Joe Biden și Xi Jinping au căzut de acord, printre altele, să stabilească o linie directă de contact. E un pas înainte în relația bilaterală, după ani de tensiuni.
Discursul agresiv ținut de Viktor Orban în parlamentul ungar arată lipsa de soluții la o criză economică amplificată de propriile politici, dar și la izolarea tot mai mare în UE și NATO.
Rusia se folosește de mercenarii Wagner pentru a submina influența occidentală în Africa. Ultima țară care pare să încline spre Moscova este principalul partener regional al SUA, Nigerul.
Limitarea prerogativelor Curții Supreme israeliene este interpretată de opoziție ca lovitură de stat judiciară. Un fel de Ordonanța 13, în variantă ivrit.
Relațiile ruso-chineze par să fie înfloritoare. Beijingul își vede însă de propriile interese: vrea să atragă în orbita sa țările din Asia Centrală și ar putea chiar să vizeze recuperarea Manciuriei exterioare.
Agresivitatea Rusiei în Europa a determinat mai multe țări să renunțe la neutralitate sau să ia în calcul o relaxare a acesteia. Se pune problema dacă statutul de neutralitate este un soi de pacifism naiv sau o strategie care, pentru unii, e în schimbare?
Premierul Viktor Orban este într-o situație complicată. Politic, e tot mai izolat de partenerii occidentali. Economia Ungariei e în criză, iar fondurile europene care ar putea să o relanseze au fost blocate din cauza derapajelor anti-democratice. Cu toată prietenia pe care Budapesta a arătat-o Rusiei, aceasta nu prea are cum să îi vină în ajutor, fiind ea însăși tot mai afectată de sancțiunile occidentale. Soluția găsită de Orban pare să fie blocarea accesului Finlandei și Suediei în NATO până când UE deblochează fondurile pentru Ungaria. Se poate însă ca această politică a șantajului să își fi atins limitele.
Ungaria are un contract „preferențial” pentru importul de gaze din Rusia, dar a ajuns să plătească mai mult decât alte state europene. Prețurile la benzină și motorină au explodat, iar inflația este cea mai mare din UE. În plus, ignorarea regulilor și valorilor europene de către Budapesta au determinat Comisia Europeană să blocheze fonduri de șapte miliarde de euro pentru Ungaria. Toate acestea sunt elemente ale unei crize generate, în cea mai mare măsură, de politicile lui Viktor Orban.
Coaliția condusă de Benjamin Netanyahu depinde de partide ultranaționaliste și religioase, care vor deține o putere fără precedent. Netanyahu se vede prins între agenda radicală a acestor partide și nevoia de a consolida cooperarea cu Statele Unite și țările arabe – sensibile, cel puțin declarativ, și la interesele palestinienilor – pentru a submina programul nuclear al Iranului.
Autoritățile chineze au relaxat măsurile anti-pandemie după un val de proteste față de politica zero Covid. Este o cedare rară din partea unui regim care, în ultimii ani, și-a consolidat controlul asupra societății și nu a ezitat să folosească aparatul represiv pe care îl are la dispoziție împotriva mișcării pro-democrație din Hong Kong sau a uigurilor din Xinjiang. Pasul înapoi pare a fi însă unul tactic și nu există semne că ar putea fi urmat și de o relaxare politică.
Cel de-al XX-lea congres al Partidului Comunist Chinez a consfințit controlul lui Xi Jinping asupra Chinei. Înaintea sa, doar fondatorul Republicii Populare, Mao Zedung, a mai deținut așa un control asupra țării. Era Xi are toate premisele să rămână în istorie drept una mai represivă în interior și mai agresivă în exterior decât cele trei decenii de relativă liberalizare care au precedat-o.
Extrema dreapta din mai multe țări europene a avut un an remarcabil, obținând rezultate bune – sau chiar victoria – în alegerile care au avut loc în țări ca Italia, Suedia, Franța și Portugalia. Creșterea extremei drepte a fost facilitată de o mulțime de factori, între care schimbările demografice, evenimente și crize majore, manipulările Rusiei. Ne îndreptăm, oare, spre o Europă dominată de extrema dreaptă, sau această creștere are limitele sale?
Liz Truss preia conducerea Marii Britanii într-un moment marcat de crize multiple: în energie și în sistemul medical, cea legată de statutul Irlandei de Nord post-Brexit, războiul din Ucraina. De-a lungul carierei sale politice, Liz Truss s-a remarcat prin disponibilitatea de a-și schimba radical opțiunile; pentru a supraviețui ca premier, s-ar putea ca soluția să fie să învețe consecvența.
Rusia nu recunoaște Kosovo ca stat, dar îl folosește pentru a sprijini „independența” teritoriilor separatiste/ocupate din Georgia și Ucraina: Abhazia, Osetiei de Sud, Crimeea și Donbas. În plus, enclava sârbă din Kosovo, Mitrovița, poate fi folosită de Moscova ca un adevărat avanpost la granița unui teritoriu protejat de NATO. La fel ca și alte „avanposturi” pe care Putin mizează în Europa, și Mitrovița se e utilă atunci când Moscova vrea să obțină ceva sau pur și simplu să distragă atenția – chiar și de la un război ca acela din Ucraina.
În 1997, la summitul NATO de la Madrid, începea procesul de extindere al Alianței spre est, prin integrarea statelor ex-comuniste care doreau ca, în acest fel, să se asigure că nu vor mai ajunge vreodată sub controlul Rusiei. Un sfert de secol mai târziu, tot la Madrid, Alianța Nord-Atlantică a lansat un nou concept strategic care notează agresivitatea Moscovei și amenințările care vin dinspre aceasta.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
