Donații
Veridica.md
Autoproclamata Republică Nagorno-Karabah a încetat să mai existe în septembrie 2023, după o operațiune militară azeră fulger, de două zile. Enclava, care a fost unul dintre epicentrele tensiunii din Caucazul de Sud timp de câteva decenii, a revenit sub controlul autorităților de la Baku, deși costul acestei reveniri a fost unul uriaș. Practic, întreaga populație armeană a fugit în Armenia, care a sprijinit Nagorno-Karabah timp de zeci de ani și a purtat două războaie cu Azerbaidjanul din pricina sa. Acesta a fost primul caz de restabilire a integrității teritoriale în spațiul post-sovietic. Veridica a stat de vorbă cu expertul georgian specializat în conflictologie și fost Ministru al reconcilierii și egalității civile, Paata Zakareishvili, despre modul în care situația din Nagorno-Karabah ar putea afecta Georgia, despre ce înseamnă apariția unui nou jucător – Turcia – în regiune și ce oportunități se preconizează pentru Tbilisi, Erevan și Baku în lumina poziției slăbite a Moscovei.
Revenirea Turciei în Caucazul de Sud exact în momentul în care Rusia abandona Armenia a fost esențială pentru schimbarea balanței de putere în regiune
VERIDICA: Fără îndoială, victoria Azerbaidjanului în Nagorno-Karabakh va avea un impact asupra Georgiei, dar acum depinde cât de mult este acceptată această influență de către autoritățile georgiene. Sunt acestea gata să îmbrățișeze această nouă realitate care a fost creată în Karabakh?
PAATA ZAKAREISHVILI: Această nouă realitate a apărut de fapt în 2020, când Turcia, pentru prima dată în 100 de ani, s-a întors în Caucazul de Sud prin Azerbaidjan – cultural, lingvistic, religios și așa mai departe. Factorul turc ca factor de securitate a fost perceput clar de Rusia care a înțeles că, după ce în ultimii 100 de ani a fost singurul elefant din camera în Caucazul de Sud, acum a apărut și un al doilea elefant. Rusia a semnalat că vede toate acestea și, în consecință, a început să-și schimbe și să ajusteze relația cu Armenia.
Totodată, Moscova a început să ia în considerare mai mult interesele Azerbaidjanului pentru a evita o marginalizare totală în Caucaz. În esență, Rusia și-a abandonat Armenia ca aliat și și-a încetat sprijinul. Abia acum Armenia începe să înțeleagă ce face Rusia din 2016, când a avut loc o escaladare a conflictului în sud după o lungă pauză, iar Azerbaidjanul a câștigat avantaj și a preluat anumite culmi strategice. Rusia a calmat Armenia la acel moment și acesta a fost primul semnal, dar, din păcate, Armenia nu l-a văzut. Abia acum este clar ce a făcut Rusia.
VERIDICA: Ce înseamnă pentru Georgia prezența Turciei în Caucazul de Sud?
PAATA ZAKAREISHVILI: Turcia este membră NATO, iar Georgia și-a declarat intenția de a adera la NATO în viitor, consacrând-o chiar în constituția sa. Azerbaidjanul nu a semnalat nicio aspirație NATO și nimic nu sugerează că intenționează să facă asta în viitor. În ciuda acestui fapt, Azerbaidjanul are mai multe acorduri de securitate cu Turcia decât are Georgia. Consider că Georgia ar trebui să recunoască această nouă realitate și să înceapă să beneficieze de sprijinul Turciei ca garant al securității, să se alăture acordurilor care au fost semnate și convenite între Ankara și Baku și, de asemenea, să devină parte a acestor acorduri.
Este fals și cu totul incorect atunci când autoritățile georgiene, reprezentate de „Visul Georgian”, susțin că sunt lăsate singure în fața Rusiei și sunt nevoite să urmeze o politică de concesii față de Moscova, așa cum vedem că se întâmplă acum. În spatele Georgiei se află interese NATO, care sunt urmărite inclusiv de către unul dintre cei mai puternici membri NATO, Turcia. Turcia este singura țară vecină care a semnat un acord frontalier cu Georgia și recunoaște integritatea teritorială a Georgiei nu doar în cuvinte, ci și în acțiuni. Turcia este un vecin foarte de încredere și, cel mai important, își are interesele nu în Georgia, ci în mod specific în contextul Azerbaidjanului, al Mării Caspice și Asiei Centrale
Între timp, guvernul georgian încearcă să se distanțeze de Turcia în contextul securității și al politicii. Din punct de vedere economic, cooperăm, în special în ceea ce privește posibila ocolire a sancțiunilor rusești prin țările noastre.
O șansă pentru Balcanii de Sud să depășească conflictele care afectează regiunea de zeci de ani
VERIDICA: Ce ar putea însemna pentru Georgia victoria Azerbaidjanului?
PAATA ZAKAREISHVILI: Pentru Rusia, este, fără îndoială, cel mai dezavantajos scenariu dacă Georgia începe să se alinieze cu Turcia, cum a făcut Azerbaidjan. Cu toate acestea, ceea ce a făcut Azerbaidjan a fost să folosească Turcia ca garant al securității, în vreme ce devenea mai agresivă față de Armenia și Karabakh. Felul în care au ales să acționeze este discutabil, și cred că această problemă ar fi putut fi rezolvată pașnic. Dar Georgia ar trebui să urmeze o altă cale. În primul rând, ar trebui să percepem Turcia drept aliat, iar apoi Uniunea Europeană. Trebuie să le transmitem în mod clar concetățenilor noștri, etnicilor abhazi și oseti care trăiesc astăzi în teritoriile ocupate din Abhazia și Osetia de Sud, că nu vom recurge niciodată la soluții armate. Ar trebui să-i asigurăm că între noi există o misiune de monitorizare a Uniunii Europene. Cred că acesta ar fi un semnal foarte clar pentru abhazi și oseți că Georgia nu are intenții agresive și dorește să rezolve conflictul exclusiv prin mijloace pașnice.
Asemănarea cu Azerbaidjanul este că ar trebui să ne aliem cu Turcia, dar diferența este că ar trebui să căutăm doar o soluționare pașnică a conflictului nostru. Consider că putem realiza o reconciliere mai eficientă, având în vedere interesele părților, atât ale Abhaziei, cât și ale Osetiei.
VERIDICA: Ar determina noile realități politice din Caucazul de Sud o atitudine favorizantă din partea UE față de Armenia, în detrimentul Georgiei?
PAATA ZAKAREISHVILI: Dacă vorbim despre modul în care Occidentul a început în ultima vreme să privească spre Armenia și că ar putea acum prefera Erevanul, mai ales în contextul declarațiilor anti-occidentale din partea „Visului Georgian”, este încă o chestiune discutabilă. Armenia este mai vulnerabilă în fața Rusiei; economia sa este direct dependentă de Rusia, trupele rusești sunt staționate acolo și există o puternică bază rusească – legală – în Gyumri.
Trupele rusești sunt prezente și pe teritoriul georgian, dar sunt staționate ilegal în Abhazia și Osetia de Sud. Dacă Armenia dorește să se alăture Occidentului, trebuie să abordeze aceste probleme și să conteste prezența trupelor rusești pe teritoriul său. Georgia are mai multe avantaje față de Armenia în ceea ce privește UE, mai ales că așteptăm statutul de candidat.
Cu toate acestea, Georgia ar trebui să reamintească constant comunității internaționale că prezența bazelor militare rusești pe teritoriul său este ilegală. La cel de-al cincilea punct al acordului de pace semnat la 12 august 2008, se stipulează că Rusia își asumă obligația de a-și retrage trupele de pe teritoriul georgian. Până în acest moment, Rusia nu a îndeplinit acest angajament. Această problemă ar trebui abordată în mod constant, dar autoritățile georgiene își amintesc doar la 8 august, la aniversarea războiului.
Cu toate acestea, dacă Erevanul începe acum o mișcare treptată spre Occident și solicită și statutul de candidat pentru aderarea la NATO, ar fi benefic pentru întreaga regiune. Acest lucru ar fi interesant și în contextul conflictului turco-armean. Dacă Armenia se distanțează acum de Rusia și înclină spre Occident, acest lucru ar putea avea un impact semnificativ asupra situației din Caucazul de Sud. Ar apărea multe opțiuni noi pentru rezolvarea în sfârșit a conflictelor din Caucazul de Sud. Pentru prima dată în secole, trei țări din Caucazul de Sud— Georgia, Armenia și Azerbaidjan — și-ar putea determina propria soartă fără prezența unor imperii externe, cum ar fi imperiile otoman, persan și rus. Mai ales acum, când poziția Rusiei în regiune a slăbit vizibil din cauza războiului din Ucraina, Tbilisi, Erevan și Baku au multe oportunități unice în acest context.
