Editoriale

Rusia a reacționat la reuniunea NATO de la București cu narațiuni în care se victimizează

Ministrul de Externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, cu secretarul general al NATO Jens Stoltenberg au făcut o declarație după întâlnirea lor de la Reuniunea miniștrilor de externe ai NATO, la Palatul Parlamentului din București, România, 29 noiembrie 2022.
© EPA-EFE/ROBERT GHEMENT   |   Ministrul de Externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, cu secretarul general al NATO Jens Stoltenberg au făcut o declarație după întâlnirea lor de la Reuniunea miniștrilor de externe ai NATO, la Palatul Parlamentului din București, România, 29 noiembrie 2022.

Reuniunea miniștrilor de externe a țărilor membre NATO de la București, care s-a desfășurat în perioada 29 – 30 noiembrie, nu a fost trecută cu vederea de oficialii ruși sau de presa de propagandă. Moscova a interpretat evenimentul în propria sa cheie, fără a aduce însă elemente noi în retorica sa. Acuzațiile aduse Alianței Nord-Atlantice sunt aceleași: și-a depășit obiectivele pentru care a fost creată, promovează un război total împotriva Rusiei, dar folosind teritoriul altor state, furnizează armament Kievului, astfel încât războiul nu se termină.

Oamenii lui Putin, reacții agresive la reuniunea de la București

Moscova consideră Alianța Nord-Atlantică responsabilă de declanșarea „războiului purtat de Occident împotriva Rusiei în Ucraina”, dar o mai definește și ca pe o amenințare la adresa securității globale, a declarat Serghei Lavrov în cadrul unei reuniuni a participanților la evenimentul „Dialog pentru viitor”, care s-a desfășurat în același timp cu ministeriala NATO de la București. În același context, Lavrov nu a omis să accentueze încă o dată că războiul a fost declanșat de Occidentul colectiv împotriva Rusiei, iar Ucraina și cetățenii săi nu sunt altceva decât consumabile în acest război.

Același Lavrov susține că Moscova se poziționează ca furnizor de securitate și stabilitate, mai ales în condițiile în care în această dezbatere sunt angajate state care dețin armament nuclear. Tot în cadrul conferinței „Dialog pentru viitor”, ministrul rus de externe a anunțat că „business as usual” cu Occidentul nu se mai poate, pentru că el, Occidentul, continuă să își subordoneze restul lumii prin controlarea criteriilor și direcțiilor de acțiune în sistemul de relații internaționale. Rusia este îngrijorată de această evoluție a NATO, a modului în care nu mai sunt respectate normele și principiile de drept internațional, dar este sigură că și alți actori ai comunității internaționale apreciază cu aceeași îngrijorare „expansiunea NATO”, deci nu o vor tolera. În concluzie, Serghei Lavrov încearcă să sugereze câteva lucruri: Rusia nu e stat agresor, ci luptă pentru propria integritate, dar pe teritoriul altui stat; Rusia amenință cu folosirea armelor nucleare doar ca să descurajeze statele membre NATO să nu își folosească arsenalul militar; Rusia este de partea bună a lumii, doar că lumea nu îi apreciază „bunele” intenții ale Moscovei.

În același context, al desfășurării ministerialei NATO la București, de la simple aprecieri la amenințări cu privire la eventuale rezultate ale discuțiilor interne din cadrul Alianței Nord-Atlantice a trecut și Dmitri Medvedev, fostul președinte al Rusiei, care ocupă în prezent funcția de vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei. Pentru acesta, războiul purtat de Rusia este unul sfânt. Ultima sa declarație aduce și mai multă claritate „subtilității diplomatice” a lui Serghei Lavrov de a amenința partenerii NATO ai Ucrainei. Medvedev nu doar că a spus că „operațiunea specială” este un război – unul sfânt – dar a și avertizat, încă o data, statele membre NATO să nu furnizeze Ucrainei sisteme de apărare anti-aeriană Patriot, cerute în mod expres de Dmitro Kuleba la București. Medvedev a mai explicat că, în cazul în care va trimite echipamente militare şi personal, NATO va deveni o ţintă legitimă a Rusiei. Alternativa, în opinia lui Medvedev, ar fi ca Alianța să arate „pocăință” în fața Rusiei și să se autodizolve întrucât ar reprezenta o „formațiune teroristă”.

Deși puțini îl mai apreciază pe Medvedev drept un jucător valoros pe scena politicii ruse, mesajele transmise de acesta devin temei pentru dezbateri publice. De ce? Pentru că el arată nivelul de agresivitate discursivă în creștere și reprezintă, totodată, un canal prin care sunt comunicate frustrările elitei ruse din preajma Kremlinului.

Zaharova: Ucraina a promovat în NATO idei neo-naziste

Poate cea mai amplă reacție la ministeriala de la București a venit de la purtătoarea de cuvânt a ministerului de externe, Maria Zaharova. Aceasta este demult unul dintre vectorii propagandei rusești și, la fel ca și șeful său, Serghei Lavrov, spune că NATO își tot inventează pretexte și misiuni ca să își argumenteze existența.  De altfel, cu doar câteva zile înainte de reuniunea de la București, tot Zaharova a fost cea care a avut o reacție la o declarație a lui Jens Stoltenberg, acuzând NATO că ar fi complice a regimului de la Kiev. Secretarul general al NATO susținuse, de fapt, că Ucraina trebuie să fie ajutată pe câmpul de luptă pentru a o putea întări în negocieri. Când vor fi acestea nu se știe, dar Ucraina trebuie să obțină pe câmpul de luptă suficient de multe victorii încât să le poată folosi în avantajul său în eventualitatea unor negocieri pentru pace și integritate teritorială. Așadar, NATO nu finanțează un regim, dar susține o țară asediată ilegal de vecinii săi. Maria Zaharova, însă, este de altă părere. În opinia ei, Occidentul ”albește” regimul de la Kiev, îl umanizează, dezumanizând și demonizând Rusia în același timp.

După reuniunea de la București, Zaharova a avut o misiune mai exactă decât ceasurile elvețiene: să reinterpreteze Declarația finală adoptată de miniștrii de externe ale statelor membre ale Alianței și să mobilizeze și mai mult adepții „operațiunii speciale” să-și susțină cetatea asediată, adică Rusia.

O mare parte a introducerii purtătoarei de cuvânt se referă la incidentul în care o rachetă a căzut pe teritoriul Poloniei, stat membru al Alianței Nord-Atlantice. Zaharova se întreabă ironic de ce șefii de la externe nu cer să li se prezinte rezultatele anchetei, dar se concentrează pe asistența pe care o pot oferi Ucrainei. Evident, în detrimentul Rusiei, care îi apără pe ucraineni de ei înșiși sau care se apără de ceva care i s-ar fi putut întâmpla în viitor. Nu se știe când ar fi fost acel viitor.

Maria Zaharova susține că principiile susținute și promovate de NATO se referă la ideologia neo-nazistă, oameni cu zvastică, cei care au ridicat portrete ale colaboraționiștilor lângă simbolurile de stat ale Ucrainei. Aceste valori ar fi fost aduse în Alianța Nord-Atlantică de Ucraina, pentru că acestea ar fi simbolurile promovate de Kiev, a afirmat purtătoarea de cuvânt a MAE al Federației Ruse, care a omis câteva lucruri extrem de importante, mai ales faptul că nicio formațiune ucraineană de extremă dreapta nu a obținut, la ultimele alegeri legislative, suficiente voturi pentru a-și putea trimite reprezentanți în Parlament. Cetățeanul ucrainean face curățenie electorală ori de câte ori este chemat la alegeri. Or, în Rusia, organizatorul alegerilor este cel care „curăță” cetățeanul de drepturi și libertăți. Și nu este doar o întâmplare că acest organizator reușește să-și depășească temporal clientul, adică alegătorul.

Pentru că evenimentul a avut loc la București, nu a fost omisă nici experiența anului 2008, atunci când Georgiei și Ucrainei le-a fost refuzată perspectiva euro-atlantică. Și iarăși se spune că nu Rusia este cea care a atacat prima, ci Georgia, care a suprimat orice formă de exprimare în limba lui Dostoevski pe teritoriul său. Și deși summitul de la București nu a dus la admiterea celor două țări în NATO, este invocată în mod fals o politică a ușilor deschise, catalogată drept un „precedent toxic” pe care NATO nu l-a depășit și din care nu ar fi învățat nimic. Anume această perspectivă euro-atlantică, sugerată constant celor două țări, ar fi fost „îngrășământul” care a contribuit la alimentarea „regimului nazist” la Kiev. Așadar, potrivit Moscovei, prin Declarația recentă de la București NATO și-a propus să mențină războiul, exact așa cum ar fi făcut în Iugoslavia. Mai mult, Zaharova insistă să explice că strategia militară rusă se bazează pe aceleași principii și elemente pe care le-a utilizat Alianța în anul 1999 în această parte a lumii: de a distruge obiective de infrastructură energetică pentru că de ele depind comandamentele militare. Aceeași Rusie a condamnat însă războiul NATO în Kosovo și modul în care acesta a fost purtat. Atunci, dacă experiența nu este una bună, de ce Moscova apelează la ea și continuă să bombardeze infrastructura critică ucraineană (pe 5 decembrie a avut loc cel de-al optulea val de bombardamente)? Este o întrebare la care nu se va oferi un răspuns logic prea curând, pentru că niciuna din justificările folosite de Rusia pentru atacarea Ucrainei nu se bazează pe argumente raționale.

În relația Rusia – Occident nu va mai fi „business as usual”

Serghei Lavrov a avut însă dreptate cu un lucru: nu se mai poate pune problema în acest moment de „business as usual” în relația dintre Rusia și Occident. Dacă anterior a existat disponibilitate de a angaja Moscova în anumite discuții, acum statele occidentale se vor feri să își asume angajamente publice. Rusia s-a autoexclus din sistemul de relații internaționale. Prezența ei la ONU sau în alte platforme internaționale este tolerată tocmai datorită funcționalității acelui sistem pe care Rusia îl contestă și dorește să-l revizuiască cu brutalitate. Declarația de la București este iritantă pentru Kremlin pentru că ea demonstrează încă o data că până și cei mai ezitanți membri ai Alianței se vor alătura unei decizii și vor acționa unitar, chiar dacă negocierile uneori nu sunt deloc ușoare pentru diplomați. Moscova nu are cu ce să contrabalanseze dezbaterea din cadrul NATO sau UE. Pentru că nu pe aceleași principii și-a construit propriile „jucării” de politică externă.

EBOOK> Razboi si propaganda: O cronologie a conflictului ruso-ucrainean

EBOOK>Razboiul lui Putin cu lumea libera: Propaganda, dezinformare, fake news

Angela Grămadă

Angela Grămadă




Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 8 min
România e forțată să se înarmeze, dar nu poate conta pe producătorii interni
România e forțată să se înarmeze, dar nu poate conta pe producătorii interni

Agresivitatea Rusiei forțează statele NATO să-și pună la punct arsenalelele și industria de apărare. România are necesități mari, dar producătorii interni nu oferă tehnică la standardele secolului XXI.

Victor Sămărtinean
Victor Sămărtinean
13 Jun 2024
De ce România ar trebui să adopte o poziție mai dură în problema Tezaurului de la ruși
De ce România ar trebui să adopte o poziție mai dură în problema Tezaurului de la ruși

Argumentele istorice și dovezile privind Tezaurul sunt inutile în fața Rusiei, care nu își respectă obligațiile internaționale. România trebuie să abordeze problema Tezaurului prin prisma războiului din Ucraina.

Cosmin Popa
Cosmin Popa
11 Jun 2024
Netanyahu, prins între riscul izolării Israelului și salvarea viitorului său politic
Netanyahu, prins între riscul izolării Israelului și salvarea viitorului său politic

În opt luni de război, Israelul nu și-a atins obiectivele din Gaza, iar presiunile internaționale asupra sa se amplifică. Premierul Netanyahu își riscă viitorul politic și dacă acceptă pacea, și dacă va continua războiul. Pacea ar putea însă elimina riscul izolării Israelului.

Ioana Dumitrescu
Ioana Dumitrescu
07 Jun 2024
Spioni și agenți de influență în industria energetică românească
Spioni și agenți de influență în industria energetică românească

România ar putea fi o putere energetică în UE. Politizarea, corupția și acțiunile hibride ale Rusiei au vulnerabilizat însă industria energetică românească.

Cosmin Gabriel Păcuraru
Cosmin Gabriel Păcuraru
04 Jun 2024