Izolată de Rusia și marcată de criză economică, Transnistria se vede forțată să accepte măsuri ale Chișinăului pe care altădată le-ar fi ignorat. Tiaraspolul se agață de retorica agresivă
Republica Moldova rămâne ținta măsurilor active ale Moscovei. O parte din actorii politici proruși de la Chișinău, cu șanse la funcții importante, sunt consiliați de FSB.
Pro-europenii de la Chișinău au venit la putere cu promisiunea că vor reforma justiția și îi vor aduce în fața legii pe oligarhii care au devalizat țara iar acum se ascund în străinătate. Vladimir Plahotniuc, Ilan Șor și fugarii din „grupul de la Londra” par însă să beneficieze în continuare de sprijinul sistemului din care au făcut parte și sprijină eforturile de îndepărtare de la putere a pro-europenilor. Pe de altă parte, autoritățile contează pe partenerii occidentali, care par să fi înțeles că oligarhii vor să împingă Republica Moldova către Rusia.
Partidele politice din România nu au reușit să-și contureze bine un program sau o strategie pentru a face politică și în Republica Moldova, dar sunt interesate de voturile de acolo, în condițiile în care se estimează că un milion de cetățeni moldoveni sunt și cetățeni români în acte, ceea ce reprezintă un bazin electoral semnificativ. Patru partide parlamentare de la București se bat, în prezent, pentru voturile basarabenilor: PSD, PNL, USR și AUR. Veridica a vrut să afle cum se poziționează aceste partide înaintea alegerilor locale din 2023 din Republica Moldova, dar mai ales în perspectiva alegerilor parlamentare și prezidențiale din 2024 din România.
Proiectul președintelui francez, Emmanuel Macron, privind o „Comunitate politică europeană” a ajuns din nou în atenție, după câteva luni în care nu s-a prea vorbit de el. Se știe că proiectul vizează și state partenere din afara UE, dar nu e deloc clar ce înseamnă acesta pentru țările care-și doresc aderarea la UE; există temeri că, prin formarea Comunității, aderarea ar putea fi amânată pe termen nedefinit., că executivul de la Bruxelles va susține propunerea franceză.
Stabilitatea internă a Republicii Moldova este amenințată de politicieni pro-ruși care încearcă să agite apele, profitând de crizele multiple cu care se confruntă țară. Cei mai vocali sunt politicienii cu probleme penale, precum Ilan Șor, artizanul „furtului miliardului” de dolari, și fostul președinte socialist Igor Dodon, trimis în judecată cu cinci capete de acuzare. Moscova, care nu este străină de jocurile penalilor, amenință cu arma energetică.
Republica Moldova s-a distanțat tot mai mult de Rusia odată cu preluarea puterii la Chișinău de către forțele pro-europene, după alegerile parlamentare anticipate din iulie 2021. Noua guvernare a luat o serie de măsuri pentru a reduce influența Moscovei și dependența față de aceasta și a căutat, totodată, să se alinieze cât mai mult la pozițiile Occidentului.
Republica Moldova s-ar putea confrunta în această toamnă cu o serie de provocări majore, în contextul în care Rusia este interesată să readucă această țară în sfera de influență. În plan intern, e de așteptat ca Moscova să folosească pârghiile pe care le are în regiunea separatistă transnistreană și în Găgăuzia. La aceste presiuni se vor adăuga cele făcute în zona energetică.
Statutul incert al limbii oficiale a Republicii Moldova, la 31 de ani de la independența acesteia, arată cât de dificilă a fost și rămâne definirea și acceptarea unei identități naționale. Incapacitatea de a clarifica chestiunea limbii și de a se desprinde de invenția sovietică a „moldovenismului” nu e singurul eșec al Chișinăului: la 31 de ani de independență, acesta încă nu își controlează propriul teritoriu și e incapabil să își asigure securitatea energetică și militară.
Cu o graniță de peste 1000 de kilometri cu Ucraina, Republica Moldova a fost și ea afectată de războiul declanșat de Rusia pe 24 februarie. Veridica a stat de vorbă cu mai mulți analiști de la Chișinău pentru a afla care sunt principalele probleme cu care se confruntă Republica Moldova, stat care se confruntă, simultan, cu o criză economică și una energetică și trebuie, în plus, să gestioneze un număr semnificativ de refugiați ucraineni.
Parcursul european al Republicii Moldova implică și o ruptură cu trecutul recent în care țara s-a aflat, practic, la cheremul unor oligarhi extrem de influenți, care și-au folosit puterea politică și mediatică pentru a instaura o adevărată cleptocrație. O soluție ar putea fi aplicarea modelului Ucrainei, care a adoptat o lege anti-oligarhi.
Guvernul de la Chișinău al Nataliei Gavrilița, susținut de majoritatea formată din deputații Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), s-a evidențiat în ultimul an printr-un slalom continuu printr-o multitudine de crize fără precent, o inflație record de circa 32%, dar și cea mai mare reușită din 1991 până în prezent – obținerea statutului de țară candidată pentru aderarea la UE.
Contextul de securitate, dar și voința politică de la Chișinău, au fost argumentele valide ale diplomației române în sprijinirea Republicii Moldova pe calea europeană.
Contextul regional al invaziei ruse din Ucraina a determinat inevitabil și o schimbare a Conceptului Strategic al NATO. Accentele s-au schimbat, iar Rusia a devenit, din partener strategic al NATO, o „ameninţare directă” pentru securitatea statelor membre ale Alianței, cum este și pentru unii din vecinii acestora, inclusiv Republica Moldova.
Anunțul de la finele săptămânii trecute potrivit căruia Republica Moldova a primit statutul de țară candidată va fi un „game changer” pentru Chișinău, dar va aduce în același timp și provocări noi.
Rusia deține în Republica Moldova cele mai importante obiective strategice care furnizează gaze și energie electrică și le folosește abil pentru a pune nu numai presiune economică, dar și politică asupra deciziilor majore ale Chișinăului. Schema pusă la cale de Moscova întreține regimul separatist de la Tiraspol îi și oferă Kremlinului un instrument de presiune asupra Chișinăului pentru datoriile acumulate de Transnistria.
Războiul din Ucraina a adus în atenția și starea proastă a armatei Republicii Moldova, insuficient de echipată după trei decenii în care a fost neglijată de autorități. La Chișinău a început să se înțeleagă că armata trebuie să poată face față măcar unei agresiuni dinspre Transnistria, însă Rusia și oamenii săi insistă, în mod absurd, că dotarea armatei echivalează cu încălcarea neutralității.
Numirea pe 2 iunie a unui nou șef al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova (SIS) – Alexandru Musteață – este un adevărat test pentru guvernarea de la Chișinău, care poate arăta dacă își dorește cu adevărat să facă reformă și pe zona domeniului de apărare și securitate națională.
Igor Dodon este indubitabil produsul clasei politice ariviste din Republica Moldova. Crescut de fostul președinte comunist Vladimir Voronin și oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc, Dodon a fost catalogat drept prototipul dualității politicianului moldovean pus pe căpătuială și capabil de orice tip de trădare politică internă sau externă. Reținut pentru corupție și trădare de țară, Dodon se plânge acum că este persecutat politic.
Războiul din Ucraina a stârnit îngrijorare și în Republica Moldova, unde s-a înțeles cât de vulnerabilă este țara în cazul unui posibil atac rusesc. Neglijată ani de zile din lipsă de fonduri, incompetență sau în numele neutralității țării”, armata pare puțin pregătită să apere eficient țara. Occidentul încearcă să dea o mână de ajutor și promite echipamente.
Războiul din Ucraina afectează economia Republicii Moldova, care deja este cea mai săracă țară din Europa. Zeci de mii de refugiați se află pe teritoriul Moldovei, piețele din Rusia și Ucraina sunt mult mai greu de accesat, importurile din țările respective au de suferit, iar la toate acestea se adaugă creșterea prețurilor la nivel global și dependența energetică de Rusia. Chișinăul ar putea folosi însă și în avantajul său criza, accelerând integrarea economică cu Uniunea Europeană.
9 mai a fost așteptat cu anxietate la Chișinău: o lege recentă interzice afișarea simbolurilor armatei ruse și invadării Ucrainei, panglica Sf. Gheorghe și literele Z și V, iar filo-rușii spuseseră că vor ignora legea. Existau temeri că vor fi tulburări. N-au fost, iar manifestarea a părut mai degrabă cea a unor nostalgici comuniști decât una de solidarizare cu Rusia.
Pe măsură ce se apropie 9 mai, zi în care în Rusia și alte țări ex-sovietice este marcată victoria împotriva Germaniei naziste, crește numărul de incidente în punctele nevralgice ale Republicii Moldova. În Găgăuzia sau la Bălți, se pledează pentru încălcarea legii care interzice simbolurile armatei ruse asociate cu invadarea Ucrainei. În Transnistria au avut loc mai multe „atacuri” nerevendicate.
Republica Moldova își intensifică eforturile de combatere a propagandei rusești. Parlamentul de la Chișinău a adoptat, în primă lectură, o serie de acte normative prin care, pe de-o parte, sunt interzise simboluri asociate cu armata rusă și invadarea Ucrainei, iar pe de altă parte instituțiile statului primesc noi instrumente pentru a opri propaganda în mass-media audio-vizuală și mediul online.
Republica Moldova a intrat în ultimele săptămâni sub o mare presiune din partea Ucrainei. Kievul cere tot mai insistent măsuri din partea Chișinăului pentru ca acest stat să se ralieze campaniei internaționale de sancționare a Rusiei în plan economic. Republica Moldova nu a dorit din rațiuni economice și de dependență față de Rusia pe zona securității energetice să impună astfel de sancțiuni Moscovei.
Invadarea Ucrainei de către Rusia a dat emoții și în Republica Moldova, care are – și ea – pe teritoriul său militari ruși, un conflict înghețat și o entitate separatistă agresivă sprijinită de Moscova. Scenariul unei invazii e tot mai puțin probabil, date fiind dificultățile întâlnite în Ucraina de armata rusă, ceea ce nu înseamnă însă că a dispărut riscul ca unele provocări să degenereze.
Republica Moldova a fost dintotdeauna una dintre cele mai facile ținte ale propagandei ruse, care continuă să fie prezentă chiar și în condițiile în care, pe fondul războiului din Ucraina, guvernul de la Chișinău a luat măsuri pentru a o limita și a combate.
Vecină cu Ucraina, Republica Moldova este interesată direct de modul în care decurge războiul din Ucraina, atât din motive militare, cât din perspectivă umanitară.
Kremlinul vrea să își consolideze puterea pe care o deține de facto în regiunea separatistă transnistreană din Republica Moldova prin accelerarea procedurii de acordare a cetățeniei ruse pentru locuitorii regiunii care nu și-au dobândit-o încă. În demersurile sale, Moscova ignoră Chișinăul.
Bucureștiul a înțeles în ultima decadă că investițiile în partea sentimentală a relației cu Republica Moldova ar trebui înlocuite cu ajutoare concrete, care să reziste în timp.
Guvernarea pro-europeană de la Chișinău s-a angajat că va combate corupția și va reforma justiția. Ambele sunt procese anevoiase și este de văzut cât de departe se va merge sau dacă nu se va opta pentru mai convenabila „justiție televizată”, cu cazuri spectaculoase, menite să atragă audiență și, implicit, voturi.
Guvernul Republicii Moldova a intervenit în repetate rânduri, politic și economic, pentru a asigura supraviețuirea regimului separatist din Transnistria. Chișinăul se transformă mai degrabă în avocatul acestui regim, decât în jucătorul care ar trebui să înglobeze și apoi reintegreze un teritoriu rebel.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
