Mișcarea legionară a reapărut în România imediat după Revoluția din 1989. (Neo)Legionarii și-au desfășurat activitățile și și-au promovat ideile la vedere, fără ca să îi oprească cineva. Veridica a arătat care au fost activitățile „vechilor” legionari, rețeaua propagandistică pusă pe picioare de aceștia, dar și modul în care au reacționat autoritățile la apariția legionarismului din România.
Legionarii „vechi” au ales, în general, să nu se implice în viața politică din România postcomunistă. Unele personaje care s-au asociat cu ei, sau care pur și simplu și-au asumat idei legionare și un cult pentru figuri ale Mișcării de la Mircea Vulcănescu și Radu Gyr la Corneliu Zelea-Codreanu, au vrut să facă și politică.
Partidele neolegionare – unele formate de personaje care aveau legături cu vechea Securitate comunistă sau cu figuri din SRI – nu au avut succes, dar lideri sau membri ai acestora s-au reorientat în timp și sunt activi astăzi în zona așa-numitului curent suveranist, ca politicieni, ideologi și propagandiști.
Urmărim acum evoluția politică a (neo)legionarismului, de la formațiuni politice de buzunar, cum au fost cele ale lui Marian Munteanu, trecând prin organizații ca Noua Dreaptă – veriga de legătură între (neo)legionarism și suveraniști – până la politicieni care țin frecvent prima pagină, ca George Simion, Călin Georgescu și Diana Șoșoacă.
Partea a II-a. De la legionari asumați la suveraniști. Cum au ajuns promotorii ideilor legionare în prim-planul politicii românești
Partidul Pentru Patrie, prima încercare a legionarilor de a intra în mainstreamul politic
În 1993, legionarii simiști Nistor Chioreanu, Virgil Mateiaș și Nicolae Păun au fondat partidul „Pentru Patrie”, care se dorea o reîncarnare a partidului „Totul pentru țară”, întemeiat în perioada interbelică de Corneliu Zelea Codreanu și condus de generalul Cantacuzino-Grănicerul. De altfel, câțiva ani mai târziu, într-o conferință de presă la care erau afișate simboluri legionare, liderii „Pentru patrie” anunțau că schimbă numele formațiunii în „Totul pentru țară”.
Printre membrii partidului s-au numărat Ion Gavrilă Ogoranu, liderul Rezistenței Armate Anticomuniste din Munții Făgărașului (vicepreședinte și apoi președinte al PPP până la moarte), actorul Ernest Maftei, Mircea Nicolau, președintele Fundației „Prof. George Manu”, Nicolae Purcarea, artist popular, prof. univ. dr. Ion Brad, părintele Constantin Voicescu și părintele Dumitru Bălașa. În 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a deschis un proces de dizolvare, sub acuzația de fascism, antisemitism, xenofobie și activitate contrară ordinii de drept, în baza OUG nr. 31/2002, dar în 2013 instanța le-a dat definitiv câștig de cauză legionarilor.
Partidul a fost scos în cele din urma în afara legii în 2015, dar nu pentru legăturile sale cu Mișcarea legionară, ci pentru neîndeplinirea obiectivelor partidelor politice, respectiv obținerea unui număr de cel puțin 50.000 de voturi la nivel național pentru candidaturile propuse în oricare dintre scrutinurile organizate, dar și pentru inactivitate – adică nepropunerea de candidaturi pentru două alegeri parlamentare succesive.
Intre 1993 și 2002 partidul a publicat Curierul Informativ și Buciumul (2002 - 2009).
Conexiuni: Marian Munteanu, Securitatea lui Ceaușescu, neo-legionari din anii '90 și (foști) SRI-ști
Mișcarea Pentru România (MPR) a fost o grupare naționalist-creștină înființată în 1992 de Marian Munteanu, fostul lider al studenților din perioada fenomenului „Piața Universității”, după modelul legionar – era organizata pe „grupuri” similare cu „cuiburile” legionare și avea un senat, după modelul omonim înființat de Corneliu Zelea Codreanu în anii ’30. Vladimir Tismăneanu definea MPR (1) drept o organizație care promova democrația națională sau etnocrația, având la bază valorile spirituale ale lui Mihai Eminescu și Nae Ionescu, considerat a fi unul dintre ideologii Mișcării legionare. Partidul a fost finanțat de Iosif Constantin Drăgan, colaborator al regimului Ceaușescu dar și simpatizant al legionarilor și admirator al mareșalului Antonescu (2).
Munteanu a pledat pentru „militarizarea sectorială” a României, în vederea instituirii măcar a unui „dram de ordine în aparatul administrativ al Statului Român” (3), care ar fi prevăzut „sprijinul logistic și organizatoric din partea instituției militare, pentru buna funcționare a ministerelor cheie”, după cum a explicau Munteanu și dr. Corneliu Dida, membru al Senatului MPR (ulterior devenit deputat PSD), în cadrul unei conferințe de presă din 22 ianuarie 1994.
Munteanu a mai luat poziție și fata de demersurile făcute de unele organizații evreiești, în 1995, pentru acordarea de despăgubiri materiale evreilor ce suferiseră persecuții în România, afirmând că „(…) nu putem să trecem cu vederea faptul evident că victimele represiunilor și violențelor în România au fost mereu și mereu românii și nicidecum minoritățile naționale (…)” (4).
Publicația „Mișcării pentru România” conținea texte cu caracter anti-semit, anti-european, de negare a Holocaustului, de reabilitare a unor figuri legionare etc. Totodată, Mișcarea punea accentul pe ortodoxism și promova teze pe care astăzi le-am numi „suveraniste”.
In 1992, MPR a participat la alegeri, dar nu a reușit să obțină nici măcar un mandat. Ulterior, MPR a organizat numeroase conferințe, în diverse orașe ale țării, mai cu seamă în București și în Târgu Mureș, iar în 1996 formațiunea a dispărut.
Deși MPR a fost clar o organizație de inspirație legionară, adepți ai Mișcării au tratat-o cu suspiciune – de exemplu Virgil Maxim, de la Fundația George Manu scria, în septembrie 1995, că era „o legiune creată de guvernul neo-comunist ca diversiune”, iar Răzvan Codrescu punea eșecul MPR pe seama infatuării și suficienței lui Marian Munteanu, dar și imixtiunii la vârf a unor foști securiști sau național-comuniști.
Tot pe această linie, Mircea Dimitriu afirma că printre consilierii lui Munteanu se aflau și comandorul de marină Radu Nicolae, agent GRU, și Dumitru Dumitriu, maior contrainformații la Securitate.
Și istoricul literar Dan Zamfirescu îl acuza, în 1993, pe Marian Munteanu că ar fi fost colaborator al Securității: „[d]e când mi l-a băgat Coja în casă, ca să mă toarne la Securitate că am literatură legionară. Adică asta era cu doi ani înainte de căderea lui Ceaușescu. Și, după vreo câteva convorbiri de mare provocare, i-am spus: Marian, hai să fim cinstiți! Ce grad ai tu, să-ți spun ce grad am eu. Omul a rămas absolut stupefiat (…). Cu două săptămâni înainte de căderea lui Ceaușescu, mă întâlnesc cu Marian pe stradă, speriat: Domnule, m-au prins ăia și nu știau că sunt al lor, au trebuit să vină băieții de pe partea ailaltă să mă scape… Pe urmă i-a publicat Măgureanu angajamentul și cifra.”(5). Mai târziu, în 2016, CNSAS va confirma că din 28 martie 1988 pana în 2 martie 1989 a turnat la Securitate pe bani sub numele conspirativ „Ioan”.
În anul 2000, Partidului Unității Naționale Române (PUNR), al lui Valeriu Tabără și Mircea Druc, fuzionează cu Partidul Național Român, al lui Virgil Măgureanu, formând Alianța Națională. Marian Munteanu este inițial propus drept candidatul la prezidențialele din acel an, dar este exclus de pe listele la parlamentare, drept urmare Munteanu refuză înscrierea în partid. Alianța se va autodizolva în curând, iar principalii lideri (Valeriu Tabără, Mircea Druc, Dorin Iacob ș.a.) vor intra în Partidul Democrat condus de Traian Băsescu.
Grupul pentru România: anti-UE și NATO, pro-Rusia și China, legături cu suveraniștii
În 2015 Munteanu a înființat Grupul pentru România, „un grup de cetățeni români conștienți de bogăția spirituală a poporului român. Conștienți de jertfa ziditoare a strămoșilor. Conștienți de destinul spiritual al României, grădină a Maicii Domnului”. Printre co-fondatori se numărau economistul Constantin Cojocaru, Cezar Avrămuță, cunoscut ca „stegarul dac”, generalul Virgil Bălăceanu, fost șef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei, Avram Fițiu, profesor universitar la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, actorul Florin Zamfirescu, care era și purtător de cuvânt, ziaristul Miron Manega, Florin Colceag, profesorul de matematică care ar fi antrenat geniile românești, Dinu Criste, Viorel Gligor, Marian Ilie, Tudor Ionescu (Noua Dreaptă) și Ion Pușcașu, cărora li se vor mai alătura, printre alții, istoricul Dinu Giurăscu, sociologul Ilie Bădescu și actorul Dan Puric (fost colaborator al Securității). Cei mai mulți dintre aceștia sunt văzuți drept exponenți ai ideologiei suveraniste, iar ideile promovate de ei se regăsesc și în discursurile unor politicieni din sfera suveranistă, de la Călin Georgescu la lideri AUR, S.O.S. România și POT. De altfel, „stegarul dac” declara că obiectivul grupului este formarea unui pol suveranist alături de AUR și S.O.S. România, iar unii dintre membrii grupului erau asociați direct cu AUR.
Din 2024, Grupul începe să emită comunicate periodice prin care, printre altele, va cere ajutorul Rusiei și Chinei pentru a scăpa de autoritățile statului, vândute Occidentului, și retragerea din NATO.
Tot în 2016, Marian Munteanu a fost desemnat de către PNL drept candidat la postul de primar al capitalei, dar a fost retras după ce CNSAS a arătat că a fost colaborator al Securității. În același an, Munteanu a înființat și Mișcarea Alianța Noastră, care va deveni partidul Alianța Noastră România, cu care a participat, fără succes, la alegerile parlamentare din acel an, înainte de a-l dizolva.
Tot în 2018 Europlus avertiza asupra „manipulării promovate de Daniel Dragomir și Marian Munteanu ce pledează pentru ieșirea României din UE. Argumentele aduse de dumnealor se înscriu în linia manipulărilor promovate în Marea Britanie în timpul campaniei Brexit” și care erau împinse în paralel și de Liviu Dragnea la aceea vreme.
Noua Dreaptă: ortodoxism, asumarea doctrinei legionare, rasism, xenofobie, antisemitism și homofobie
Noua Dreaptă a fost înființata oficial în anul 2000, inițial ca ONG, denumit Forumul Creștin Noua Dreapta, de către Tudor Ionescu, care decisese să își facă propria grupare în urma neînțelegerilor cu cei de la Partidul Pentru Patrie/Partidul Totul Pentru Tara, despre care am scris mai sus. Ionescu, care își descria organizația drept una creștin-ortodoxă, și-a asumat de la bun început doctrina legionară: „[n]u cred că cineva poate să facă abstracție de existența Mișcării Legionare interbelice și de doctrina pe care a lăsat-o. Doctrină care, iată, poate fi pusă în valoare și acum în anul 2001.”
Noua Dreaptă a reușit încă de la început să fie foarte activă pe plan local – pana la sfârșitul lui 2005 organizația avea deja filiale în aproape jumătate din județele tarii, precum și în Republica Moldova, Italia și Germania, dar și să se conecteze cu organizații extremiste din străinătate, participând, în 2003, la constituirea Frontului Național European, din care mai făceau parte NPD (Germania), Bund Freier Jugend (Austria), England First (Anglia), Bloc Identitaire (Franța), Mouvement Nation (Belgia), PNR (Portugalia), Russkiy Obraz (Serbia), NOP (Polonia), Slovenska Pospolitost (Slovacia), Uniunea pan-ucraineana “Svoboda” La Falange (Spania), Forza Nouva (Italia) și Patriotiki Summahia (Grecia), la care se mai adăugau Alianța Națională Bulgară (BNS), NSJ (Cehia), NSS (Letonia), Zorii Aurii (Grecia), Fiamma Tricoloare (Italia) și National Alliance (SUA).
Din toamna anului 2000, Noua Dreaptă a editat revista omonimă (6), care s-a remarcat prin articole ale căror titluri sunt sugestive pentru discursul homofob, rasist și antisemit al grupării: „Homosexualitatea azi”, „Opriți invazia păgână”, „Conspirația politicianistă”, „De ce țiganii nu sunt români”, „Care Holocaust?”, „Problema țigănească”, „Istoria este scrisă de învingători”.
Articol despre o activitate din Italia
Din 2000 datează și primele acțiuni ale Noii Drepte: pe 30 iunie a organizat un protest anti-LGBT în fața Senatului, iar pe 2 decembrie un marș în memoria lui Codreanu, la Tâncăbești, locul unde fusese executat liderul legionar. Comemorările de la Tâncăbești au devenit, de altfel o tradiție a (neo)legionarilor. În 2001, Noua Dreaptă îmbrățișează o nouă cauză, poziționându-se contra concesionării minelor de la Roșia Montană, iar doi ani mai târziu se opune invaziei americane din Irak și organizează, între 27 martie și 1 aprilie 2003, trei pichete în apropierea ambasadei SUA la București și un „marș pentru pace”, toate sub titulatura de „Zilele rezistenței naționale”.
Începutul anilor 2000 marchează și o serie de participări ale reprezentanților Noii Drepte la evenimente organizate de extremiști străini din afara României – în Polonia, la tabăra „Sword and Cross” organizată de Narodowe Odrodzenie Polski (NOP), în Cehia, la o manifestare organizata la Praga de către Frontul Patriotic, la aniversarea Falangei Spaniole și la „Sărbătoarea Identității și Libertăților” de la Versailles, ocazie cu care s-a constituit și Frontului Național European. 2004 consemnează o nouă vizită la Madrid, la invitația Falangei Spaniole, și comemorarea legionarilor Ion Moța și Vasile Marin, la Majadahonda, locul în care au fost uciși cei doi în timpul războiului civil din Spania. În același an, Claudiu Mihuțiu, însărcinatul organizației pentru relații externe a mers la Berlin, la marșul tradițional al NPD, dedicat Unității Naționale, iar apoi la Universitatea de Vară a NPD și Academia Politică de la Feldkirchen, Austria, organizată de Gruparea de Studii pentru Politica Democratică și de Uniunea Tineretului Austriac. Tot în 2004, Tudor Ionescu și Goran Mrakici (șeful filialei Timișoara a ND) participă la reuniunea organizațiilor naționaliste din Europa Centrală și de Est, care a avut loc în Slovacia (7).
Portret al lui Corneliu Zelea-Codreanu la protest anti-LGBT organizat de Noua Dreaptă @EPA/ROBERT GHEMENT
Marea cauză a Noii Drepte rămâne însă, în toți acești ani, lupta împotriva comunității LGBT, marcată printr-o serie de acțiuni, cele mai vizibile fiind contra-manifestațiile la marșuri de tip „pride”. Opoziția fața de comunitatea LGBT este împărtășită și de Biserica Ortodoxă Română, cu care Noua Dreaptă a colaborat: în 2006, Tudor Ionescu a participat la conferința de presă organizată de Patriarhia Româna, pe tema paradei LGBT, în cadrul căreia episcopul vicar Ciprian Câmpineanul a explicat poziția oficială BOR: „un marș, precum cel anunțat de organizațiile homosexualilor este un atentat la moralitatea vieții publice, la instituția sacră a familiei și un pericol pentru formarea generațiilor tinere, prin expunerea lor la corupere morala”, pe care Ionescu a completat-o, afirmând că „marșul homosexualilor încalcă bunele moravuri și abuză de proverbiala toleranță a românilor [...] astfel de comportamente deviante sau antisociale vor exista întotdeauna, dar soluția nu constă într-un efort de acceptare, ci într-unul de combatere și limitare a acestor manifestări.”
Noua Dreaptă și suveranismul: teze anti-UE și poziționări similare cu cele ale propagandei rusești
În 2006, Noua Dreaptă lansează campania „Vei rămâne fără țară”, în care sunt promovate numeroase teze și narațiuni false anti-europene: apartenența la Uniunea Europeană înseamnă pierderea suveranității, resursele României sunt acaparate de forțe externe, integrarea europeană va duce la sărăcie și contracție economică, Uniunea Europeană va impune cenzura, Bruxellesul va distruge identitatea românească dar și pe cea creștină, UE va forța România să aducă migranți din Asia și din Africa care îi vor distruge structura etnică ș.a.m.d.: „Sub numele de “aderare” se desfășoară practic o operațiune de anexare a României […] România va avea un statut inferior […] deoarece au nevoie de forța de muncă gata educată, de resurse naturale și de piețe de desfacere [...] UE este o structură ateistă ale cărei principii vin în contradicție cu religia creștină [...] România nu va avea nicio putere de decizie reală […] Pentru cetățeanul de rând, aderarea va aduce creșterea vertiginoasă a preturilor și a ratei somajului [...] În agricultură, vor fi impuse standarde imposibil de atins pentru țărani, iar produsele autohtone naturale și competitive vor fi sabotate de marile concerne alimentare […] Majoritatea statelor occidentale își vor menține restricțiile în privința muncitorilor români. Nici după aderare românii nu vor putea munci în condiții legale în toate statele UE […] țara va fi invadată de imigranți […] În doar câțiva ani, aceștia vor fi colegii de servici și vecinii noștri, copiii lor vor fi colegi de clasă cu ai noștri, iar noi vom fi obligați să le respectam tradițiile și obiceiurile, să dăm jos icoanele noastre creștine și să nu mai decorăm bradul de Crăciun în public, ca să nu se simtă jigniți [...] Va fi impusă o nouă ideologie politică, multiculturalismul (dictatura minorităților) […] valorile naționale vor fi considerate generatoare de ură și vor fi distruse. Se va rescrie istoria României […] Sub pretextul luptei împotriva terorismului, presa, radioul, televiziunea și chiar internetul vor fi cenzurate, convorbirile telefonice și corespondența monitorizate (sistemul Echelon) și toate opiniile contrare vor fi interzise.”
De remarcat că, deși toate aceste teze au fost infirmate în cele aproape două decenii de când România este membră UE, majoritatea continuă să fie promovate drept fapte și să circule în cercuri suveraniste, atât din România cât și din alte țări ale Uniunii Europene sau care au aspirații de integrare, cum este Republica Moldova; acolo, astfel de narațiuni joacă rolul de sperietori. Totodată, este important că toate aceste teze și narațiuni sunt promovate și de propaganda Kremlinului cel puțin din perioada în care Vladimir Putin a căpătat obsesia „revoluțiilor colorate” – în fapt mișcări pro-europene și pro-reformă – și a decis că principalii adversari ai regimului său sunt societatea civilă, presa independentă și valorile democrațiilor liberale.
Noua Dreaptă își afirmă ideologia anti-europeană și în 2011, când își anunță opoziția față de aderarea României la Schengen, pretextul fiind acela că, dacă România ar fi aderat, s-ar fi ajuns la o nouă Cortină de Fier peste Prut – teză infirmată, și ea, atunci când România s-a alăturat parțial spațiului Schengen.
In 2014 Tudor Ionescu are din nou o poziție care coincide cu cea promovată de propaganda rusă – se pronunță în favoarea mișcărilor separatiste din Scoția, Catalonia și Crimeea, deși cu câțiva ani mai devreme, tot ca Rusia, criticase separatismul din Kosovo.
Migrația membrilor Noii Drepte către partide suveraniste
In 2015, Noua Dreapta s-a transformat în partid, ocazie cu care și-a făcut și curățenie pe site (8). Și-a schimbat logo-ul, a eliminat orice link către paginile cu conținut legionar administrate anterior, comunicate de presa, și în general orice ar fi putut fi folosit împotriva partidului – s-a schimbat până și programul politic.
Articol rasist șters de pe pagina Noii Drepte, dar recuperat din arhiva internetului
Partidul nu a reușit însă să convingă electoratul, având performanțe mediocre în alegeri: 4 consilieri locali în 2016 și 2 în 2020. Asta nu a însemnat însă că liderii și membrii Noii Drepte au dispărut din politică; mulți și-au continuat activitatea în partide suveraniste sau grupări asociate cu acestea.
Tudor Ionescu este deputat SOS din 2024, iar Tiberius Domozină a candidat pe listele SOS Olt la Camera Deputaților. Nicolae Iuruc, trecut și el la SOS, s-a despărțit public de formațiune pentru că nu a primit un loc pe listele pentru Senat de la filiala Brăila.
Aurel Pascu, Adrian Jianu și Marius Danut Moldovan au candidat la alegerile locale din 2024 pe listele AUR. Tot cu legături în zona AUR este și Codrin Goia, care s-a remarcat în 2022, când a rupt steagul UE la la un mars pentru familie. Codrin este și liderul Comunitatii Identitare România și afiliat al Fratiei de Cruce, care are legaturi cu Honor et Patria, a lui George Simion, NOI, Camarazii - grupari de ultrasi din care fac parte și angajati MApN, Fratia Ortodoxa, a lui Dan Grajdeanu, dar și cu asociația „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei”, a lui Eugen Sechila, legionar asumat și asociat cu Călin Georgescu.
George Bara este unul dintre fondatorii napocanews.ro, o publicație care înclină spre zona suveranistă – de pildă preia discursuri de-ale lui Călin Georgescu de la Realitatea TV și îi oferă o platformă și lui Claudiu Târziu. De altfel, Bara, alături de un alt exponent al Noii Drepte, Bogdan Stanciu, figurează pe celebra lista a lui Dughin,cu prieteni ai Rusiei din România. Cu toate acestea Zetta Cloud, o companie tech de AI fondata de Bara, a primit marele premiu la PatriotFest 2022, unde au fost prezentate soluții „cu potențial impact în domeniul securității și siguranței naționale”, care a fost organizat cu sprijinul unor instituții ca MApN, MAI, SRI, STS și SPP.
Unii dintre cei care au încercat să aibă o carieră politică în afara Noii Drepte au ales destul de prost. Constantin Nechita, Angel Popescu și Marin Naftalina au participat, fără succes, pe listele ANR/Marian Munteanu la alegerile din 2016. Tot pe listele ANR a mai candidat și Ion Gebelescu, a.k.a. Swen Philippe Moritz, a.k.a. Swen Moritz Gebelescu, vicepresedinte Noua Dreaptă care ar fi fost „liantul dintre Noua Dreapta și grupurile extremiste din Europa”
Nicolae Calotă, fost vice-președinte și fondatorul trupei „Brigada de Asalt”, a părăsit Noua Dreaptă și s-a înscris în PPDDul lui Dan Diaconescu, pentru care a candidat la postul de senator în 2014 (9).
Suveraniștii de astăzi și legionarii. De la asocierea lui Călin Georgescu cu neo(legionari), la apologia unor legionari emblematici de către lideri AUR și Diana Șoșoacă
Teze legionare, cultul pentru figuri emblematice ale mișcării (Corneliu Zelea-Codreanu, Moța și Marin etc.), dar și personaje asociate cu grupări neolegionare de după 1989, au ajuns în prim-planul politicii din România odată cu creșterea curentului suveranist, care a dat trei partide în parlamentul României și doi candidați, Călin Georgescu și George Simion, în turul doi al alegerilor prezidențiale.
Personajul suveranist cel mai asociat cu ideile legionare pare a fi Călin Georgescu. Acesta a făcut în mai multe rânduri apologia unor figuri legionare de prim rang, inclusiv Corneliu Zelea-Codreanu. Pentru unele din laudele aduse lui Corneliu Zelea-Codreanu și mareșalului Ion Antonescu, în 2022, s-a autosesizat și Parchetul, care însă a clasat dosarul – un nou caz în care, practic, statul a închis ochii (10).
Adina Marincea, cercetătoare la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, arată că organizații (neo)legionare au început să îl susțină pe Călin Georgescu încă din 2015 – 2016 (11). Printre acestea se numără Frăția Ortodoxa, asociația „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei”, fundația Ogoranu, Grupul pentru România etc. Este notorie și legătura lui Călin Georgescu cu Eugen Sechila – Georgescu și-a trimis chiar și copiii într-o tabără organizată de Sechila. Potrivit procurorilor, Eugen Sechila a fost implicat, alături de Călin Georgescu și mercenarul Horațiu Potra, în conceperea planului de destabilizare a României cu ajutorul mercenarilor lui Potra, plan care duce cu gândul la o rebeliune (neo)legionară.
Tot de numele lui Călin Georgescu – mai exact al susținătorilor săi – este legată și apariția unui fenomen asociat cu legionarii din perioada interbelică, cel al listelor negre, populate cu ziariști, oameni de cultură, așa-zis sorosiști și alții.
George Simion și Călin Georgescu, Mogoșoaia, 4 mai 2025 @EPA-EFE/ROBERT GHEMENT
Și lideri ai AUR au fost asociați cu ideile sau mișcarea legionară. Așa cum am arătat deja, Claudiu Târziu – care a avut recent o ruptură cu partidul – a fost asociat cu liderul „vechilor” legionari, Șerban Suru. Același Târziu a elogiat, de la tribuna parlamentului, figuri legionare, și la fel a făcut și Sorin Lavric care, la fel ca și Târziu, a fost văzut drept unul dintre ideologii AUR.
În ceea ce-l privește pe George Simion, presa din România a constatat similarități între nunta sa și cea a lui Corneliu Zelea-Codreanu, aceasta din urmă fiind descrisă chiar de „Căpitan” în cartea sa „Pentru legionari”. Cum istoria mai are și coincidențe, nunta lui Codreanu a avut loc la Focșani, acolo unde, câteva decenii mai târziu, avea să se nască George Simion.
Relația lui Simion cu legionarismul nu se reduce însă la mimetism. O investigație Info Sud-Est și Dobrogea Live atribuie parțial succesul pe care suveraniștii și candidații lor la președinție, Călin Georgescu și George Simion, l-au avut în Dobrogea, mișcării neolegionare din această regiune a României. George Simion apare în înregistrări de la evenimente cu iz legionar. În acest context, este arătată și legătura dintre Simion și arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, asociat cu mișcarea neolegionară din Dobrogea. Simion este, de asemenea, susținut de soacra lui Eugen Sechilă, Zoe Rădulescu, care e fiica legionarului Gogu Puiu.
În sfârșit, Diana Șoșoacă, lidera S.O.S. România, și-a exprimat în numeroase rânduri admirația față de Corneliu Zelea Codreanu. Parchetul chiar s-a autosesizat după o astfel de declarație, care avea și conținut anti-semit, pe care Șoșoacă a făcut-o atunci când Curtea Constituțională i-a respins candidatura la alegerile prezidențiale din 2024. Aceeași Șoșoacă a participat, cu doar o zi înaintea alegerilor parlamentare de pe 1 decembrie, la o slujbă de comemorare a lui Corneliu Zelea-Codreanu în pădurea Tâncăbești. Și tot Șoșoacă i-a scris numele lui Codreanu pe buletinul de vot la alegerile prezidențiale din 4 mai 2025.
La mai bine de optzeci de ani de la moartea sa, Căpitanul și camarazii săi continuă să fie „prezenți!” în România.
Note:
(1) Vladimir TISMĂNEANU, „Fantasmele salvării. Democrație, naționalism și mit în Europa post-comunistă”, Traducere de Magda Teodorescu, Postfață de M. Steven Fish, Editura Polirom, Iași, 1999, pp. 103-104
(2) Iosif Constantin Drăgan a fost și un protocronist notoriu, celebru pentru finanțarea basoleriefului gigantic al lui Decebal, săpat într-o stâncă pe malul Dunării. După Revoluție, a acumulat o avere uriașă – se spune că a fost primul miliardar român. Istoricul Mădălin Hodor scria și că Drăgan a fost unul dintre agenții de influență ai Securității lui Ceaușescu. Se speculează, totodată, că Drăgan a finantat și ziarul România Mare, al lui Corneliu Vadim Tudor; vezi în acest sens Katherine Verdery, National Ideology under Socialism. Identity and Cultural Politics în Ceausescu's România, University of California Press, 1991, pag. 317.
(3) Marian MUNTEANU, „Lupta subterană”, în Mișcarea, Anul III, Nr. 3 (24), 1-15 febr. 1994, p. 1.
(4) Marian MUNTEANU, „Comunicat în legătură cu pretențiile unor organizații evreiești”, în Mișcarea, Anul III, Nr. 10 (31), Iunie 1994.
(5) C. STĂNESCU, Lelia MUNTEANU, „Convorbire cu Dan Zamfirescu”, în Adevărul literar și artistic, 9 mai 1993.
(6) Alte reviste asociate cu Noua Dreaptă au fost Militant (Timișoara), Student! (București, Timișoara și Iași) sau Spada (Chisinau).
(7) Apetența Noii Drepte pentru colaborări internaționale trece dincolo de tabere și comemorări. În 2005, Noua Dreaptă produce compilația „Prezent!”, un album la care contribuie trupe de RAC, Oi, Punk, Thrash etc., toate cu mesaje extremiste, din țări ca România, Germania, Suedia, Olanda, Statele Unite, Argentina etc. Pe coperta albumului sunt figuri emblematice ale Mișcării legionare. De altfel, Tudor Ionescu a fost basist în trupa de rock naționalist „Brigada de asalt”, apărută în aceeași perioadă, al cărei prim album s-a intitulat „O Românie Naționalistă”. Piese ale trupei se găsesc și acum pe YouTube, unele sub titulatura Brigada 2. Tot în zona activităților adiacente, s-a înființat magazin naționalist, de unde se puteau achizitiona literatură legionară, ortodoxa și consiprationista, insigne, tricouri, șepci etc. – și Radio Noua Dreaptă pentru „promovarea muzicii populare românești, a cântecelor patriotice și a rockului identitar”. La eveniment au mai luat pozitii și Grigore Lese, Mugur Vasiliu (Asociatia Româna pentru Cultura și Ortodoxie), Razvan Codrescu (Asociatia Medical-Crestina “Christiana” și etnologul Costin Nicolescu.
(8) În afara de nouadreapta.org mai exista și nouadreapta.ro, .com și .info, .it, nouadreaptaitalia.org, nouadreapta-ms.info și .md. Domeniul .org este legat de antimanelepentruRomânia.blogspot, karazbijnitza.blogspot.com, mnp-argentina.blogspot.com, pop-marius-claudiu.blogspot.com, magazin-nationalist.net, a-treia-cale.blogpot.com și mai sunt doua backlinckuri către tribuna-basarabiei.ro și craisorulmuntilor.ro.
În ceea ce privește nouadreapta.md, acesta este găzduit pe serverele SmartApe, din Rusia, de pe care a operat gruparea rusă implicată în criminalitate cibernetică FIN7.
(9) Și alte personaje din sfera Noii Drepte au mai ajuns în atenția publicului. Mihai Rapcea, implicat în demersurile de fondare a partidului Noua Dreaptă, este avocat și conform cv-ului sau a absolvit un curs specializat în politica externa și diplomație, în 2013, la Institutul Diplomatic Român. A fost avocat MISA și apropiat a lui Gregorian Bivolaru, dar și avocatul lui Dan Diaconescu în dosarul în care era acuzat de șantaj. Rapcea mai este și fan Diana Șoșoacă, pe care în martie a descris-o drept „o creatura spontana”, la o emisiune cu Dan Diaconescu și „stegarul dac”.
Alexandru Gheorghe, s-a remarcat în 2012, în timpul protestelor pro Raed Arafat, pe vremea cand era locotenent la Flotila 71 Aeriana Câmpia Turzii, în structura de protectie a documentelor clasificate, a parasit unitatea ca să scandeze împotriva președintelui de la acea dată, Traian Basescu.
Adrian Pal, fost responsabil cu departamentul internet, a fost condamnat în 2014 pentru pornografie infantila după ce ar fi filmat copii din centrul educațional “Sfântul Stelian”.
(10) Încă dinainte ca Georgescu să ia prin surprindere autoritățile și să devină peste noapte vedetă TikTok, o altă „vedetă” pe rețeaua de socializare a fost Corneliu Zelea Codreanu. Și acest fenomen a fost ignorat de autorități.
(11) Presa din România a ridicat o serie de semne de întrebare și în legătura cu posibila asociere a lui Călin Georgescu cu fosta Securitate comunistă (iar exemplele lui Marian Munteanu, Iosif Constantin Drăgan și multe altele arată că un astfel de scenariu este plauzibil). Citește aici despre posibila legătură a lui Georgescu cu Rusia via fosta Directie de Informatii Externe (DIE) și rețeaua Caraman. Despre (foștii) ofițeri SRI, DGIA, MapN și poliție din jurul lui Georgescu, poți afla mai multe aici. În sfârșit, s-a scris și despre asocierea lui Călin Georgescu cu Mircea Malița, completeaza traiectoria lui Georgescu, aducandu-l în discutie și pe Mircea Malita, fost oficial de rang înalt în perioada regimului Ceaușescu și, ulterior, membru al Clubului de la Roma, la a cărei imagine a căutat să se asocieze și Călin Georgescu.
Citește pe Veridica și Partea I: „Vechii” legionari și toleranța statului român față de extrema dreaptă
