate, dar nu au dispărut.
Rusia a invadat Ucraina pentru a o readuce în orbita sa. După ani de război, rușii s-ar mulțumi chiar și cu obținerea unor teritorii. Ar fi însă o victorie a la Pirus, întrucât Rusia nu are resursele pentru a reconstrui și administra eficient zonele devastate de război.
Regimurile autoritare au prosperat ocolind sau încălcând regulile internaționale. Odată ce SUA au început să facă același lucru, autocrațiile au învățat că o lume fără reguli este mult mai periculoasă pentru ele decât și-ar fi imaginat.
Iranul este important pentru Moscova prin lecțiile pe care le-a oferit ca stat-problemă pentru comunitatea internațională și pe care le poate oferi acum, când este în război cu Statele Unite și Israelul.
În ultimii patru ani, economia Rusiei a fost reorientată spre susținerea efortului de război și, o perioadă, a părut capabilă să facă fața sancțiunilor. În prezent însă, Moscova se confruntă cu stagranarea economică iar rezervele sale financiare continuă să scadă.
Rusia are planuri grandioase la Arctică și cea mai mare flotă de spărgătoare de gheață din lume pentru a le pune în aplicare. Moscovei îi lipsesc însă fondurile pentru a-și pune în aplicare strategia, iar flota sa îmbătrânește rapid.
Eșecul Rusiei de a garanta securitatea sau un parteneriat fiabil a determinat liderii locali să caute alternative. Moscova își pierde rolul de arbitru implicit, în timp ce Turcia, UE, Statele Unite și, din ce în ce mai mult, China umplu vidul lăsat de ruși.
Rusia a suferit un eșec geopolitic în urma căderii lui Maduro. Mai mult decât atât, din schimbările din Venezuela se pot trage câteva învățăminte: petrolul (și gazul) nu pot salva o economie, iar regimul poate supraviețui fără liderul său suprem.
Internetul Rusiei se transformă, dintr-o infrastructură care a deservit cândva societatea, statul și mediul de afaceri, într-un instrument de control.
Nici severitatea sancțiunilor, nici amploarea pierderilor pe front nu au împins Kremlinul către un compromis.
În spatele fațadei de reziliență se ascunde un sistem care se bazează din ce în ce mai mult pe confiscarea de bunuri, loialitatea politică și îmbogățirea unei noi elite.
Belarus, aliatul cel mai apropiat al Rusiei, și-a intensificat operațiunile hibride împotriva vecinilor săi din UE, direcționând migranți către frontierele acestora și tolerând contrabanda tot mai îndrăzneață. Scopul? Crearea de instabilitate.
Un armistițiu nu ar readuce pur și simplu lucrurile la normal, deoarece repoziționarea economică a Rusiei către o economie de război și neîncrederea profundă vor complica orice resetare post-conflict.
Bugetul Rusiei transmite un mesaj clar: Rusia se pregătește să trăiască (și să lupte) ca o fortăreață sub asediu în anii ce vor urma, chiar dacă acest lucru va secătui treptat vitalitatea economiei și a societății sale.
Ucraina se confruntă cu dependență tot mai mare de susținerea occidentală. Rusia se apropie de limite fiscale critice în următoarele 12–24 de luni. Între timp China, Statele Unite, dar și o serie de țări terțe, au câștiguri economice în urma războiului.
După prăbușirea regimurilor comuniste la începutul anilor 1990, țările din Europa Centrală și de Est s-au confruntat cu o alegere crucială: să opteze pentru democrație și economie de piață de tip occidental, sau să rămână în sfera post-sovietică. Astăzi, după mai bine de trei decenii, rezultatele acestei alegeri sunt evidente.
La mai bine de trei decenii de la prăbușirea Uniunii Sovietice, cele trei State Baltice rămân democrații prospere, ferm ancorate în Europa, în timp ce Belarus și Moldova vecine se află încă în orbita Moscovei, în măsuri diferite. Deși uneori umbrit de nostalgie și dezinformare, contrastul este unul izbitor.
Decalajele dintre Rusia și Uniunea Europeană în ceea ce privește nivelul de trai, salariile și statul de drept par, la prima vedere, evidente. Totuși, în lumea de azi, unde populismul și propaganda iau forme din ce în ce mai sofisticate, chiar și astfel de adevăruri fundamentale necesită o reformulare atentă.
Rețelele, platformele și serviciile care odată promiteau confort și deschidere sunt acum din ce în ce mai mult modelate de controlul statului, izolarea geopolitică și exodul specialiștilor.
Dronele care zboară peste Europa de Est arată că războiul din Ucraina nu mai este un spectacol pe care îl privim de la distanță
În trecut, elita rusă a fost lăsată să se îmbogățească și a beneficiat de imunitate dacă i-a fost loială lui Putin. Războiul a anulat aceste privilegii, iar cei intrați în dizgrație nici măcar nu mai pot fugi în exil.
Din Caucaz până în Asia Centrală și Statele Baltice, foștii aliați se distanțează de orbita Moscovei, creează noi parteneriate și contestă în mod deschis premisele care au stat la baza dominației Rusiei.
Cu războiul din Ucraina bine intrat în cel de-al treilea an, o întrebare critică necesită un răspuns din ce în ce mai urgent: cum va reintegra Rusia numărul tot mai mare de cetățeni care se întorc de pe front sau care au devenit dependenți economic de efortul de război?
Pentru mulți, este vorba de un mecanism de adaptare, în unele cazuri creșterea reflectă venituri noi asociate cu războiul, iar în alte situații vorbim de o alternativă la cheltuielile mari.
În spatele fațadei lustruite a Moscovei și a statisticilor oficiale se află o federație din ce în ce mai fracturată – social, economic și politic.
Economia Rusiei nu este încă o economie de război, dar se apropie de acest model cu pași repezi. Atingerea acestui obiectiv va depinde nu doar de nevoile militare, ci și de voința politică de a sacrifica interesele economice în favoarea ambițiilor geopolitice. Deocamdată, Moscova a încercat să evite această alegere, dar acum este în criză de timp.
Pe termen scurt, sancțiunile occidentale au perturbat lanțurile de aprovizionare și operațiunile comerciale. Pe termen lung, accelerează declinul tehnologic și dependența externă a Rusiei.
Rușii speră să obțină o relaxare a sancțiunilor și revenirea marilor branduri occidentale pe piața rusă. Este aceasta o perspectivă reală – sau pur și simplu o dorință colectivă deghizată în știri?
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
