Donații
Veridica.md
UE și România vor ca Moldova să anexeze cu forța Transnistriei, iar armata moldovenească simulează atacuri asupra regiunii, scrie presa rusă, care spune că se va aplica scenariul din Nagorno Karabah.
ȘTIRE: Esența constă în faptul că nu este pe deplin clar cum văd adversarii Tiraspolului viitorul Transnistriei. La Chișinău există diferite abordări. Una dintre ele susține că trebuie să adere neapărat la Uniunea Europeană împreună cu Transnistria, care trebuie să fie subordonată Chișinăului până la momentul aderării.
A doua, pe care o susțin președintele Moldovei, Maia Sandu, și șeful diplomației, Nicu Popescu, presupune că Moldova poate adera la UE și fără RMN, iar transnistrenii se vor alătura ulterior. La Chișinău se crede că aderarea este posibilă până în 2030, iar negocierile de aderare vor începe la sfârșitul acestui an. Cu toate acestea, este puțin probabil ca UE să renunțe la enclava în care Moscova se bucură de simpatia populației. România vrea tot teritoriul fostei RSS Moldovenești. Calculul ei este simplu: ca recompensă pentru serviciile sale loiale SUA, i se va acorda teritoriul menționat. Astfel, fără a se implica într-un conflict direct cu Rusia, România va obține ceea ce a deținut în anii 1941-1944. În această perioadă, România a deținut nu numai teritoriul Moldovei de astăzi, ci și Odesa.
Conștientizând acest lucru, Chișinăul a început să amenințe locuitorii Transnistriei. Astfel, fostul ministru al apărării al Moldovei (care este și veteran al mișcării pro-românești din sfârșitul anilor 1980) Anatol Șalaru a declarat public: „Trebuie să ne asumăm propriul destin și să luăm decizii foarte dure cu privire la reintegrarea Transnistriei.”
[...] Se conturează tot mai accentuat instaurarea unei dictaturi. Difuzarea programelor rusești în Moldova, în special știrile și cele politice, a fost complet întreruptă. Opoziția reală, reprezentată de Partidul "Șor", a fost interzisă. Au fost efectuate percheziții și arestări în cadrul partidului succesor „Renaștere”. Doi deputați din „Renaștere” au fost arestați. Majoritatea naționalistă din parlamentul Moldovei le-a interzis activiștilor Partidului „Șor” să candideze pentru funcții elective timp de cinci ani. Până la examinarea acestei decizii de către Comisia de la Veneția, efectele sale sunt suspendate.
[...] Îngrijorează faptul că UE și SUA intenționează ca Moldova să obțină un avantaj semnificativ în domeniul militar față de Transnistria. Situația, pusă în context cu exercițiile militare moldovenești și occidentale de pe poligonul de la Bulboaca, situat în apropierea zonei de securitate de pe Nistru, în cadrul cărora se pregătesc asalturile asupra orașelor – formează o imagine completă. Tiraspolul consideră că soluția este consolidarea cooperării militare dintre RMN și Rusia.
NARAȚIUNI: 1. UE și România vor să impună anexarea forțată a Transnistriei. 2. Armata moldovenească, cu sprijin occidental, simulează atacuri asupra Transnistriei 3. România are pretenții teritoriale față de Republica Moldova, care includ și teritoriul Transnistriei. 4. La Chișinău s-a instaurat un regim naționalist care luptă cu opoziția pro-rusă.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Armata Azerbaidjanului a atacat în septembrie enclava armeană Nagorno Karabah. Rusia, care avea forțe de menținere a păcii în regiune (și era și un aliat tradițional al Armeniei) nu a intervenit pentru a proteja enclava, astfel încât aceasta a fost cucerită rapid, iar în zilele următoare populația armeană a acesteia s-a refugiat, de frica persecuțiilor, în Armenia. Lipsa de reacție a Rusiei a fost explicată pe de-o parte prin ostilitatea față de actuala guvernare a Armeniei, pro-democratică și interesată de o apropiere de Occident, și pe de altă parte prin lipsa de capacitate a Rusiei de a îndeplini obligațiile pe care și le-a asumat din cauza implicării sale în războiul din Ucraina. Nagorno Karabahul avea, din punct de vedere internațional, un statut asemănător cu cel al Transnistriei – o regiune separatistă nerecunoscută la nivel internațional. Occidentul nu a pledat vreodată pentru reglementarea pe cale armată a conflictului, nu a colaborat cu Azerbaidjanul atunci când acesta a atacat Karabahul și a lansat apeluri pentru încetarea operațiunilor armate și protejarea civililor – așadar nu se poate pune problema unui „model” Nagorno Karabah.
Transnistria a fost alipită la fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, fondată după ce URSS a ocupat și anexat teritoriile românești dintre Prut și Nistru, în timp ce sudul Basarabiei și Bucovina de Nord au fost încorporate Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, din care făcuse parte Transnistria.
Odată cu destrămarea URSS, Transnistria și-au autoproclamat independența, iar în 1992 s-a ajuns la un conflict armat în care, alături de forțele separatiste a fost implicată și Armata a XIV-a a Rusiei. Pe teritoriul enclavei separatiste se află și în prezent un depozit militar cu aproximativ 20.000 de tone de muniție, păzit de un contingent militar rus. Prezența acestuia este considerat unul din principalele impedimente în reglementarea conflictului. Rusia nu și-a îndeplinit angajamentele asumate internațional de a evacua trupele și muniția.
Începând cu anul 2005 negocierile pentru reglementarea conflictului transnistrean se desfășoară în așa-numitul format „5+2” la care participă Rusia, Ucraina și OSCE ca negociatori, UE și SUA – ca observatori, Chișinăul și Tiraspolul - ca părți implicate. Acestea însă s-a desfășurat cu pauze mari, iar odată cu începerea războiului din Ucraina, discuțiile s-au oprit.
Propaganda rusă a intensificat în ultimele luni o campanie mediatică despre presupuse pregătiri ale Republicii Moldova cu sprijinul (sau la comanda) Occidentului și/sau al Ucrainei pentru un atac asupra regiunii separatiste transnistrene. Obiectivul ar fi deschiderea unui al doilea front împotriva Rusiei – asta în ciuda faptului că nu există vreo legătură terestră între Rusia și Transnistria/Republica Moldova, iar forțele ruse prezente în regiune sunt prea mici pentru a reprezenta vreo miză sau vreun pericol semnificativ pentru Ucraina.
O altă narațiune a propagandei ruse și celei din stânga Nistrului ține de o presupusă intenție a României de a anexa teritoriul Republicii Moldova, inclusiv a regiunii din stânga Nistrului. Iminenta unire a Republicii Moldova cu România (anexarea Republicii Moldova) este una dintre principalele „sperietori” pentru o parte a populației, în special pentru minoritățile etnice. Aceasta este asociată cu una dintre cele mai vechi narațiuni false sovietice anti-românești despre „jandarmul român” (care maltrata, tortura, își bătea joc de populația locală), lansată la scurt timp după unirea Basarabiei cu România din 1918.
OBIECTIV: Să alimenteze fobiile populației din Transnistria în privința unei iminente anexări a teritoriului acesteia de România. Să prezinte guvernarea de la Chișinău drept una naționalistă și belicoasă, care ar pregăti un atac armat asupra regiunii secesioniste.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Atât UE, cât și SUA, au pledat mereu pentru reglementarea pașnică a conflictului. Bruxellesul a fost cel care a admis pentru prima dată, oficial, în acest an posibilitatea aderării Republicii Moldova la UE fără regiunea transnistreană, după modelul Ciprului. Acest scenariu a fost prezentat ca o variantă ce poate fi luată în calcul de Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, Josep Borrell, în marja summit-ului Comunității Politice Europene, care a avut loc în Republica Moldova la 1 iunie. Aceasta este o dovadă a faptului că UE nu insistă ca regiunea transnistreană să fie adusă sub controlul Chișinăului; rezultatul este că Rusia pierde o pârghie cheie și nu mai poate bloca parcursul european al Republicii Moldova prelungind la nesfârșit conflictul înghețat din Transnistria. De notat, pe de altă parte, și că nu UE încearcă să atragă Republica Moldova, ci aceasta își dorește să devină membru al UE.
Afirmația că autoritățile de la Chișinău ar amenința locuitorii Transnistriei este nefondată. Politicianul de dreapta citat în articol nu face parte dintr-o formațiune politică aflată la guvernare sau cu șanse serioase de a ajunge la putere.
Chișinăul a respins și orice scenariu de atac asupra regiunii transnistrene și pledează în continuare pentru identificarea unei soluții pașnice de reglementare a conflictului.
Militari moldoveni participă periodic la exerciții multinaționale, unele pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv la poligonul de la Bulboaca, la care face referire autorul. În luna septembrie a fost organizat exercițiul multinaţional combinat „Scutul de Foc/Rapid Trident — 2023”, scopul fiind „creșterea interoperabilității dintre contingentele participante și nivelului de pregătire pentru operațiunile de menținere a păcii”, potrivit Ministerului Apărării de la Chișinău.
Deși se discută în anumite cercuri atât la Chișinău, cât și la București, despre o potențială unire a Republicii Moldova cu România, acest subiect nu a fost pus niciodată oficial în discuții între conducătorii claselor politice din cele două state. România a fost, de altfel, primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova.
Niciodată oficiali europeni nu și-au dat girul în privința unei posibile uniri a Republicii Moldova cu România. Republica Moldova este considerată la Bruxelles o țară suverană și independentă, care în iunie 2022 a obținut statutul de stat candidat la aderare. Uniunea Europeană este printre principalele instituții internaționale care oferă sprijin financiar Republicii Moldova, iar România este printre liderii statelor donatoare.
Dosarele penale care au vizat unii lideri politici de la Chișinău sunt deseori prezentate de propaganda rusă drept o dovadă a instaurării unui regim dictatorial rusofob la Chișinău. Este adevărat că unii lideri ai opoziției au fost reținuți în ultimul an. Este vorba în primul rând de fostul președinte, Igor Dodon, și de vicepreședinta Partidului Șor, Marina Tauber. Igor Dodon figurează în mai multe dosare de corupție, dar și trădare de patrie, iar Veridica a mai demontat anterior falsuri legate de dosarele acestuia. Și Marina Tauber figurează în mai multe dosare legate de finanțarea ilegală a formațiunii sale. Partidul Șor, formațiune creată și condusă de oligarhul fugar Ilan Șor, condamnat în dosarul fraudei bancare de proporții din 2014, care ar fi asociat, cu reprezentanți ai serviciilor secrete rusești, a fost declarat neconstituțional. Veridica a demontat anterior narațiuni legate de acest subiect.
Și instaurarea cenzurii o acuzație promovată intens de propaganda rusă, argumentată în special pe o decizie a Comisiei Situații Excepționale din decembrie 2022, care a suspendat licențele a șase posturi de televiziuni, acuzate de manipulare. În ultimii doi ani Republica Moldova a urcat cu peste 60 de poziții la capitolul libertatea presei și a ajuns pe locul 28 în lume. Veridica a demontat în câteva rânduri narațiuni ale propagandei ruse legate de instituirea cenzurii în Republica Moldova
Verifică sursele:
---copie-image.webp)
