Donații
Veridica.md
Cu relațiile cu UE tensionate de o serie de probleme, inclusiv de sprijinul pentru Rusia, Serbia încearcă să se apropie de Estonia, unul dintre cei mai duri critici ai Rusiei din Europa.
Serbia curtează Estonia, dar prietenia sa cu Rusia nu o ajută
Numirea fostului prim-ministru Kaja Kallas în funcția Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe ar trebui, teoretic, să sporească influența Estoniei pe scena internațională. Aceasta este în parte ceea ce au în vedere reprezentanții de rang înalt ai țărilor europene, care doresc să consolideze legăturile cu UE.
La mijlocul lunii septembrie, ministrul sârb de externe Marko Đurić a făcut o vizită oficială în Estonia, prima din ultimii 14 ani. "În felul acesta Serbia reîmprospătează relațiile istorice stabile și de prietenie între Serbia și Estonia. Scopul meu principal este să revitalizez relațiile existente și să găsesc noi prieteni în întreaga lume, în special în regiunea baltică", a spus el într-un interviu pentru Delfi.
Ministrul de Externe al Estoniei, Margus Tsahkna, care l-a invitat, a comentat rezultatul vizitei mult mai dur și mai concret pe rețelele sociale: „L-am primit pe Marko Đurić și am subliniat că este inacceptabil să dai mâna cu un criminal de război care încearcă să submineze securitatea Europei și suveranitatea Ucrainei. Este de așteapt ca Serbia, țară candidată la UE, să se alinieze la Politica externă și de securitate comună. Sprijin dialogul dintre Serbia și Kosovo pentru pace.”
Criminalul de război despre care vorbea Margus Tsahkna este Vladimir Putin, care a primit recent la Moscova alți doi oficiali sârbi, viceprim-ministrul Aleksandar Vulin și ministrul fără portofoliu Nenad Popović. În timpul întâlnirii lor, Vulin a declarat că Serbia este un partener strategic al Rusiei și nu va impune niciodată sancțiuni împotriva acesteia, în ciuda presiunilor din partea țărilor occidentale.
„Întâlnirea de la Tallin cu colegul meu sârb Marko Đurić a fost o bună ocazie de a explica în detaliu poziția Estoniei cu privire la agresiunea rusă”, a declarat ministrul de Externe al Estoniei pentru Veridica, spunând că a cerut Serbiei să adere la sancțiunile împotriva Rusiei. „Am adăugat că scopul Rusiei este să distrugă Ucraina, care luptă pentru noi și în locul nostru. Rusia nu se va opri în Ucraina; prin urmare, victoria Ucrainei este o problemă existențială pentru noi și nu poate exista flexibilitate în relația cu Rusia", a explicat el. În același timp, Tsahkna a subliniat că Estonia sprijină în mod constant integrarea țărilor din Balcanii de Vest în UE și este gata să-și împărtășească experiența.
Sprijinul sârbilor pentru integrarea în UE, subminat de politicile europenilor cu privire la Kosovo
Deși Vulin și Popović, care sunt considerați pro-ruși și se află sub sancțiunile impuse de SUA, nu au mare lucru de pierdut pe plan personal în Occident, relațiile strânse ale Serbiei cu un stat agresor ar putea avea consecințe dureroase. În timpul vizitei sale în Estonia, Marko Đurić a subliniat că UE este partenerul economic numărul unu al Serbiei în toate privințele, iar Serbia se străduiește să adere la UE de peste douăzeci de ani.
Cu toate acestea, după cum a menționat jurnalistul Euronews Serbia Ljubiša Ivanović, de-a lungul anilor, atitudinea sârbilor față de aderarea la UE s-a schimbat semnificativ. „La 6-7 ani de la căderea regimului lui Milošević, când Serbia s-a deschis în sfârșit către Europa și către lume, entuziasmul în Serbia a fost foarte, foarte mare. Peste 80% dintre cetățeni nu erau doar pro-europeni, ci și pro-NATO”, își amintește Ivanović.
Cu toate acestea, mai multe obstacole serioase au împiedicat aderarea la aceste organizații. Procesul de integrare europeană a fost amânat timp de cinci ani din cauza separării Muntenegrului, moștenirea războiului civil a jucat și ea un rol, la fel ca extrădarea lui Milošević și Tribunalul de la Haga. În cele din urmă, independența proclamată de Kosovo a fost o lovitură semnificativă pentru sârbi.
„Din 2001 până în 2008, toți oficialii Uniunii Europene, și nu numai ei, oficiali din cele mai mari țări europene precum Franța, Germania, Marea Britanie de la acea vreme, Italia, Spania și alții ne spuneau că problema Kosovo nu este o problemă de integrare europeană, că aceste două chestiuni sunt complet separate și că Serbia trebuia să coopereze cu comunitatea internațională pentru a găsi o soluție pentru statutul Kosovo. Apoi, în 2008, Kosovo și-a declarat independența”, a spus Ivanović.
Majoritatea țărilor europene, cu excepția Spaniei, României, Ciprului, Greciei și Slovaciei (care au motivele lor pentru a nu susține separatismul), au recunoscut independența Kosovo. „Și aproximativ acesta a fost punctul în care entuziasmul pentru integrarea UE a început să scadă puțin în Serbia. Dar, la acea vreme, cei mai mulți cetățeni erau pro-UE”, explică jurnalistul sârb. Cu toate acestea, entuziasmul a scăzut și mai mult după ce independența Kosovo a fost recunoscută de Curtea Internațională de Justiție a Națiunilor Unite.
Relația Serbia – Rusia: it’s complicated
În ceea ce privește relațiile cu Rusia, Ivanović spune că, în ciuda stereotipului rusesc al „fraților sârbi”, relațiile dintre cele două au cunoscut și urcușuri și coborâșuri. „Serbia a avut relații bune cu Rusia din punct de vedere istoric, dar Serbia a avut și relații foarte proaste cu Rusia”, rezumă Ivanović. „Rusia nu a avut încredere în noi pentru că spuneam că suntem Vestul în Est și Estul în Vest. Un fel de punte”. El amintește și de tratatul militar pe care Iugoslavia l-a semnat în trecut cu Grecia și Turcia, aliniindu-se efectiv cu țările NATO: „Împotriva cui mai exact? Răspunsul este destul de clar, pentru că trupele sovietice erau peste tot la graniță, gata să invadeze, ca în Ungaria în 1956 și Cehoslovacia în 1968. Singurul lucru care ne-a salvat atunci a fost Harry Truman, președintele SUA, cu Flota a 6-a în Marea Adriatică”, spune jurnalistul sârb.
Relațiile dintre Serbia și Rusia rămân acum ambigue: din motive evidente, Serbia nu a recunoscut anexarea Crimeii, a votat pentru suspendarea calității Rusiei de membru al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, a condamnat agresiunea din Ucraina din 2022, dar a refuzat să impună sancțiuni anti-ruse.
„Chestiunea sancțiunilor, în cazul nostru, este o chestiune de gest. Chiar dacă nu impunem sancțiuni Rusiei, practic nu facem comerț - doar un pic de gaz și cam atât. Dar Germania mai cumpără gaz rusesc, ca și alte țări de altfel”, explică Ivanović. Potrivit acestuia, există și un alt motiv: în anii 90, Serbia era ea însăși sub sancțiuni, iar generația mai în vârstă își amintește bine aceste vremuri: „Eu am trecut prin asta. A fost un iad. Comunitatea internațională a pedepsit pe toată lumea, cu excepția acelor cercuri care nu au fost niciodată atinse de sancțiuni; eu au avut în continuare whisky, mașini Mercedes, tot ce trebuie. Așa că Milošević și compania s-au descurcat destul de bine în timpul embargoului stabilit prin Rezoluția 757 a Națiunilor Unite, dar pentru noi a fost foarte greu. Dacă îi întrebați pe sârbi dacă consideră că sancțiunile sunt o soluție pentru disputele politice, majoritatea vor spune nu.
Serbia încearcă să deschidă noi uși către UE. Europeanii nu își permit să i le trântească în nas
Toate acestea nu fac ca relațiile sârbo-estoniene să fie mai simple. Și, potrivit lui Ivanović, lumea politică din Serbia se așteaptă ca Kaja Kallas, în calitate de șef al diplomației europene, să ia o poziție dură față de Serbia din cauza relațiilor sale cu Rusia.
În același timp, în opinia lui Ivanović, Serbia evident nu joacă cartea Comisiei Europene pentru că deciziile reale se iau la Berlin, Paris și nu la Tallinn sau chiar Bruxelles. Deși acest lucru nu anulează necesitatea de a căuta aliați în Europa: „Cred că Marko Đurić încearcă măcar să deschidă niște uși noi, iar Estonia, ca țară care dă noul șef al diplomației UE, este importantă în acest sens”.
Cu toate acestea, Europa are nevoie și de sprijin sârbesc, și nu numai din motive politice și militare. În iulie, UE a semnat un acord de aprovizionare cu litiu din Serbia, care în viitor ar trebui să reducă dependența țărilor occidentale de această materie primă strategică. O mină de litiu de lângă Gornje Nedeljice va fi dezvoltată de corporația britanică-australiană Rio Tinto. Dezvoltarea este programată să înceapă în 2028, dar au loc deja proteste masive. În același timp, miniștrii sârbi și-au acuzat opoziția că a pregătit o lovitură de stat, invocând informații primite de la serviciile ruse de informații. Presa rusă a preluat cu nerăbdare tema „implicării active a forțelor externe în creșterea artificială a tensiunilor” din Serbia. Lupta pentru această țară continuă.
---copie-image.webp)
