Donații
Veridica.md
Rusia poartă un „război sfânt” contra răului reprezentat de coaliția dintre naziști, islamiști, occidentali și comunitatea LGBT, potrivit unei narațiuni promovate inclusiv de Patriarhia Moscovei. Teza „luptei dintre bine și rău”, care include această narațiune, se regăsește și în dezinformări, fake news și teorii ale conspirației promovate de ruși în Occident și România.
„Dușmanul” colectiv al Rusiei: naziști conduși de un evreu, NATO și CIA, globaliști, islamiști manevrați de Occident și comunitatea LGBT
Pe 22 martie, seara, patru bărbați înarmați au intrat într-o sală de concerte de lângă Moscova, au deschis focul la întâmplare, apoi au aruncat bombe incendiare. 144 de persoane au fost ucise și peste 500 rănite. Atacul a fost revendicat de Statul Islamic. Astfel de atentate sunt, de altfel, „marca” teroriștilor islamiști de zeci de ani. Au intrat în conștiința publicului odată cu masacrele comise de Al Qaida la începutul anilor 2000 – 11 septembrie, atentatele teroriste de la Madrid, din martie, 2004, soldate cu aproape 200 de morți, cele de la Londra, din iulie 2005, în care 70 de persoane au fost ucise etc. Teroriștii Al Qaida nu au fost nici primii, nici ultimii care au comis astfel de acte de teroare în masă. Jihadiștii egipteni care au atacat turiști în anii '90 și islamiștii algerieni din aceeași perioadă, extremiștii Al Shabab din Somalia și cei Boko Haram din Nigeria, gruparea indoneziană Jemaah Islamiyah, care a omorât peste 200 de oameni într-un atac terorist la Bali, în 2002, și, bineînțeles Statul Islamic, responsabil de un val de atacuri în Orientul Mijlociu și în afara acestuia, de la cel de la Paris, din noiembrie 2015, soldat cu peste 130, la cel cu bombă din orașul iranian Kerman, în 2024, în care peste 130 de persoane au fost ucise.
Printre numeroasele țări afectate de terorismul islamist se numără și Rusia, văzută de zeci de ani de extremiști drept un dușman al Islamului din cauza invaziei sovietice a Afghanistanului, în anii '80, a celor două războaie cecene, a implicării în războiul civil sirian și a modului în care este tratată minoritatea musulmană de pe teritoriul său. Cu toată această lungă istorie a conflictului cu islamiștii, începând cu 22 martie 2024, propaganda pro-Kremlin și numeroși oficiali ruși au încercat să acrediteze ideea că în spatele atacului s-ar fi aflat Ucraina și Occidentul. Când implicarea Statului Islamic în atacul de la Sala Crocus nu a mai putut fi negată, Vladimir Putin a spus că atentatul a fost comis „cu mâna islamiștilor radicali”, dar a sugerat și el că adevărații responsabili sunt cei identificați de propagandă încă din primele ore ale atacului.
„Dușmanul” care amenință maica Rusie a căpătat, astfel, o nouă tușă, devenind un soi de monstru al lui Frankestein post-modern croit dintr-un evreu (Volodimir Zelenski) și naziștii pe care acesta îi conduce, NATO și CIA, ca în perioada URSS pe care o regretă Putin, homosexuali pedofili, Occidentul colectiv în ansamblul său, globaliștii și, acum, islamiști care, brusc, au uitat de ura lor față de americani și lucrează cu aceștia.
Organism prezidat de Patriarhul Kirill: Rusia poartă un „război sfânt”
Acest monstru al lui Frankestein a asediat cetatea pravoslavnică a binelui – Rusia – care, din fericire, are un erou gata să o apere, cu pieptul gol, desigur: Vladimir Vladimirovici Putin.
Este o luptă epică între bine și rău, o luptă care se duce pentru salvarea poporului și identității ruse, un adevărat „război sfânt”, după cum se afirmă explicit într-un document adoptat de Consiliul Popular Rus pe 27 martie, la 5 zile după atacul terorist de la sala de concerte Crocus. Textul este publicat pe pagina de internet a Bisericii Ortodoxe Ruse, lucru deloc întâmplător: Consiliul a fost prezidat de capul Bisericii, patriarhul Kirill, un susținător asumat al politicilor lui Putin (și al războiului din Ucraina) și, se spune, un fost coleg al acestuia în cadrul KGB.
Documentul notează că sensul cel mai înalt al existenței Rusiei și misiunea sa spirituală este să apere lumea de „rău” și de încercările de înrobire a umanității. Statul trebuie să protejeze familia și valorile tradiționale ale acesteia de propaganda cu privire la „avort, imoralitate sexuală, dezmăț, dar și sodomie și diverse perversiuni sexuale”. Nu sunt uitați nici migranții, care ar amenința „identitatea civilizațională a Rusiei” și ar fi o sursă de terorism. În sfârșit, Consiliul prezidat de Patriarhul Kirill a mai cerut și ca statul să „revizuiască critic teoriile științifice occidentale”.
Această meta-narațiune a luptei dintre bine și rău nu este destinată doar publicului intern. Ea este exportată și în afara Rusiei, prin intermediul a numeroase știri false și dezinformări și prin amplificarea unor teorii ale conspirației, care nu sunt neapărat originare din Rusia, dar sunt exploatate de aceasta. Povestea răului care vrea să înrobească sau chiar să elimine omenirea, ori să distrugă identitatea etno-religioasă și fibra morală a popoarelor apare în teorii ale conspirației ca aceea privind Marea Resetare, sau unele înrudite gen Marea Înlocuire ori promovarea unei „agende” LGBT.
E suficient să aruncăm, din nou, o privire pe documentul adoptat de Consiliul Popular Rus ca să recunoaștem teme prezente și în teoriile conspirației – punerea la îndoială a științei, care e un punct de pornire și pentru Marea Resetare (și un val întreg de teorii ale conspirației și narațiuni false cu privire la pandemie), sau suspiciunea că migranții amenință identitatea (și însăși existența) populației locale, pe care o găsim și în teoria Marii Înlocuiri.
Lupta dintre bine și rău în România, așa cum o văd conspiraționiștii, extremiștii și filo-rușii
Pe 30 martie, 2024, o publicație din România a scris că președintele american Joe Biden a declarat „cea mai sfântă dintre sărbătorile creștine”, Paștele, drept „zi a vizibilității transsexualilor”. Era, evident, o dezinformare, care include două din temele favorite ale Moscovei (dar și ale curentelor suveraniste/de alt-right din țări occidentale): atacul asupra identității creștine și promovarea „agendei” LGBT.
Publicația respectivă – care cu doi ani mai devreme scrisese și că, la Bruxelles, Comisia Europeană „anulează” Crăciunul și interzice folosirea numelui creștin „Maria” – s-a remarcat de-a lungul timpului prin promovarea a numeroase narațiuni false cu privire la vaccinare, dar și prin susținerea pe care i-o arată unuia dintre cei mai controversați clerici români, arhiepiscopul Tomisului, Teodosie. El însuși un promotor al unor teorii ale conspirației, Teodosie – un fost colaborator al poliției politice din România comunistă, temuta Securitate, dar și un personaj vizat de mai multe dosare penale de-a lungul timpului – nu își ascunde admirația pentru Vladimir Putin. Într-un interviu acordat postului de radio Dobrogea, care ține de Arhiepiscopia Tomisului, Teodosie l-a catalogat pe Putin drept un „bun creștin” și o „victimă a discursului rusofob”. În același interviu, acordat cu puțin timp înainte de invadarea Ucrainei la scară largă și citat copios de unul din organele de propagandă ale Kremlinului, Sputnik, Teodosie a mai susținut și teza că „Rusofobia este folosită pentru a masca lipsa de patriotism, transformarea României în colonie a Occidentului, subminarea valorilor tradiționale ale societății românești”. Sunt, practic, teze identice cu cele promovate de ruși – există un asalt al răului asupra identității și se încearcă distrugerea suveranității și înrobirea unui popor ortodox.
Tema ortodoxiei a fost, de altfel, promovată de Rusia în România și în mod direct. Același Sputnik scria, în toamna lui 2021, că România devine un front ortodox împotriva Vestului, lucru care ar fi probat de ascensiunea partidului extremist AUR. Evident că rușii nu văd în AUR un partid extremist, ci un exponent al curentului naționalist grație căruia „România va deveni o țară suverană”.
Strâns legate de narațiunile privind „asaltul” asupra identității creștine a românilor și a familiei tradiționale sunt cele legate de așa-zisă „agendă LGBT”, care ar fi promovată de UE și „sexo-marxiști”. În februarie 2023, de pildă, un ONG numit Alianța Părinților (parte a unei coaliții care susține promovarea valorilor tradițional-creștine) s-a plâns că elevii români ar fi „obligați să urmărească filme care fac propagandă pentru sinucidere și homosexualitate” – era vorba, de fapt, de un film, Close, care atrăgea atenția asupra fenomenului de bullying și homofobie din școli. Același ONG răspândea ulterior o altă narațiune falsă, potrivit căreia „învățăturile tradiționale vor fi înlocuite în școli cu propaganda LGBT” pentru a schimba orientarea sexuală a copiilor români.
De ce pune Rusia accentul pe teza confruntării civilizaționale și religioase cu Occidentul. „Războiul sfânt”, un concept străin ortodoxiei
Istoricul Cosmin Popa, cercetător al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române specializat în istoria Uniunii Sovietice, spune că „discursul despre confruntarea civilizațională și religioasă cu Occidentul este o permanență a culturii politice rusești. Apelul la retorica religioasă este menit să declanșeze instinctul imperial al rușilor, sub forma unui presupus război de apărare în fața ofensivei Occidentului. Limbajul religios mai are meritul de a extrage esențele, de a pierde nuanțele și de a mobiliza de o manieră absolută, dându-le celor în cauză impresia că servesc o cauză „dreaptă”. Mai mult decât atât, o Putere care se definește în termeni religioși, așa cum este cea din Rusia de astăzi, devine astfel de necontestat, de necriticat, o expresie pământească a presupusei voinței divine, încarnată prin cel care o exercită.”
Biserica, în Rusia lui Putin, pare să fi devenit doar un alt braț al statului, un instrument prin care acesta își promovează ideologia și interesele. O astfel de Biserică nu are nicio legătură cu ceea ce ar trebui să însemne religia, atrage atenția Teodor Baconschi, fost ministru de externe al României și doctor în antropologie religioasă și istoria comparată a religiilor la Universitatea Paris IV Sorbonne:
„Faptul că Patriarhia Moscovei numește război sfânt invazia Federației Ruse asupra Ucrainei (stat ONU, suveran și independent, dar și societate majoritar ortodoxă, cu multe biserici aflate sub jurisdicția Patriarhului Kirill) reprezintă o blasfemie, o dovadă de apostazie și o formă monstruoasă de „justificare” a imperialismului promovat de Putin. Această mistificare „teologică”, paralelă cu învățătura creștină, va izola pe termen lung Patriarhia Moscovei în cadrul comuniunii pan-ortodoxe și față de restul lumii creștine. Retorica „apocaliptic” anti-occidentală practicată de Kirill e doar dovada tragică a faptului că, în Rusia post-sovietică, religia nu mai e decât un instrument de propagandă mincinoasă la îndemâna unui regim totalitar care acumulează crimele de război, pentru a-și prelungi, cu orice preț, agonia tot mai barbară.”
Teodor Baconschi, care de-a lungul carierei sale diplomatice a fost și ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun, mai spune și că însăși ideea de „război sfânt” este străină ortodoxiei și este depășită de secole întregi și în zona creștinismului occidental:
„În tradiția creștinismului biblic și patristic, singurul război legitim este cel de apărare în fața unei agresiuni străine. Îți aperi patria, dacă este atacată militar. Nu există în dreptul canonic ortodox noțiunea de război sfânt. Ortodoxia este axată pe războiul nevăzut împotriva ispitelor și patimilor umane, nu o mașină ideologică de justificare a războiului de cotropire a altor neamuri. Iar vremea Cruciadelor – numite de către unii istorici politica externă a Papalității medievale – a trecut de mult, chiar dacă această reacție a Europei creștine față de expansiunea islamului a implicat și forțe armate din statele afiliate tradiției răsăritene.”
Material susținut de Science+
---copie-image.webp)
