Georgia a obținut statutul de țară candidată UE la finalul lui 2023, dar este nevoie de implementarea anumitor reforme înainte ca negocierile propriu-zise să poată începe. Decizia Consiliului European survine la finalul unui an foarte complicat pentru Georgia, unde partidul de guvernământ Visul Georgian a fost ținta criticilor Occidentului și a trebuit să gestioneze un val de tulburări interne vizavi de politicile sale, percepute drept autoritare și pro-ruse. Veridica a stat de vorbă cu co-fondatorul Centrului de Analize Strategice (GSAC), fostul ambasador al Georgiei în Rusia, Valeri Cecelașvili, despre modul în care evenimentele din 2023 ar putea afecta viitorul Georgiei, având în vedere că 2024 este un an electoral.
Georgiei i-a fost acordat statutul de țară candidată la UE datorită Ucrainei și Moldovei, dar trebuie să-și facă temele dacă dorește să treacă la faza negocierilor.
VERIDICA: Care au fost principalele repere politice ale anului 2023 în Georgia și cum pot ele influența viitorul Georgiei?
VALERI CECELAȘVILI: Aș menționa două evenimente principale interconectate. În primul rând, protestele din 7-9 martie împotriva așa-numitei legi a agenților străini. Protestele au demonstrat că societatea civilă georgiană este matură, puternică și poate influența deciziile autorităților. Însă, desigur, capul de afiș în 2023 a fost acordarea statutului de țară candidată UE, pentru că acest lucru prestabilește traiectoria pe care Georgia o va urma în următorii 10-15 ani și marchează începutul procesului ireversibil de apropiere a Georgiei de UE, cu perspectiva integrării cu drepturi depline. Acesta este principalul vis al societății civile, așa cum o arată constant și sondajele de opinie, care indică o susținere de 85-90 la sută a populației în favoarea aderării la Uniunea Europeană.
VERIDICA: Comisia Europeană a stabilit 12 priorități pe care Georgia ar fi trebuit să le abordeze pentru a progresa în cadrul procesului de aderare. Cu puțin timp înainte ca Georgia să obțină statutul de candidat, partenerii occidentali ai țării au avertizat guvernul de la Tbilisi cu privire la lipsa progreselor în implementarea celor 12 recomandări. Totuși, în ciuda acestui eșec, Georgia a obținut statutul de țară candidată. Cum credeți că fost posibil acest lucru?
VALERI CECELAȘVILI: Cred că la mijloc au fost doi factori. În primul rând, Ucraina și Moldova ne-au tras după ele, ca o locomotivă. Pentru că dacă Georgia nu ar fi obținut acest statut, atunci am fi rămas deja cu doi pași în urma Ucrainei și Moldovei, ceva ce n-ar fi tocmai firesc. Astfel, de vreme ce UE se gândea serios la lansarea negocierilor cu autoritățile de la Kiev și Chișinău, au decis că și Tbilisi merită să facă un pas de apropiere de familia europeană, chiar dacă nu îndeplinisem decât 3 din cele 12 recomandări. Al doilea factor determinant este de natură geopolitică. Transcaucazia este o parte integrantă a Europei de Sud-Est, iar identitatea europeană a celor trei țări din această regiune (Georgia, Azerbaidjan și Armenia) este indiscutabilă după ce ele au fost primite în Consiliul Europei în 1999. Potrivit tratatului Consiliului, doar țările care se situează pe continentul european pot fi admise în Consiliul Europei. Din punctul de vedere al Uniunii Europene, importanța geopolitcă a Transcaucaziei a crescut semnificativ după ce Rusia a lansat războiul împotriva Ucrainei, iar aici ne referim la coridoarele de transport și oportunitățile de consolidare a securității energetice a UE. Totodată, Georgia este singura țară din Transcaucazia care are un parteneriat cu Europa și, în același timp, singura din cele trei care a stabilit apartenența la UE drept obiectiv de politică externă. Având în vedere toate aceste considerente, UE nu a găsit oportună îndepărtarea Georgiei în contextul actual. Asta nu înseamnă că Uniunea Europeană nu știe că Georgia nu și-a făcut temele. Dovadă a acestui lucru este faptul că cele 12 recomandări inițiale au fost regrupate în 9 – unele recomandări au fost combinate, în timp ce au fost adăugate altele noi pe care trebuie să le îndeplinim, pentru ca la finalul anului viitor să putem demara negocierile de aderare la Uniunea Europeană, un proces pe care Ucraina și Moldova l-au lansat deja la începutul acestui an.
Deschiderea arătată Rusiei de partidul de la putere este motivată de dorința de a-și extinde puterea
VERIDICA: În ultimii ani, partidul de la putere din Georgia a fost deseori acuzat că oscilează între Occident și Moscova. Însă dacă ne uităm la ultimele evenimente – încercarea de a adopta o lege pro-rusă a agenților străini, reintroducerea zborurilor directe către Rusia, apropierea de Premierul Ungariei, Viktor Orban, supranumit Putin din Europa – credeți că guvernul georgian încă mai face acest joc dublu, sau s-a poziționat deja în sfera de influență a Rusiei?
VALERI CECEȘALVILI: Nu cred că guvernul georgian este pro-rus sau pro-european. În primul rând, guvernul este interesat de consolidarea propriei puteri în Georgia. Ați menționat trei țări: Ungaria lui Orban, Rusia lui Putin, Georgia, iar eu aș adăuga-o și pe a patra: Belarusul. Rusia este guvernată de Putin, care a pornit un război barbar în Ucraina. În comparație cu regimul acestuia, guvernul georgian poate fi considerat un model de democrație. Lukașenko, care a furat victoria în alegerile prezidențiale din mâinile poporului belarus, este cu totul altă poveste. Iar Ungaria lui Orban este un stat european ale cărui acțiuni nu sunt aliniate valorilor europene, o spun chiar oficialii europeni. Acest lucru îi creează multe probleme lui Orban. Dar toate cele patru state sunt unite de o singură tendință: niciunul din liderii acestor țări nu-și imaginează un scenariu în care ar putea ceda puterea în urma alegerilor. De aceea vedem uneori asocieri foarte ciudate, de exemplu premierul Georgiei este prieten cu premierul Ungariei, sau Georgia încearcă să adopte o lege a agenților străini, în ciuda aspirațiilor europene ale țării, și așa mai departe. Dacă ne uităm separat la legea agenților străini, acest lucru indică o creștere a influenței guvernului și a presiunii la care sunt supuse sectorul civil și organizațiile neguvernamentale, care la rândul lor reprezintă o amenințare serioasă din punctul de vedere al Visului Georgian, care se luptă să-și consolideze poziția de putere. Odată resimțit acest pericol, a fost necesară adoptarea acestei legi. Astfel, prioritatea Visului Georgian este următoarea: da, doresc să intre în UE, pentru drepturile omului și calitatea vieții, dar în același timp vor să și rămână la putere. Iar asta este o contradicție, pentru că la baza democrațiilor instituționale stă principiul care spune că puterea nu este inamovibilă. Această viziune este respinsă de Visul Georgian. De aici pornesc toate problemele privind implementarea celor 12 recomandări stabilite de Comisia Europeană. Deoarece implementarea consistentă a acestor 12 puncte creează o ordine socială tipic europeană, ceea ce automat implică posibilitatea de a transfera puterea în cadrul alegerilor. Acum că am obținut statutul de țară candidată, controalele Uniunii Europene se vor înăspri, în special vizavi de procesele electorale. Probabil va exista un grup permanent de observatori care vor monitoriza scrutinele. Și cred că avem posibilitatea să organizăm alegeri parlamentare în 2024, mai mult sau mai puțin în concordanță cu valorile europene, ceea ce va garanta și mai mult dezvoltarea Georgiei pe traiectorie democratică.
Orientarea pro-europeană fermă a președintei Zurabișvili a ajutat-o să câștige lupta cu partidul Visul Georgian
VERIDICA: În 2023, pentru prima dată în istoria Georgiei, a fost lansată procedura de suspendare a președintei (Salome Zurabișvili). Partidul de guvernământ știa de dinainte că nu va putea obține voturile necesare pentru demararea procedurii în Parlament. De ce credeți atunci că a luat această decizie?
VALERI CECEȘLAȘVILI: Cred că încă de la începutul acestui proces, Visul Georgian își făcea iluzii că va reuși să strângă cele 100 de voturi necesare. Însă până la urmă totul s-a transformat într-un circ, care a afectat semnificativ imaginea partidului de la guvernare. Ei bine, motivele pentru care au decis să lanseze procedura nu au fost tocmai convingătoare. Nu sunt un susținător al lui Salome Zurabișvili, și în general sunt de părere că alegerile prezidențiale din 2018 au fost printre cele mai proaste din istorie, însă Zurabișvili este un politican de factură europeană. Poate fi acuzată de multe lucruri, dar nu poți s-o acuzi că nu dorește apropierea Georgiei de Uniunea Europeană. Iar ea a demonstrat acest lucru prin fiecare acțiune a ei, inclusiv aceste vizite neautorizate în capitale europene. Salome Zurabivșili a reușit să aducă Georgia mai aproape de Uniunea Europeană mai mult decât au făcut-o orice alt guvern și partid de guvernare la un loc. Și nu există urmă de îndoială că reputația lui Salome Zurabișvili în Europa eclipsează autoritatea și reputația colectivă a tuturor membrilor Visului Georgian. Pe ei nu-i cunosc mulți în Europa, dar pe Salome Zurabișvili, da.
Și ce s-a întâmplat atunci? Suspendarea nu s-a mai produs. În schimb, acest lucru ne-a întărit speranțele – și s-a văzut că acestea au fost îndreptățite – privind obținerea statutului de țară candidată. Pentru că societatea și Parlamentul au sprijinit eforturile lui Zurabișvili de a aduce Georgia mai aproape de UE, un lucru văzut de toate cancelariile europene.
Cred că Salome Zurabișvili a avut de câștigat din această confruntare, iar partidul de guvernare și-a pierdut din autoritate. În general, nu știu ce au încercat să realizeze, fiindcă ar fi putut să abordeze această situație politică mult mai inteligent.
VERIDICA: Un alt eveniment important pentru Georgia în 2023 a fost sancționarea anumitor oficiali georgieni de către Statele Unite, inițial fiind vizați cinci judecători, ulterior și fostul procuror general, Otar Partskhaladze. Opoziția din Georgia descrie sancțiunile drept un semnal fără echivoc transmis de Occident guvernului georgian. Credeți că partidul de la putere a înțeles mesajul?
VALERI CECELAȘVILI: Cred că membrii Visului Georgia nu sunt naivi. Sunt sigur că mulți în acest partid n-au nimic de-a face cu Rusia și interesele ei și nu încearcă să se folosească de poziția lor pentru a ajuta Moscova să evite sancțiunile. Astfel de oameni nu de ce să se teamă, dar pentru aceia care sunt cumva implicați în eludarea sancțiunilor, cred că sancționarea transmite un semnal foarte puternic. Dacă cineva mai trăia cu impresia că ar putea cumva să obțină vreun câștig politic încercând să speculeze situația creată de sancțiunile introduse împotriva Rusiei, este cazul să se trezească la realitate, pentru că următorul pas va fi unul foarte dur și neașteptat. Iar exemplul fostului procuror general Otar Partskhaladze a demonstrat că Statele Unite monitorizează îndeaproape evenimentele interne și că orice oficial sau persoană fizică poate fi vizată de sancțiuni.
2024, un an plini de provocări pentru Georgia
VERIDICA: În luna octombrie în Georgia vor avea loc alegeri parlamentare. La ora actuală, sondajele indică faptul că societatea georgiană s-a săturat de ani întregi de confruntări între Visul Georgian și principalul partid de opoziție, Mișcarea Națională Unită. La ce ne putem aștepta în acest an electoral?
VALERI CECELAȘVILI: Cred că o concluzie clară a acestor sondaje de opinie este faptul că peste jumătate din alegători sunt încă indeciși, nu știu cu cine vor vota. Este exact motivația de care aveau nevoie partidele noi, coalițiile noi, pentru a pătrunde pe scena politică din Georgia. Cred că în următoarele 2-3 luni vom observa o restructurare a peisajului politic, care este puternic influențat de pragul electoral de 5% pe care orice partid trebuie să-l treacă pentru a intra în Parlament. Pentru că voturile pentru acele partide care vor participa la alegeri și nu vor intra în Parlament vor trece automat de partea partidului de la guvernământ. Conform tuturor sondajelor, Visul Georgian rămâne principala forță politică din Georgia. Putem vedea deja în desfășurare acest proces, care probabil va lua și mai mult avânt începând cu a doua jumătate a lunii ianuarie. În martie cred că vom avea deja o nouă configurație politică. Acest lucru este în primul rând valabil pentru oppziție, pentru că situația partidului de guvernământ este oarecum clară.
VERIDICA: Poate „factorul Miheil Saakașvili” să influențeze viitoarele alegeri, având în vedere că fostul președinte încă își execută pedeapsa cu închisoarea într-o clinică?
VALERI CECELAȘVILI: Al treilea președinte al Georgiei, Miheil Saakașvili, are un loc meritat în istoria țării pentru că a implementat reforme de neconceput înainte de venirea sa la putere, într-un stat pe care multe cancelarii occidentale îl considerau eșuat. Saakașvili a transformat Georgia într-un stat cu instituții puternice, cu buget național, cu venituri și așa mai departe. Chiar și din închisoare, Saakașvili poate face declarații și se poate adresa susținătorilor. Adevărul este că, după tot ce i s-a întâmplat, încă mai există o parte a societății care susține cu îndârjire Mișcarea Națională Unită a lui Saakașvili. Astfel, este încă devreme să-l scoatem din ecuație pe al treilea președinte al republicii. Acest factor va influența decisiv cursa electorală. Nu știm încă ce se va întâmpla cu Miheil Saakașvili, nu exclud posibilitatea ca, la încheierea tuturor proceselor, președinta să decidă să-l grațieze. În orice caz, discursul lui Zurabișvili s-a schimbat: dacă anterior spunea „nu și niciodată”, tonul ei acum s-a înmuiat.
VERIDICA: Cum arată începutul de an pentru Georgia?
VALERI CECELAȘVILI: Georgia începe 2024 din postura de țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană. Începem un an în care ne confruntăm cu multe probleme, avem o societate foarte polarizată și există prea puțini factori care sugerează că am putea să depășim această polarizare. Pe fundal avem războiul din Ucraina, care afectează direct tot ce se întâmplă în Georgia. Începem anul din postura unei țări care are o opoziție politică incertă, și vom vedea cum vor evolua lucrurile aici în lunile următoare. În multe privințe, modul în care Georgia va încheia anul 2024 va depinde nu doar de clasa politică, ci de întreaga societate civilă, de dorința ei de a-și demonstra atașamentul față de valorile europene și de a se apropia de Uniunea Europeană.
