Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, se declară dispus să medieze între ucraineni și ruși.
Autoritățile de la Baku au denunțat un atac „terorist” împotriva reprezentanței diplomatice.
Secretarul de Stat american spune că atrocitățile comise de Rusia subliniază nevoia unui ajutor extins pentru Ucraina.
Atacul reflectă tensiunile în creştere între israelieni şi palestinieni.
Relațiile dintre Baku și Teheran sunt în mod tradițional delicate.
În mai anul trecut, el a spus că apartenența președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, la minoritatea etnică evreiească nu înseamnă că regimul de la Kiev nu e nazist, fiindcă și dictatorul german Adolf Hitler a avut „sânge evreiesc”.
Republica Islamică acuză Israelul că a sabotat unele dintre instalațiile sale nucleare și că a asasinat personaje importante din Iran, inclusiv oameni de știință.
Siria rămâne o țară marcată de conflict și de o criză umanitară profundă, în care se ciocnesc și interese multiple ale unor actori statali și non-statali, potrivit Însărcinatului cu afaceri al UE, Dan Stoenescu*. Într-un interviu acordat TVR și VERIDICA, Dan Stoenescu a explicat că UE, chiar dacă nu recunoaște regimul Assad, discută cu acesta pentru a putea să le ofere asistență sirienilor, dar a vorbit și despre legătura dintre războiul din Siria și cel din Ucraina.
El ar putea forma o majoritate guvernamentală cu ajutorul dreptei extreme, devenită forță de prim-plan în Parlament.
Israelul nu va oferi armament Ucrainei pentru că acesta va fi vândut Iranului, potrivit presei pro-Kremlin, care-l citează intenționat greșit pe fostul premier Benjamin Netanyahu. În realitate, cuvintele politicanului au fost scoase din context, iar refuzul Israelului este determinat de alte motive.
Fostul președinte al Rusiei Dmitri Medvedev, în prezent vicepreşedinte al Consiliului rus de Securitate, le ceruse isralienilor să nu le trimită arme ucrainenilor.
„Eu și familia mea am plecat definitiv” - a scris el pe Twitter.
Acordul facilitează exploatarea gazelor din Mediterana, dar se anunță greu de implementat.
Berlinul și-a sporit bugetul militar în fața agresivității Rusiei.
Prim-ministrul israelian Yair Lapid, care, în martie, în calitate de șef al diplomației a condamnat acţiunile Rusiei în Ucraina, a declarat că închiderea filialei Agenţiei ar fi „gravă, cu ramificaţii pentru relaţiile” bilaterale.
E a doua sa călătorie în străinătate, de când trupele Moscovei au invadat Ucraina, pe 24 februarie.
Cele două țări și-au rechemat ambasadorii în august 2021, când Polonia a aprobat o lege care face mai dificilă revendicarea drepturilor asupra proprietăților confiscate de ocupanții naziști.
Pe 13 iunie, şeful diplomației israeliene, Yair Lapid, le-a cerut concetățenilor săi aflați în Turcia să plece „cât mai curând posibil”, de teama atacurilor iraniene.
Mai mult de jumătate din sumă revine Statelor Unite, iar o zecime Rusiei.
Alături de militarii regimentului „Azov”, în Ucraina luptă mercenari care au sosit din Israel. Narațiunea falsă a fost lansată chiar de purtătorul de cuvânt al ministerului rus de externe, fiind multiplicată de presa guvernamentală rusă.
La București, ministrul israelian de Externe Yair Lapid a mulțumit Guvernului României pentru cooperare şi ajutorul dat cetăţenilor israelieni în contextul conflictului din Ucraina, salvând astfel multe vieți.
Pe lista potențialelor gazde ale negocierilor figurează și Israelul.
Ministrului israelian de Externe, Yair Lapid, a spus că legea e imorală și antisemită, pătează memoria Holocaustului și poporului evreu, iar guvernul Morawiecki se comportă rușinos și antidemocratic.
După 11 zile de lupte, Israel și Hamas au încheiat un armistițiu. Pacea este însă departe. Care sunt principalele narațiuni ale unei părți despre cealaltă? Ce este adevăr și ce este minciună, propagandă și dezinformare în acest război?
Pe 25 februarie a avut loc prima operațiune militară ordonată de președintele Joe Biden. Forțele americane au bombardat un obiectiv din Siria folosit de miliții coordonate de Iran. Raidul a readus în atenție un război aproape uitat și amintește de complexitatea acestui conflict cu ramificații regionale.
Primii pași politici făcuți de administrația Biden în Orientul Mijlociu marchează schimbări semnificative față de epoca Trump. Aliați-cheie cărora Trump le dăduse, practic, mână liberă în regiune au fost tratați cu răceală, în timp ce s-a manifestat o deschidere către reluarea dialogului cu Iranul. Rămâne de văzut însă cât de profunde vor fi aceste schimbări – sau cât de mult vor dura.
Bruxellesul regretă că Pristina a deviat de la poziţia Uniunii Europene, cu toate că şi-a stabilit drept prioritate strategică aderarea la structurile comunitare
Şeful diplomaţiei de la Belgrad spune că decizia ''va influenţa indubitabil relaţiile'' bilaterale
Orientul Mijlociu pare să treacă printr-o resetare masivă. Arabii fac, pe rând, pace cu Israelul. Monarhiile din Golf încearcă să își rezolve disputele. Alianțele forțelor radicale se refac. Iranul este împins înapoi după mai bine de un deceniu și jumătate de expansiune. Evenimentele anilor 2000 au fost puse în mișcare de atacul rețelei al-Qaida asupra Statelor Unite, iar cele ale deceniului următor, de Primăvara arabă. Al treilea deceniu al secolului începe, în Orient, sub semnul voinței politice a liderilor.
De ce le-ar păsa, până la urmă, plătitorilor de taxe americani de neliniștile arabilor din Golf, suferințele civililor din Irak, Siria și Yemen sau chiar și de îngrijorările israelienilor?
Donează
