Conflictul din Ucraina a ajuns într-un punct pe care toate părțile îl recunosc din ce în ce mai mult drept un blocaj. Totuși, provocarea majoră nu constă atât în găsirea unei soluții pentru conflictul militar propriu-zis, cât în identificarea unei ieșiri din impasul economic care creează limitări pentru toți actorii implicați. Acest lucru se dovedește deosebit de dificil, întrucât numărul părților implicate — direct și mai ales indirect — continuă să crească, fiecare având interese distincte care complică orice abordare comună. Politica SUA oscilează imprevizibil de la o administrație la alta. Europa traversează la rândul ei un viraj politic spre dreapta care pune sub semnul întrebării angajamentele ei de sprijin. În Asia, multiple state beneficiare ale conflictului rămân în afara presiunii efective exercitate de Occident. Înțelegerea pozițiilor economice ale fiecărui actor nu arată cine va câștiga, ci mai degrabă cât de restrânși sunt parametrii în care poate fi negociată o eventuală depășire a blocajului.
Pe măsură ce conflictul din Ucraina intră în al patrulea an, accentul se mută de la tactici militare la sustenabilitate economică. Vorbim, în esență, de un război al rezistenței economice, în care capacitatea fiecărei părți de a-și menține poziția depinde mai degrabă de bugete, venituri din exporturi și capacitate industrială, decât de evoluțiile de pe câmpul de luptă. Constrângerile economice care afectează fiecare parte creează un echilibru complicat, care va influența traiectoria conflictului mai mult decât orice altă operațiune militară.
Dependența critică a Ucrainei: sprijinul occidental este unul existențial
Ucraina reprezintă cea mai vulnerabilă parte din punct de vedere financiar, neavând nicio capacitate de a-și susține operațiunile militare fără un sprijin extern continuu. Cifrele sunt elocvente în acest sens: bugetul Ucrainei pentru 2025 este construit pe un deficit de 19,4% din PIB (aproximativ 39 de miliarde de dolari), în timp ce cheltuielile cu apărarea reprezintă 26,3% din PIB, echivalentul a 53 de miliarde de dolari – cel mai ridicat nivel la nivel global. Veniturile interne abia dacă acoperă jumătate din cheltuielile necesare. În 2024, finanțarea externă în valoare de 41,6 miliarde de dolari a acoperit 75% din cheltuielile bugetare, atingând cel mai înalt grad de dependență din cei trei ani de război.
Această dependență se extinde dincolo de zona de apărare, incluzând și funcțiile civile de bază. Ajutoarele sociale și pensiile însumează 12,6% din PIB, în timp ce investițiile în infrastructură beneficiază de un buget de numai 2,1 miliarde de dolari – o sumă simbolică pentru o țară care are nevoie de o reconstrucție masivă. În 2024, PIB-ul Ucrainei a atins doar 77% din nivelul de dinaintea războiului, în ciuda unei creșteri de 2,9%, iar estimările indică faptul că revenirea la nivelurile din 2021 nu se va produce mai devreme de 2030.
Sprijinul Occidentului se manifestă sub trei forme critice, toate indispensabile: finanțare militară, sprijin bugetar pentru guvernarea civilă, și, cel mai important, acces continuu la piețele occidentale pentru exporturile ucrainene. Exporturile agricole – în valoare de 18,1 miliarde de dolari în 2024 – depind de coridorul Mării Negre și de Coridoarele Solidarității din cadrul UE. Până în decembrie 2024, statele occidentale au oferit Ucrainei aproximativ 280 de miliarde de dolari pe parcursul a trei ani. Mecanismul pentru Ucraina al Uniunii Europene alocă Ucrainei 50 de miliarde de Euro până în 2027, la care se adaugă 50 de miliarde de dolari esențiali pentru finanțarea de urgență din mecanismul de împrumut al G7. Totuși, nu există niciun mecanism financiar garantat dincolo de 2027, ceea ce generează o incertitudine profundă privind sustenabilitatea economică și politică a asistenței financiare.
Fereastra fiscală tot mai îngustă a Rusiei
Cheltuielile militare ale Rusiei pentru 2025, estimate la 140–145 miliarde de dolari, reprezintă aparent doar 7,2% din PIB, un cuantum care la prima vedere pare sustenabil. Totuși, în absența unor schimbări majore, presiunile economice în creștere amenință sustenabilitatea bugetară în următoarele 12–24 de luni. Fondul Național de Bunăstare (principalul tampon fiscal al Rusiei) a scăzut de la 113,5 miliarde de dolari în ianuarie 2022, la doar 36,4 miliarde în iunie 2025, o reducere de două treimi. Economiștii estimează o posibilă epuizare a fondului până la sfârșitul anului 2025 sau 2026, la prețuri actuale ale petrolului de 50–52 dolari pe baril, mult sub prognoza bugetară de 69,70 dolari.
Veniturile din hidrocarburi au scăzut dramatic. În primele cinci luni din 2025, veniturile din petrol și gaze au fost cu 10% mai mici față de aceeași perioadă a anului precedent, iar în luna mai s-a înregistrat un colaps de 34%. Bugetul anticipa încasări de 10,9 trilioane de ruble, însă valorile efective ajung la doar 8,3 trilioane – un deficit de 24%. În februarie 2025, Rusia încasa aproximativ 640 de milioane de Euro pe zi din exporturile de combustibili fosili, în scădere de la vârful de peste 800 de milioane înregistrat în 2022.
Această constrângere fiscală se reflectă în reduceri semnificative ale cheltuielilor sociale. Bugetul prevede o scădere de 16% a cheltuielilor pentru protecție socială în 2025, în timp ce alocările bugetare pentru sănătate și educație cresc doar nominal, în contextul unei inflații de 8–10%.Cheltuielile pentru apărare, incluzând și securitatea internă și structurile de forță, reprezintă acum aproape 40% din bugetul federal, față de 15% înainte de invazie. Începând cu finalul lui 2025, dilema clasică de a alege între cheltuieli militare și bunăstarea populației se va acutiza tot mai mult în Rusia. Majoritatea analiștilor economici estimează că Rusia poate menține actualul nivel de intensitate al războiului până în 2025, însă se va confrunta cu limitări critice în 2026, dacă nu intervin schimbări majore de strategie economică sau politică.
Calculele complexe al Europei
Până în august 2025, Uniunea Europeană a oferit Ucrainei asistență în valoare totală de 186 de miliarde de dolari, din care peste 65 de miliarde reprezintă sprijin militar. Aproximativ 6,3 milioane de ucraineni trăiesc în Europa, dintre care 4,2 milioane beneficiază de statut de protecție temporară. Costurile fiscale imediate sunt considerabile: vorbim de locuințe, servicii sociale, educație și servicii medicale pentru milioane de persoane.
https://public.flourish.studio/visualisation/25501560/
Totuși, ecuația economică s-a modificat într-un mod neașteptat. Refugiații ucraineni au acoperit golurile critice de pe piața muncii din Europa, sosind într-un moment în care redresarea post-Covid generase deficite severe de forță de muncă. Profilul demografic al acestora (Europeni, în general calificați și cu valori culturale apropiate Europei față de surse alternative de migrație) a făcut ca integrarea să se producă mult mai rapid comparativ cu valurile anterioare de migrație. Remarcabil este faptul că mai puțin de 50% dintre refugiați doresc să se întoarcă în Ucraina, iar 19% dețin sau au solicitat cetățenia țărilor gazdă. Acest fapt reprezintă un câștig demografic semnificativ pentru societățile îmbătrânite ale Europei: ucrainenii se adaugă la populația activă și, în proporție tot mai mare, își doresc să rămână în țările gazdă.
Industria europeană de apărare a beneficiat, de asemenea, de o revigorare spectaculoasă, după decenii de declin. Cheltuielile militare totale ale UE au atins 693 de miliarde de Euro în 2024, o creștere de 17% față de anul precedent. Investițiile în apărare au crescut cu 42%, ajungând la 106 miliarde de Euro. Europa a trecut de la epuizarea stocurilor la producție nouă: Germania, de exemplu, asigură acum 75% din ajutorul militar prin comenzi industriale noi, în loc să livreze din stocurile existente.
Cheltuielile directe, de aproximativ 60–70 de miliarde de dolari anual, reprezintă mai puțin de 0,5% din PIB-ul colectiv al UE, estimat la peste 17 trilioane de dolari. Totuși, sustenabilitatea politică a acestui sprijin se confruntă cu provocări, în special din cauza ascensiunii partidelor de dreapta în mai multe state membre, care pun sub semnul întrebării angajamentele de sprijin. În același timp, beneficiile economice indirecte – provenite din migrație și din reindustrializarea sectorului apărării – devin tot mai vizibile.
Repoziționarea Americii către o relație tranzacțională
Statele Unite au oferit până în prezent Ucrainei 66,9 miliarde de dolari sub formă de asistență militară, însă natura sprijinului s-a transformat sub actuala administrație într-o relație explicit tranzacțională. Acordul privind mineralele strategice, semnat în aprilie 2025, ilustrează perfect această repoziționare: Ucraina se angajează să direcționeze 50% din veniturile ulterioare obținute din exploatarea resurselor minerale către un fond comun, oferind companiilor americane acces prioritar la resurse evaluate între 500 de miliarde și 14,8 trilioane de dolari, potrivit diferitelor estimări.
Exporturile energetice constituie beneficiul economic cel mai vizibil. SUA au furnizat 45% din importurile de GNL (gaz natural lichefiat) ale UE în 2024, un procent care a urcat la 55% la începutul anului 2025, cu exporturi totale de aproximativ 13 miliarde de dolari. Diferența de preț este semnificativă: Europa a plătit 15,28 dolari pe milionul de unități termice britanice (BTU), comparativ cu 8,12 dolari pe piața internă americană, în februarie 2025. Excluderea Rusiei de pe piețele energetice europene a creat această oportunitate, iar SUA au acaparat cea mai mare parte a cotei de piață dislocată.
Baza industrială de apărare americană a fost, la rândul ei, revitalizată prin contracte legate de sprijinul acordat Ucrainei, în valoare totală de 28,6 miliarde de dolari, distribuite în 37 de state americane. Un alt element crucial îl reprezintă sancțiunile secundare, considerate de mulți observatori la fel de importante ca ajutorul direct. Acestea limitează comerțul Rusiei la nivel global, prin amenințarea instituțiilor financiare și a companiilor din 17 jurisdicții cu excluderea de pe piețele occidentale. Astfel, Statele Unite oferă un sprijin militar substanțial, dar în același timp obțin beneficii economice concrete și își consolidează influența asupra sistemului financiar global.
Avantajul asimetric al Chinei
China a devenit, probabil, cel mai mare beneficiar dintre marile puteri neimplicate direct în conflict. Rusia exportă energie în China la prețuri favorabile: în 2024, China a importat 108 milioane de tone de țiței rusesc, ceea ce reprezintă o creștere de 30% față de 2022, plătind un preț sub nivelul piețelor internaționale. De asemenea, livrările de gaze naturale prin gazoductul Power of Siberia au atins 38 de miliarde de metri cubi anual.
Odată cu retragerea companiilor occidentale, China a acaparat cote dominante de piață în numeroase sectoare ale economiei ruse. Mărcile auto chineze reprezentau între 54% și 62% din piața rusă în 2024, cu vânzări de 900.000 de unități raportat la totalul de 1,57 milioane de vehicule comercializate. Telefoanele, electronicele, echipamentele industriale și bunurile de consum chinezești au umplut vidul lăsat de mărcile occidentale. Exporturile de bunuri cu dublă utilizare oferă Chinei atât profituri, cât și pârghii strategice: aceasta furnizează 51% din bunurile esențiale pentru economia Rusiei, inclusiv 1,9 miliarde de dolari în „bunuri de mare prioritate” doar în primele șase luni ale anului 2025.
Comerțul bilateral total a atins 245 de miliarde de dolari în 2024, mai mult decât dublul nivelului din 2020. Totuși, relația este profund asimetrică, Rusia devenind din ce în ce mai mult „vasalul resurselor” Chinei. China a reușit să extragă aceste beneficii fără a oferi sprijin financiar direct, rămânând astfel în sfera de „negare paluzibilă” în ceea ce privește asistența militară și evitând sancțiunile care i-ar putea pune în pericol exporturile către UE în valoare de 196 miliarde de dolari sau cele către SUA în valoare de 690 de miliarde de dolari. Această poziționare oferă Chinei pârghii semnificative pentru negocieri mai ample privind Taiwanul, transferuri tehnologice și relații comerciale globale – domenii ce însumează trilioane de dolari în interese economice strategice.
Țări terțe care profită din rolul de intermediar
Turcia, statele din Golf și țările din Asia Centrală obțin beneficii semnificative, evitând în același timp implicarea directă în conflictul din Ucraina. Exemplul Turciei este cel mai complex: Turcia este membră NATO și furnizează drone Ucrainei, dar în același timp își dezvoltă legăturile economice cu Rusia. Comerțul bilateral a ajuns la 68,1 miliarde de dolari în 2022, dublu față de 2021, Rusia furnizând 65%, respectiv 45% din consumul de petrol și gaze al Turciei.
Statele din Golf au beneficiat masiv de creșterile prețurilor la energie, obținând profituri excepționale care au consolidat fondurile lor suverane, exact într-un moment în care sistemul internațional multipolar le oferă noi oportunități de investiție și influență. Țările din Asia Centrală au înregistrat creșteri economice explozive, alimentate de redirecționarea fluxurilor de capital și de bunuri. Exporturile Armeniei către Rusia au crescut cu 193% în 2022, iar exporturile de mașini ale Kârgâzstanului au înregistrat o creștere spectaculoasă de 2.343%.
Acest comerț din „zona gri” servește interesele multiple ale tuturor părților implicate.
Țările occidentale preferă uneori să nu investigheze prea atent aceste fluxuri, deoarece tăierea lor bruscă ar putea provoca perturbări economice severe. Un exemplu clar este Olanda, unde exporturile de bunuri sancționate către țări considerate „cu risc ridicat” au crescut cu 74% în 2022 și cu 90% în 2023. Astfel, Rusia își asigură accesul la importurile esențiale, în timp ce țările intermediare obțin profituri considerabile, iar presiunea occidentală asupra acestor beneficiari asiatici rămâne limitată și adesea ineficientă.
Concluzie: ieșirea din impas necesită o abordare a dimensiunii economice
Impasul actual în conflictul din Ucraina nu reflectă un echilibru militar, ci constrângeri de ordin economic care creează un echilibru complex, pe care toate părțile încearcă să îl depășească. Ucraina se confruntă cu o dependență totală, fără un orizont clar de autosuficiență și cu o susținere occidentală incertă dincolo de anul 2027. În absența unor schimbări majore, Rusia se apropie de limite fiscale critice în următoarele 12–24 de luni. Europa își echilibrează costurile cu beneficii neașteptate, în contextul presiunilor politice tot mai pronunțate de dreapta. Statele Unite obțin câștiguri concrete, în timp ce gradul lor de implicare variază în funcție de dinamica politică internă. China își maximizează avantajele evitând costurile directe, consolidându-și puternic poziția strategică. Țările terțe profită nestingherite.
Ieșirea din impas nu constă în găsirea unei soluții militare (pozițiile menționate rămân prea îndepărtate), ci în descoperirea unor aranjamente economice care să permită tuturor părților implicate o ieșire din impasul actual. Aceasta presupune nu doar abordarea pozițiilor Rusiei și Ucrainei, ci și gestionarea intereselor Chinei, acomodarea constrângerilor politice europene, stabilizarea angajamentului SUA în pofida volatilității interne, și integrarea sau neutralizarea numeroaselor state terțe care profită de pe urma instabilității continue. Analiza economică arată clar că depășirea blocajului depinde mai puțin de rezultatele de pe câmpul de luptă și mai mult de capacitatea acestei coaliții diverse de interese de a construi aranjamente economice și politice care să permită retragerea simultană din poziții devenite nesustenabile din punct de vedere economic, precum și salvarea aparențelor.
