Pe 24 februarie 2022, când Rusia a lansat invazia la scară largă a Ucrainei, Kremlinul a lansat și un experiment intern: poate o economie mare, bazată pe materii prime, să reziste la efectul sancțiunilor, izolării, mobilizării și unei creșteri permanente a cheltuielilor militare, fără să se prăbușească? Patru ani mai târziu, faza de „șoc” s-a încheiat. Rusia nu s-a prăbușit în 2022–2023. În schimb, s-a reorganizat în jurul unui impuls bugetar pe termen scurt – steroizi economici: măsuri cu impact puternic pe moment, dar distructiv atunci când doza trebuie mărită pentru ca efectul să rămână același. În februarie 2026, același mecanism care a amortizat primii ani ai războiului produce un rezultat diferit: o creștere economică mai lentă, rezerve financiare diminuate și o ruptură mai profundă între sectoarele militare și civile ale economiei.
De la redresare economică la stagnare
Traiectoria economiei post-invazie a trecut de la șoc la redresare, apoi la stagnare. Actualizarea FMI din ianuarie 2026 plasează creșterea reală a PIB-ului Rusiei la 4,3% în 2024, încetinind la 0,6% în 2025 și 0,8% în 2026, estimarea pentru 2027 fiind de doar 1,0%. Estimările Kremlinului sunt similare: vice-premierul Aleksandr Novak a anunțat o creștere economică de aproximativ 1% pentru 2025, și de circa 1–1,3% pentru 2026.
Aceste proiecții schimbă sensul cuvântului „reziliență”. O economie de război poate ridica producția prin reorientarea producției și a cererii către apărare și comenzi de stat, chiar dacă productivitatea și capacitatea civilă se erodează. Odată ce creșterea se plafonează la pragul de 1%, se pune devine: pe ce a fost concepută creșterea economică și cum va mai funcționa economia atunci când injecțiile se estompează?
Deficit bugetar în creștere
Politica fiscală este sectorul unde transformarea devine vizibilă. Cadrul oficial pentru 2026–2028 presupune un deficit de aproximativ 3,8 trilioane de ruble pentru 2026 (circa 1,6% din PIB), acoperit prin împrumuturi. Dar calculele unui grup de experți afiliat guvernului sugerează că deficitul bugetar ar putea crește la 3,5–4,4% din PIB, pe măsură ce veniturile din petrol rămân sub așteptări iar presiunile legate de cheltuieli persistă. De asemenea, Reuters notează că Rusia are rezerve fiscale de aproximativ 4,1 trilioane de ruble, iar analiștii avertizează că, la ritmul actual, acestea ar putea fi în mare parte epuizate într-un an.
Aceasta este logica „steroizilor” în termeni macro. Dozele inițiale (cheltuirea rezervelor, realocările bugetare, achizițiile de urgență) stabilizează activitatea. Dozele ulterioare sunt mai puțin eficiente, deoarece constrângerile se mută de la bani la capacitate: penurie de forță de muncă, blocaje la importuri și costul tot mai mare al îndatorării. Așa cum argumentează Alexandra Prokopenko, cercetătoare la Carnegie Russia Eurasia Center și fost consilier la Banca Centrală a Rusiei, sistemul ajunge să poată „funcționa” doar prin alocarea forțată și continuă a resurselor către zonele prioritare, chiar dacă economia civilă de bază întâmpină dificultăți.
Petrol și gaze: pondere mai mică, vulnerabilitate mai mare
Modelul fiscal al Rusiei rămâne unul construit pe veniturile din exporturile energetice, chiar dacă ponderea veniturilor din petrol și gaze a scăzut. În ianuarie 2026, datele furnizate de Ministerul Finanțelor arătau că veniturile din petrol și gaze s-au înjumătățit de la un an la altul, ajungând la cel mai scăzut nivel din iulie 2020. Petrolul și gazele reprezintă acum aproximativ un sfert din veniturile federale.
Nu doar prețul creează vulnerabilități, ci și noua geografie a comerțului. Europa era o piață cu marje ridicate. Pivotarea către Asia vine cu reduceri mai mari, logistică mai lungă și noi puncte de blocaj. Experții asociază deteriorarea fiscală recentă, parțial, de achiziții reduse din India și de discounturi comerciale tot mai mari. Când comportamentul unui cumpărător poate determina evoluția PIB-ului în termeni reali, nu mai vorbim de „adaptare”, ci de dependență.
O economie cu două circuite: războiul primează, populația se mulțumește cu resturile
În al patrulea an de război, Rusia funcționează ca un sistem cu două circuite. Un circuit este militarizat (achiziții pentru apărare, reparații, logistică, producție adiacentă), iar celălalt este civil - și din ce în ce mai strâns de ratele ridicate la dobânzi, investițiile neperformante și lanțurile de aprovizionare degradate.
Astăzi, sectoarele legate de armată sunt la baza creșterii producției industriale a Rusiei. Aviația este cel mai clar exemplu. Rusia a revizuit în mod repetat în jos țintele pentru avioanele comerciale, reducând planul de livrări pentru 2024–2025 de la 171 la 21 de aeronave, oficialii invocând rate ridicate ale dobânzii și finanțarea costisitoare. Nu vorbim de o simplă întârziere: datele semnalează un regres tehnologic, împingând sectorul către proiecte mai vechi și localizare improvizată, mai degrabă decât către platforme noi, competitive.
Venituri: mediile cresc, societatea se fracturează
Rosstat raportează o creștere a veniturilor reale disponibile de 5,8% în 2023 și de 8,6% în ianuarie–septembrie 2024. Dar mecanismul din spatele acestui salt este redistribuirea pe timp de război (plăți legate de armată, contracte militare și o cursă a salariilor alimentată de penuria forței de muncă), nu o creștere spectaculoasă a productivității.
Natalia Zubarevici, geograf economic rus și expert de prim rang în inegalități regionale la Universitatea de Stat din Moscova, a subliniat în repetate rânduri că alocările pe vreme de război rearanjează pe zone și categorii sociale: zonele legate de mobilizare și producția de apărare beneficiază de alocări disproporționate, în timp ce multe altele se confruntă cu taxe mai mari, credite mai scumpe și mai puține oportunități. Rezultatul? O categorie vizibilă de beneficiari și o categorie mai mare, mai tăcută, care absoarbe inflația, servicii mai slabe și perspective reduse. În timp, „creșterea economică pe timp de război” se transformă în polarizare socială.
Vine nota de plată
În 2026, nota de plată vine simultan pe mai multe fronturi. Experții arată că activele lichide din Fondul Național de Avere se situau la aproximativ 4,1 trilioane de ruble (circa 2% din PIB) la sfârșitul lui septembrie 2025, iar oficialii au semnalat dorința de a păstra ce a mai rămas pentru eventuale șocuri. Dar șocurile se pot observa deja: venituri energetice mai mici, un cost ridicat al împrumuturilor și sancțiuni care încetinesc investițiile și subminează calitatea.
Povara demografică este cel mai greu de inversat. Mobilizarea, pierderile suferite pe front și emigrarea diminuează forța de muncă și numărul de muncitori calificați, în timp ce războiul îi redirecționează pe bărbații tineri din sectoarele civile către circuitul militar. Povara tehnologică este la fel de structurală: substituția importurilor poate menține fabricile operaționale, dar adesea o face în detrimentul calității și la un cost mai mare, fără mijloace reale de a reveni la standardele tehnologice de vârf. Iar pivotarea comercială adâncește dependența de un set mai restrâns de cumpărători și furnizori - exact opusul autonomiei strategice pe care Moscova pretinde că o construiește.
Gluma lui Zadornov, mereu în actualitate: ca și URSS, Rusia se bate singură
În anii 1990, satiristul Mihail Zadornov glumea că Occidentul nu trebuie să distrugă Uniunea Sovietică, ci doar să o „susțină”, pentru că sistemul se va distruge singur. La patru ani de la începutul războiului din Ucraina, gluma nu mai stârnește râsul, ci sună mai degrabă ca un diagnostic. Șocul economic decisiv pentru Rusia nu a survenit în urma vreunui complot străin. A venit ca urmare a unei alegeri politice, în februarie 2022 - și din insistența de repeta aceeași alegere, an de an, până când economia a început să funcționeze diferit, și tot mai prost.
