Deși Estonia a cerut sancțiuni dure împotriva Rusiei, persoane și organizații din această țară (chiar și din familia premierului) au încălcat o parte din acele sancțiuni.
Sancțiunile impuse Rusiei au afectat și exportatorii și importatorii estoni, dar nu pe toți. Cum s-au transformat lalelele în automobile
Sancțiunile introduse împotriva Rusiei ca urmare a invadării Ucrainei au lăsat urme adânci și în țările din vecinătate, iar Estonia nu a făcut excepție. Dacă în 2021 Rusia era al doilea importator de mărfuri din Estonia după Finlanda, începând cu august 2022 Federația Rusă a căzut pe poziția a șaptea, atât în privința importurilor cât și a exporturilor. De vreme ce vorbim de o țară mică, orice restricție produce un impact puternic și rapid asupra economiei. De exemplu, una din consecințele introducerii sancțiunilor a fost declinul înregistrat în industria prelucrării lemnului și în sectorul construcțiilor, care foloseau materii prime importate din Rusia. De la începutul războiului, importul de cherestea din Rusia a fost suspendat aproape în totalitate în Estonia, ceea ce, corelat cu alți factori, a produs o criză în acest domeniu.
Teoretic, companiile petroliere ar fi trebuit să fie și ele afectate: în mod obișnuit, combustibilul reprezintă aproximativ 80% din valoarea totală a importurilor Estoniei din Federația Rusă. Vara trecută, companiile petroliere din Estonia au depus o petiție cerând ca în cazul lor să fie făcută o excepție care să le permită să importe produse petroliere din Rusia, chiar și după introducerea sancțiunilor. Desigur, excepția nu a fost acordată, dar asta nu înseamnă că ele și-au reziliat contractele cu Rusia.
Unele companii au reușit chiar să mărească semnificativ cifra de afaceri cu Rusia. Vara aceasta, Eesti Ekspress explica într-un raport cum își exportă producătorii BMW și Volkswagen produsele din fabricile din Germania către Rusia. Compania estoniană ACF Export Import, care înainte de război exporta plante și răsaduri către Rusia, și-a triplat profitul după aplicarea sancțiunilor. Jurnaliștii au descoperit însă că motivul din spatele acestui profit nu este o creștere subită a cererii pentru lalele – registrele companiei arată în schimb că ACF a facilitat de fapt exportul de autovehicule și piese de schimb către Rusia. Proprietarul companiei susține însă că registrele au fost falsificate.
Külli Kurvits, șeful departamentului de conformitate vamală din cadrul Agenției de Taxe Vamale, susține că, având în vedere că Estonia esta una din cele cinci țări membre UE care au granițe comune cu Rusia, ea joacă un rol important în eforturile de asigurare că aceste sancțiuni sunt respectate. Ca urmare, a existat o creștere vizibilă în activitatea avocaților, experților agenției și a altor angajați. Mulțumită eforturilor lor, încercările recente de a trece ilegal uleiuri de motor, piese de schimb și numerar peste graniță au dat greș.
În același timp, comerțul ilegal este aproape imposibil de oprit. De exemplu, autoritățile au deschis un dosar penal împotriva companiei NT Bunkering, acuzată că ar fi importat petrol din Rusia, declarând în documente că produsele sunt importate din Kazahstan.
Kazahstan este în general una din țările prin care se încearcă evitarea sancțiunilor. Bilanțul anual al companiilor indică foarte clar că, în timp ce schimburile cu Rusia sunt în scădere, cele cu Kazahstanul sunt în creștere, iar unele companii vizate și-au deschis filiale în această țară. Nu e deloc ilegal să încerci să te extinzi către noi piețe, însă doar atâta timp cât acele „noi piețe” nu reprezintă doar un punct de tranzit către destinații ulterioare.
„Companiile trebuie să facă totul cu putință pentru a împiedica aceste produse să ajungă în Rusia. Avem o cooperare internațională și facem schimb de informații cu diverse instituții din țările vecine. Dacă avem suficiente motive să suspectăm că produsele nu vor ajunge în țara de destinație, ci se îndreaptă de fapt către Rusia, vom interzice acel export”, spune Külli Kurvits, reprezentantul Agenției de Taxe Vamale.
Eludarea sancțiunilor prin țări terțe: Estonia vinde echipamente marine către Tadjikistan, o țară fără ieșire la mare!
Cum practica aplicării sancțiunilor nu era foarte clară, antreprenorii au fost nevoiți să apeleze la avocați. „La început, de multe ori ne cereau lămuriri privind ce produse puteau importa sau exporta și cum puteau obține derogări speciale pentru extinderea contractelor. La fel de comune erau și întrebările despre executarea livrărilor suspendate pentru anumite tipuri de produse”, spune Ksenia Kravcenko, avocată asociată în cabinetul de avocați Lextal.
La ora actuală, ea se așteaptă la o creștere spectaculoasă a numărului de clienți care au încălcat sancțiunile, forțând eludarea lor prin țări terțe. „De exemplu, un antreprenor exporta către Rusia echipamente pentru producția de petrol pe platoul continental înainte de începerea războiului. După aplicarea sancțiunilor, acesta a făcut un studiu de piață și s-a orientat către un alt cumpărător din Tadjikistan. Acest antreprenor este tânăr și repezit, și nu a realizat că Tadjikistanul nu are ieșire la mare, și astfel nu există vreun platou continental. Prin urmare, procurorul de caz a pus o întrebare complet rezonabilă: nu ai fost deloc preocupat, domnule antreprenor, de faptul că este puțin probabil ca tadjicii să cumpere echipamentele pentru uz propriu și că, de fapt, intenționează să le transporte la prețuri speculative către destinații unde exportul lor este interzis? Iar dacă procuratura reușește cumva să demonstreze că acest antreprenor obișnuit, chiar dacă a avut o notă mică la Geografie, ar fi trebuit să știe că Tadjikistanul nu are ieșire la mare, atunci acesta este pasibil de o pedeapsă cu închisoarea de până la cinci ani”.
Kravcenko spune că „bilanțul comercial al mai multor state vecine cu Federația Rusă a crescut în mod miraculos, în special după începutul războiului din Ucraina, iar în cazul acesta, pecunia non olet”. UE a amenințat cu introducerea de sancțiuni pentru comerțul cu țările care ajută Rusia și cu aplicarea de pedepse pentru încălcări ale acestor prevederi chiar de către antreprenori.
Printre companiile afectate de sancțiuni se numără și compania feroviară de stat a Estoniei, Operail, ale cărei transporturi marfare s-au înjumătățit ca volum începând cu finele lui 2022. După ce în luna decembrie compania anunța că se pregătește să transporte nichel din Rusia în Finlanda, vestea a produs un adevărat scandal în Estonia. La vremea respectivă, acest lucru nu era interzis de sancțiunile în vigoare, însă planurile companiei au stârnit nemulțumiri în rândul clasei politice locale.
Ministrul de atunci al Afacerilor Externe, Urmas Reinsalu, declara că, deși transportul de nichel din Rusia este legal, din punct de vedere moral este inacceptabil. „Am spus foarte clar că nici Operail, nici altă companie de stat nu ar trebui să desfășoare activități economice cu Federația Rusă”, a declarat totodată Premierul Kaja Kallas.
Ceva mai târziu, întreprinderea de stat anunța că refuză să mai transporte mărfuri rusești și își reziliază contractele cu 50 de parteneri. Operail a înregistrat pierderi uriașe și a fost nevoită să facă disponibilizări, în timp ce transportul mărfurilor rusești în regiune a fost în mare parte preluat de operatorul feroviar național al Letoniei, Latvijas Dzelzceļš.
Quod licet Jovi... Când sancțiunile sunt încălcate chiar de familia premierului
În mod evident, nu doar letonii au dat dovadă de un astfel de pragmatism. Probabil scandalul cu cea mai mare notorietate în ultimele luni îl are ca protagonist pe Arvo Hallik, om de afaceri și soțul premierului Estoniei. La finalul lunii august, jurnaliști de la postul național de radio au dezvăluit că Stark Logistics, companie unde Hallik deține un pachet de acțiuni, continuă să exporte mărfuri către Rusia.
De la începutul războiului, Stark Logistics și-a redus simțitor transporturile către Rusia, deși a continuat să transporte mărfuri produse de AS Metaprint, care avea mai multe comenzi neonorate către Rusia, spune un reprezentant al companiei. Premierul a anunțat inițial că nu cunoaște activitățile comerciale ale soțului ei, însă jurnaliștii au descoperit rapid dovezi care infirmă afirmația, arătând în același timp că Kaya Kallas a împrumutat compania soțului ei cu 350.000 de Euro.
„Când mi-a fost pusă această întrebare de un jurnalist, l-am întrebat pe soțul meu, iar acesta mi-a mărturisit că transportă mărfuri pentru un client care își închide fabrica acolo”, a comentat premierul Kallas. Cu toate acestea, și această declarație a fost infirmată, deoarece fabrica menționată de Kallas, Metaprint, își desfășoară în continuare activitatea în Rusia, iar proprietarul ei estonian nu a făcut niciun anunț privind data exactă la care fabrica se va închide.
Se pare că raportul anual al Stark Logistics, de la care a pornit întregul scandal, menționează, printre altele, că livrările de marfă din Estonia către Rusia sunt marcate în registru drept livrări către Marea Britanie. Soțul Kayei Kallas a promis că-și va vinde pachetul de acțiuni și va părăsi compania. Cu toate acestea, având în vedere poziția fermă adoptată de premier cu privire la activitățile comerciale cu Federația Rusă, multă lume i-a cerut demisia, ceea ce nu s-a și întâmplat.
Potrivit Kseniei Kravcenko, nu există vreun proces intentat până acum premierului – Serviciul de Securitate Internă nu a găsit vreo dovadă că vreo sancțiune a fost încălcată. „Pe de altă parte, mandatul politic al premierului este în mare măsură legat de poziția ei ca lider de opinie în cadrul Uniunii Europene în privința aplicării unei presiuni din ce în ce mai mari asupra Rusiei. Foarte mulți alegători au votat pentru ea la ultimele alegeri tocmai datorită acestui program, și în mod evident se simt acum păcăliți”, spune Kravcenko.
„Având în vedere trecutul premierului, declarațiile ei repetate, în care susține că nu cunoaște afacerile soțului, sunt deosebit de cinice. Un avocat știe, însă, că legislația estoniană folosește conceptul de ‘persoană asociată’. De exemplu, atunci când o tranzacție se realizează între soți sau între companiile deținute de aceștia cu scopul de a aduce prejudicii creditorilor, se presupune că soțul sau soția, care susține că nu are nicio legătură cu prejudiciul în cauză, știa despre intențiile partenerului”, este de părere Kravcenko.
În astfel de cazuri, este foarte greu să demonstrezi contrariul, mai adaugă Kravcenko, astfel încât nu e de mirare că oamenii de rând, fără cunoștințe despre practicile judiciare, nu dau crezare unor afirmații precum „Nu aș fi putut să solicit ca Operail să nu mai transporte marfă rusească dacă aș fi știut ce face soțul meu”.
Scandalul sancțiunilor este doar ultimul dintr-o serie mai lungă care îi dă bătăi de cap premierului Estoniei, al cărui partid a pierdut încrederea alegătorilor, în comparație cu susținerea de care beneficia la alegerile din martie. Pe fondul înrăutățirii crizei economice, în care sancțiunile au jucat și ele un rol important, va fi dificil pentru Kaya Kallas să-și păstreze autoritatea, inclusiv în raport cu antreprenorii care în mod obișnuit susțin Partidul Reformist. Asta chiar și în ciuda măsurile de sprijin promise de stat întreprinderilor care și-au sistat legăturile cu Rusia. Cât de mult va contribui acest lucru la revitalizarea economiei estoniene în contextul actual, rămâne însă de văzut.
