Cifrele oficiale sunt contestate de economiști independenți.
Recep Tayyip Erdoğan încearcă să își consolideze regimul forțând o a treia candidatură la funcția președinte. Alegerile generale din această primăvară vor avea loc pe fondul unei crize economice profunde, așa că, pentru a-și spori șansele de câștig, islamiștii apelează la pomeni electorale și sabotarea opoziției. Alegerile au loc într-un an special: se împlinește un secol de când Mustafa Kemal Atatürk a proclamat republica, o republică aflată azi în criză și tot mai îndepărtată de viziunea fondatorului său.
Opoziţia laică, reunită într-o alianță electorală de șase partide, şi-a anunţat intenţia de a reveni la un regim parlamentar, în caz de victorie la legislative.
În toamnă, președintele Vladimir Putin decreta anexarea a patru regiuni ale Ucrainei, Herson și Zaporojie, din sud, respectiv Donețk și Lugansk, din est, pe care rușii nu le controlează integral.
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, care l-a descris în repetate rânduri pe omologul său sirian, Bashar al-Assad, drept un „asasin”, nu mai exclude acum o întâlnire cu acesta.
40% dintre turci trăiesc cu salariul minim, care va ajunge la echivalentul a circa 455 de dolari americani.
Turcia a bombardat poziții ale kurzilor din Irak și Siria, ca răspuns la atentatul cu bombă de la Istanbul, și avertizează că acesta e doar începutul. O operațiune mai mare în Siria ar ajuta regimul Erdoğan să abată atenția de la problemele economice interne; în plus, ar putea fi și un prim pas spre rezolvarea problemei refugiaților. Rusia, care e prezentă în Siria, ar putea închide ochii la mișcările Ankarei pentru că e interesată să își exporte gazele prin conductele care tranzitează Turcia.
Anterior, Washingtonul a solicitat o „dezescaladare” în Siria, ca răspuns la declarațiile președintelui turc, Recep Tayyip Erdogan, ce amenințase cu o operațiune la sol în nordul țării vecine, deja prefațată de o serie de raiduri aeriene împotriva pozițiilor kurde.
Directorul CIA, William Burns, şi şeful spionilor ruşi, Serghei Narîşkin, s-au întânit, săptămâna aceasta, la Ankara.
Printre beneficiari ar fi Djibuti, Somalia și Sudan.
Purtătorul de cuvânt al preşedinţiei ruse, Dmitri Peskov, a lăudat, în schimb, „poziția Ankarei, foarte diferită de cea a Parisului și a Berlinului”.
În prima parte a acestui an, Turcia părea a încerca să reducă agresivitatea politicii sale în Orientul Mijlociu și Mediterana de Est. Însă toate aceste eforturi erau înșelătoare. În realitate, regimul de la Ankara nu a renunțat niciodată la elemente cheie din strategia sa agresivă. Recent, a adăugat un alt astfel de element în relația cu Tripoli, ceea ce poate contribui la agravarea situației din Mediterana de Est și Orientul Mijlociu.
Kremlinul spune că aşteaptă de la liderul turc o ofertă concretă privind medierea în conflictul din Ucraina.
Aproape jumătate dintre angajați sunt plătiți cu echivalentul a mai puțin de 330 de dolari pe lună.
El susține că liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, „dorește să pună capăt acestui război cât mai curând posibil”.
Relația dintre Turcia și Grecia este marcată, din nou, de tensiuni, iar declarațiile dure ale Ankarei i-au făcut pe unii observatori să se întrebe dacă, de data aceasta, nu se va ajunge și la confruntări militare. Actuala criză pare însă legată, mai degrabă, de eforturile regimului de la Ankara de a abate atenția de la problemele interne decât de vechea rivalitatea dintre cele două țări.
Doi judecători au fost suspectați că aparțin mișcării predicatorului Fethullah Gülen, refugiat în Statele Unite și considerat de preşedintele Recep Tayyip Erdogan instigatorul tentativei eşuate de lovitură de stat din iulie 2016.
Președintele Recep Tayyip Erdogan a fost elevul unei școli religioase, iar acestea au înflorit de la venirea la putere, în 2002, a partidului său islamo-conservator, AKP.
Potrivit cifrelor oficiale, exporturile turcești către Rusia în perioada mai – iulie au crescut cu aproape 50% față de anul trecut.
Cu medierea Ankarei și sub egida Națiunilor Unite, pe 22 iulie, la Istanbul, Rusia și Ucraina au semnat, separat, acorduri privind reluarea exporturilor de cereale către piețele internaționale.
Oficialii ucraineni au spus în repetate rânduri că nu au încredere că Moscova va asigura securitatea convoaielor.
Iranul şi Rusia s-au pronunţat categoric împotriva unei astfel de intervenţii, despre care au spus că ar fi dăunătoare întregii regiuni.
Opoziția laică și mulți economiști acuză Oficiul Național de Statistică (Tüik) că subestimează creșterea prețurilor de consum.
Ankara vrea înăsprirea legislației anti-terorism suedeze şi extrădarea unor persoane pe care le descrie drept terorişti.
Rudele tinerilor au protestat ani în șir față de reținerea lor în 2016, argumentând că ei nu se puteau opune ordinelor primite de la superiorii puciști.
Peste un an, turcii au alegeri prezidențiale, iar politicile economice promovate de șeful statului, islamo-conservatorul Recep Tayyip Erdogan, amenință să scufunde țara și mai tare.
Turcia își reiterează obiecțiile.
La Casa Albă sunt programate discuții între președintele american, Joe Biden, omologul său finlandez, Sauli Niinistö, și premierul suedez, Magdalena Andersson.
Amenințarea Turciei că va bloca aderarea Suediei și Finlandei la NATO a fost interpretată drept o încercare de a obține concesii de la Occident în contextul crizei economice. Politicile anterioare ale regimului Erdoğan – și chiar cele ale Turciei post-otomane în general – sugerează că Ankara vrea, de fapt, mai mult: să-și impună propriile imperative și percepții asupra aliaților.
E cea mai mare rată din ultimele două decenii.
Figură majoră a societății civile și numit de adversari miliardarul roșu, Kavala, 64 de ani, a fost acuzat de regimul islamo-conservator al președintelui Recep Tayyip Erdogan că vrea să destabilizeze țara.
Tot mai mulți observatori se întreabă acum dacă liderii turci, în frunte cu Recep Tayyip Erdoğan, sunt capabili de o schimbare. Unele semne indică faptul că acest lucru ar fi posibil, dar analiștii experimentați rămân sceptici, insistând că o revenire a regimului la agenda reformistă din primii săi ani de guvernare (2002-2009) este imposibilă.
Donează
