Ucraina se va rupe în bucăți și va pierde teritorii dar, în același timp, va forma un stat alături de Polonia și o să contribuie la dezmembrarea României, potrivit senatorului Diana Șoșoacă. Narațiunile sunt similare cu cele promovate de Rusia, în special meta-narațiunea privind natura artificială a statului ucrainean.
Ucraina va fi ruptă în bucăţi, dar şi sprijinită să pună mâna pe noi teritorii
ȘTIRE: „Recunosc că vorbesc mult cu oameni din afară graniţei ţării. Dacă mai mulţi parlamentari ar fi acceptat de a merge la Ambasada Rusiei ar fi putut avea o discuţie normală, ar fi înţeles printre cuvinte. Ei îşi expun nişte puncte de vedere de unde să scoţi concluzii. A fost interesant la un eveniment unde am fost curioasă să văd ce înseamnă. Am aflat că a existat un Imperiu polon extins şi care a ocupat o parte mare din Rusia. Discutând cu parlamentari din Polonia şi Ungaria am înţeles că războiul Ucrainei deschide posibilitatea de recuperare a teritoriilor. De ce se pune problema aşa? Discutând cu analişti militari, în decursul a luni de zile, de ce le e frică ruşilor de Imperiul polon? Ei au deţinut o mare parte şi s-au întins, a fost o ocupaţie dictatorială. Ucraina cum şi-a permis aşa ceva? Având în vedere comportamentul lui Zelenski, el nu face în avantajul Ucrainei, ci în avantajul SUA. Ucraina se va distruge în bucăţi şi toţi se vor înfrupta de acolo. Planul de distrugere a României şi împărţirea ei în mai multe părţi, se poartă negocieri în acest sens. Ucraina este sprijinită să-şi recupereze teritorii care nu i-au aparţinut istoric niciodată, să vrea Crimeea, dar noi care avem dovezi şi au fost dintotdeauna ale noastre nu suntem sprijiniţi şi defăimaţi. Imperiul nazist s-a reclădit în Ucraina. Nu mi se pare doar mie, foarte mulţi oameni pregătiţi mi-au dat dreptate. Procedurile legale sunt simple”
NARAȚIUNI: 1. România este în pericol de dispariţie, amenințată de viitoarea federație polono-ucraineană. 2. Ucraina este un stat artificial, din teritorii furate altor țări. 3. Polonia dorește recuperarea teritoriilor din vremea uniunii polono-lituaniene, inclusiv unele aflate astăzi în componența Federației Ruse.
CONTEXT: Într-un interviu acordat săptămâna trecută, senatoarea independentă Diana Şoşoacă a explicat motivele pentru care a depus în Parlamentul României cele două proiecte de lege extrem de controversate, prin care cerea anexarea mai multor teritorii care i-au aparținut României dar în prezent fac parte din Ucraina, şi demararea negocierilor de unire cu Republica Moldova. Explicaţiile senatoarei abundă în informaţii false şi denaturări ale istoriei, asemănătoare celor folosite de propaganda moscovită pentru a justifica invazia rusă în Ucraina.
Discuţii despre o posibilă federaţie polono-ucraineană au apărut în spaţiul public din cele două ţări încă din vara anului trecut. Ele, spun analiștii, s-ar baza pe nostalgia polonezilor conservatori pentru Republica celor două naţiuni, o uniune statală polono-lituaniană ce a existat între secolele 16-18. Ea este deseori idealizată în cultura poloneză, datorită puterii politice pe care o reprezenta în Europa vremii, iar caracterul ei multinaţional a făcut ca inclusiv voci din zona progresist-multiculturală să susţină o reeditare a acesteia. Ideea unui stat polono-ucrainean a fost alimentată, însă, şi de Moscova, pentru a-şi putea justifica teza propagandistică prin care se afirmă că Polonia doreşte anexarea fostelor sale teritorii, acum aparţinând Ucrainei – ceea ce se înscrie în teza privind natura artificială a statului ucrainean, promovată pentru a justifica pretențiile teritoriale ale Rusiei la adresa vecinului său.
Ideea a fost interpretată în manieră proprie de Diana Șoșoacă, cunoscută pentru pozițiile sale antiucrainene. Ca pretext, aceasta folosește o expresie a președintelui polonez Andrzej Duda, de la începutul lui aprilie 2023, prin care se întărea angajamentul Poloniei de a susține total Ucraina în războiul său de apărare, identică cu cea folosită și în mai 2022, și anume că între Polonia și Ucraina „nu vor mai exista frontiere”. În plus, pe lângă dezinformările propagandistice că Varșovia va anexa teritorii ucrainene, sau că Zelenski îi va ceda Poloniei regiunea Lviv, demontate deja în paginile Veridica, Șoșoacă plusează cu un scenariu nou, în care teritoriul României va fi împărțit, nu se știe exact între cine, iar Ucraina, după ce va pierde părți însemnate de teritoriu, va primi în compensație teritorii care nu i-au aparținut vreodată.
În martie 2023, think thank-ul Robert Lansing Institute susținea că Diana Șoșoacă are legături cu serviciile secrete militare rusești și că cea mai recentă operațiune a GRU în România este chiar proiectul de lege depus de senatoare, privind anexarea unei părți din teritoriul Ucrainei. În plus, senatoarea de Iași este cunoscută a fi o apropiată a ambasadorului Rusiei la București, ale cărui invitații le-a onorat de fiecare dată. Într-una din vizitele la reprezentanța Kremlinului, pe 10 februarie, senatoarea a sărbătorit alături de acesta „misiunea umanitară a Rusiei în regiunile Donbas, Zaporojie și Herson”.
OBIECTIV: Creșterea sentimentelor antioccidentale prin exploatarea fricii unei părți din populație că granițele României ar putea fi retrasate într-un mod defavorabil, amplificarea sentimentelor antiucrainene și filoruse, exploatarea unei eventuale revolte sociale în scop electoral.
Inviolabilitatea frontierelor, principiul fundamental al păcii europene
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: De la Al Doilea Război Mondial, cu excepția războaielor iugoslave, granițele statelor europene, recunoscute de întreaga comunitate internațională, au fost definite în mod pașnic, prin negocieri între părțile implicate (dezmembrarea URSS, unificarea Germaniei, dizolvarea federației Cehoslovace). Chiar și în ipoteza absurdă a creării unui nou stat, prin unirea Poloniei cu Ucraina, care să aibă pretenții teritoriale asupra altor țări, teritoriile respective nu ar putea intra în componența sa decât cu acordul statelor vizate sau prin declanșarea unui conflict armat. Apartenența țării noastre la NATO descurajează puternic însă un astfel de scenariu, mai ales că, la rândul ei, și Polonia este membru al Alianței. Polonia a devenit o țintă a propagandei ruse pentru că este cea mai vocală dintre toți vecinii Ucrainei în privința combaterii agresiunii ruse și susținerii eforturilor defensive ale Kievului. De altfel, singura sursă de informații indicată de senatoarea Șoșoacă pentru argumentarea declarațiilor sale o reprezintă „punctele de vedere” exprimate în discuțiile avute la sediul ambasadei ruse de la București. Aceste „puncte de vedere” ale Moscovei legate de teritoriul românesc sunt foarte cunoscute din 2017, când Putin i-a dăruit fostului președinte moldovean Igor Dodon o hartă a Moldovei Mari, în cadrul unei vizite efectuate de acesta la Kremlin. De notat că Rusia este principalul stat european care a contestat granițele de după cel de-Al Doilea Război Mondial și pe cele trasate odată cu sfârșitul Războiului Rece și prăbușirea URSS. Rusia a rupt bucăți din teritoriul altor țări și a înființat formațiuni teritoriale fantomă, ale căror singure mijloace de existență sunt forța armatei ruse și banii trimiși de la Moscova: Transnistria și Găgăuzia în Republica Moldova, Abhazia și Oseția de Sud în Georgia, Donețk, Luhansk și Crimeea în Ucraina, agresiuni ce au precedat războiul declanșat pe 24 februarie 2022, soldat până acum cu anexarea a patru provincii ucrainene, mai-sus amintitele Donețk și Luhansk (anterior doar sprijinite) precum și Herson și Zaporojie. Toate cele patru au fost anexate deși nu se aflau în întregime sub controlul forțelor rusești.
Integritatea teritorială și granițele Ucrainei au fost recunoscute, conform tratatelor internaționale, de întreaga comunitate internațională, ba chiar, prin Memorandumul de la Budapesta, din 1994, Rusia – alături de Statele Unite și Marea Britanie – i-a oferit garanții de securitate Ucrainei, care a acceptat ca, în schimb, să renunțe la arsenalul nuclear pe care îl moștenise de la Uniunea Sovietică. O discuție despre frontierele Ucrainei nu poate fi făcută, în era supremației dreptului internațional, decât din inițiativa Ucrainei. Faptul că anumite provincii din Ucraina de azi au făcut parte din teritoriul altor țări nu poate fi un argument pentru a declara această țară ca fiind artificială, iar poporul ucrainean, o ramură a celui rus. Iar dacă pentru rapturi teritoriale invocăm trecutul, nu putem desigur ignora, faptul că între 1918 și 1920, Ucraina cuprindea atât peninsula Crimeea, cât și zona orașului Rostov pe Don și peninsula Taman până la frontiera cu Georgia, iar Rusia nu avea deloc ieșire la Marea Neagră. De altfel, această teză este una din preferatele Moscovei, atunci când se încearcă justificarea agresiunii împotriva Ucrainei. Veridica a mai demontat în câteva rânduri această narațiune falsă, exportată de Kremlin și în țările care au graniță cu Ucraina, atât pentru obținerea de susținere internațională cât și pentru menținerea unei stări conflictuale între Ucraina și vecinii săi.
De la începutul războiului, Polonia și-a afirmat cu nenumărate ocazii sprijinul pentru Ucraina strict în sensul unui ajutor material și militar, negând intenția de a anexa teritorii aflate astăzi în componența Ucrainei. Faptul că statul medieval polono-lituanian (despre care Diana Șoșoacă a aflat cu surprindere abia acum) cuprindea, la un moment dat, și regiunea Smolensk, astăzi aflată în componența Rusiei, nu înseamnă absolut deloc că Varșovia ar avea pretenții teritoriale în fața Moscovei, reprezentând o amenințare pentru aceasta. În plus, contrar afirmației senatoarei neafiliate, statul polonez medieval nu a fost un imperiu, iar pentru acele vremuri, chiar deloc unul dictatorial. Ba mai mult, uniunea statală polono-lituaniană chiar este considerată un precursor al democrației și monarhiei constituționale, dar și a federalismului, în care cele două state care formau federația erau în mod oficial egale. Uniunea este cunoscută pentru cea de-a doua constituție scrisă din lume, cât și pentru o relativă toleranță religioasă, care permitea ortodoxismul clasei de jos, dar nu accepta în rândul nobilimii decât catolici. De fapt, narațiunea în cauză nu este decât o reformulare a tezei prin care Rusia se consideră o victimă a expansiunii occidentale, fiind nevoită să lupte într-un „nou război de apărare a patriei”.
---copie-image.webp)
