Simion are un discurs extern diferit de cel intern: mai puțin miros de tămâie, mai puțină revoltă și mai puține mesaje duioase adresate necăjiților, mai multă grijă de a se poziționa pe harta globală, măcar declarativ.
Semnalele date de SUA cu privire la Ucraina și la intenția de a menține sau respecta angajamentele trans-atlantice de apărare îi forțează pe europeni să-și regândească securitatea. Construirea unei capacități de apărare independente la nivel european implică însă costuri de sute de miliarde și se poate confrunta cu boicotul extremiștilor.
O fantomă bântuie prin Europa – nu una roșie, ca pe vremuri comunismul, ci portocalie. Donald Trump e prezent în mai toate discuțiile Bruxelles-ului instituțional, dar nu și în declarațiile (oficiale ale) liderilor europeni. Măsurile și pozițiile radicale, uneori scandaloase și inconsecvente, adoptate de președintele american în cele mai diferite domenii, de la inteligența artificială la Gaza, au blocat în aceste zile Uniunea Europeană într-un soi de consternare expectativă. E drept, Parlamentul European discută tot felul de rezoluții pe această temă, dar se știe cât contează acesta în materie de atitudine geopolitică. Diplomat, pacifist și procedural, Bruxelles-ul este probabil cea mai uimită și blocată mare instanță politică din lume acum, iar asta nu se întâmplă din motive conjuncturale sau din cauza prezenței unui personaj oarecare într-o poziție sau alta. E vorba de o diferență profundă, ideologică, între felul de-a face și vedea lucrurile al lui Trump și cel al Uniunii Europene.
Viktor Orbán amenință în mod repetat că va bloca sancțiunile impuse Rusiei de UE. În Austria, extrema dreaptă, adică FPÖ – Partidul Libertății, cu al său Herbert Kickl – s-a pus pe treabă ca să formeze guvernul. Alt Partid al Libertății, PVV din Olanda, al scandalosului Gert Wilders, se află deja la putere, într-o coaliție. În Parlamentul European, Diana Șoșoacă provoacă scandal cu o botniță, după care este sancționată prin excluderea de la plen timp de șapte zile, iar în Germania, Elon Musk dă apă la moara AfD, Alternativa pentru Germania, apărând într-un video la o întrunire a acestui partid. Un nou cuvânt se impune în media și dezbaterea politică: „suveraniștii”. Ce impact au și cuvântul, și știrile de mai sus asupra democrației liberale? Cum schimbă ele jocul politic din Europa?
Agresiunea și amenințarea Rusiei, pretențiile de superputere numărul unu ale Chinei și posibilitatea unei noi președinții Trump sunt impulsuri puternice pentru o atitudine tranșantă și eficientă a continentului. Totuși, „o Europă geopolitică” înseamnă o Europă ieșită din disonanță cognitivă, care își asumă onest (măcar tacit) dezideratul puterii militare și diplomatice și îl armonizează, atâta cât se poate, cu cele ale păcii și prosperității. Până când noi, europenii, nu vom fi capabili să facem asta, liderii noștri vor da din colț în colț.
Politicienii și-au dorit întotdeauna să profite de prestigiul Olimpiadelor și să le folosească pentru a-și transmite mesajele. Au făcut-o tirani ca Hitler și lideri democrați ca Emmanuel Macron.
Negocierile de aderare între Ucraina și Moldova și Uniunea Europeană au început, oficial, pe 25 iunie 2024. Deși e o veste bună atât pentru cele două țări, cât și pentru noi, UE, calendarul aderării nu e cert. Nu numai lumea din jurul nostru se schimbă, ci și Uniunea Europeană.
Un fond de 100 de miliarde de euro pentru Ucraina înseamnă un angajament precis, pe termen lung, cu conotații ofensive mai marcate decât susținerea oferită până acum de occidentali.
Candidatura președintelui Iohannis la funcția de secretar general al NATO a făcut vâlvă în România, și nu numai. În Europa, în general, un nume nou care se opune olandezului Mark Rutte, cvasi-agreat de puterile occidentale pentru succesiunea lui Jens Stoltenberg, e o situație neobișnuită. Speră oare, cu adevărat, Iohannis să devină șeful NATO? Sau, dacă nu, ce poate obține dintr-o astfel de candidatură? Și mai ales: ce semnificație are ea pentru România?
Planul Comisiei von der Leyen de trecerea a țărilor UE la o economie „verde” se confruntă cu rezistența agricultorilor și scepticismul unor politicieni aflați în campanie electorală.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
