El susține că liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, „dorește să pună capăt acestui război cât mai curând posibil”.
Relația dintre Turcia și Grecia este marcată, din nou, de tensiuni, iar declarațiile dure ale Ankarei i-au făcut pe unii observatori să se întrebe dacă, de data aceasta, nu se va ajunge și la confruntări militare. Actuala criză pare însă legată, mai degrabă, de eforturile regimului de la Ankara de a abate atenția de la problemele interne decât de vechea rivalitatea dintre cele două țări.
Doi judecători au fost suspectați că aparțin mișcării predicatorului Fethullah Gülen, refugiat în Statele Unite și considerat de preşedintele Recep Tayyip Erdogan instigatorul tentativei eşuate de lovitură de stat din iulie 2016.
Președintele Recep Tayyip Erdogan a fost elevul unei școli religioase, iar acestea au înflorit de la venirea la putere, în 2002, a partidului său islamo-conservator, AKP.
Potrivit cifrelor oficiale, exporturile turcești către Rusia în perioada mai – iulie au crescut cu aproape 50% față de anul trecut.
Cu medierea Ankarei și sub egida Națiunilor Unite, pe 22 iulie, la Istanbul, Rusia și Ucraina au semnat, separat, acorduri privind reluarea exporturilor de cereale către piețele internaționale.
Oficialii ucraineni au spus în repetate rânduri că nu au încredere că Moscova va asigura securitatea convoaielor.
Iranul şi Rusia s-au pronunţat categoric împotriva unei astfel de intervenţii, despre care au spus că ar fi dăunătoare întregii regiuni.
Opoziția laică și mulți economiști acuză Oficiul Național de Statistică (Tüik) că subestimează creșterea prețurilor de consum.
Ankara vrea înăsprirea legislației anti-terorism suedeze şi extrădarea unor persoane pe care le descrie drept terorişti.
Rudele tinerilor au protestat ani în șir față de reținerea lor în 2016, argumentând că ei nu se puteau opune ordinelor primite de la superiorii puciști.
Peste un an, turcii au alegeri prezidențiale, iar politicile economice promovate de șeful statului, islamo-conservatorul Recep Tayyip Erdogan, amenință să scufunde țara și mai tare.
Turcia își reiterează obiecțiile.
Amenințarea Turciei că va bloca aderarea Suediei și Finlandei la NATO a fost interpretată drept o încercare de a obține concesii de la Occident în contextul crizei economice. Politicile anterioare ale regimului Erdoğan – și chiar cele ale Turciei post-otomane în general – sugerează că Ankara vrea, de fapt, mai mult: să-și impună propriile imperative și percepții asupra aliaților.
La Casa Albă sunt programate discuții între președintele american, Joe Biden, omologul său finlandez, Sauli Niinistö, și premierul suedez, Magdalena Andersson.
Figură majoră a societății civile și numit de adversari miliardarul roșu, Kavala, 64 de ani, a fost acuzat de regimul islamo-conservator al președintelui Recep Tayyip Erdogan că vrea să destabilizeze țara.
Tot mai mulți observatori se întreabă acum dacă liderii turci, în frunte cu Recep Tayyip Erdoğan, sunt capabili de o schimbare. Unele semne indică faptul că acest lucru ar fi posibil, dar analiștii experimentați rămân sceptici, insistând că o revenire a regimului la agenda reformistă din primii săi ani de guvernare (2002-2009) este imposibilă.
O instanță din Istanbul ar putea pune capăt unei saga judiciare ce a divizat suplimentar societatea turcă și a deteriorat grav relațiile Ankarei cu partenerii săi occidentali.
Acesta e unul dintre proiectele gigantice ale președintelui islamo-conservator Recep Tayyip Erdogan.
Procurorii ceruseră 11 de detenție, fiindcă femeia ar fi jignit și doi miniștri.
Raporturile bilaterale s-au deteriorat grav în 2010, când trupele israeliene au produs victime printre membrii echipajului de pe nava turcească Mavi Marmara, ce transporta ajutoare către Fâșia Gaza, enclavă palestiniană supusă unei blocade.
Cu mai puțin de un an și jumătate înaintea alegerilor prezidențiale, șeful autoritar al statului, islamo-conservatorul Recep Tayyip Erdogan, continuă să-și apere politicile economice, despre care experții spun că sunt mai curând haotice.
Interlopul Sedat Peker acuză vârfuri ale regimului islamo-conservator de la Ankară că ordonă asasinarea unor jurnaliști sau girează traficul de droguri între Venezuela şi Turcia.
Procesul care i-a fost intentat a provocat o gravă criză diplomatică şi turbulenţe pe piaţa valutară.
În ultimele două articole pe care a apucat să le publice, el l-a acuzat pe primarul din Kocaeli, care face parte din partidul islamo-conservator la putere, AKP (Justiție și Dezvoltare), că a oferit contracte publice unor firme de casă.
Refrenul, care susține că totul are un sfârşit şi că toată această suferinţă va trece, a fost excelent prizat de public, pe fondul frustrărilor provocate de epidemia de COVID-19 și de criza economică acută în care a plonjat Turcia.
Turcia figurează pe locul 153 în lume, din 180 de state, în clasamentul privind libertatea presei, întocmit de celebra organizație Reporteri fără frontiere.
Comentatorii notează că tabloul idilic zugrăvit de Nebati e contrazis de devalorizarea, anul trecut, cu 44% a monedei naționale.
Președintele Recep Tayyip Erdogan își apără vehement politicile economice, despre care experții spun că sunt mai curând haotice.
Turcia figurează pe locul 153 în lume, din 180 de state, în clasamentul privind libertatea presei întocmit de Reporteri fără frontiere.
Legată ombilical de Turcia, partea de nord a insulei a fost foarte afectată de devalorizarea lirei, care, anul trecut, a pierdut 44 de procente în raport cu dolarul american, precum și de inflația record, de 46%.