Traiectoria actuală a regimului aflat la conducere în Rusia dezvăluie o evoluție paradoxală. Proclamând o renaștere a grandorii imperiale (un amalgam bizar între Imperiul Țarist și Uniunea Sovietică), liderii ruși se trezesc prinși în aceleași capcane economice și sociale care au afectat ambele formațiuni istorice. În încercarea de a evita frământările revoluționare în mijlocul tensiunilor sociale tot mai mari acumulate de-a lungul a trei decenii, Kremlinul a optat pentru o strategie de dezvoltare pe care o consideră evoluționistă. Totuși, această evoluție se inspiră nu dintr-o viziune a unui viitor mai bun, ci dintr-un „trecut de aur” mitic.
Pe de-o parte, această strategie retrogradă își are originea în natura gerontocratică a elitelor rusești, care, datorită vârstei înaintate, încearcă din răsputeri să își imagineze existența dincolo de următoarele două decenii. Mai mult decât atât, această abordare se aliniază cu viziunea unui anumit segment de economiști care, în evaluarea lor sumbră a realităților cotidiene, pun pe primul loc supraviețuirea pe temen lung a elitelor. În analiza lor, susținerea clasei conducătoare necesită o economie axată mai degrabă pe război decât pe dezvoltare - o alegere cinică, dar calculată.
Pe măsură ce economia Rusiei se profilează tot mai mult într-una de război, din discursul public lipsesc conversațiile cruciale despre îmbunătățirea calității vieții, modernizarea infrastructurii, creșterea pensiilor sau asigurarea accesului la servicii medicale și învățământ de înaltă calitate. În schimb, acestea sunt înlocuite cu narațiuni mărețe despre puterea imperială și restabilirea demnității călcate în picioare a unei „mari națiuni”. În mod paradoxal, elementele acestor mituri se contrazic adesea – o dinamică care deservește interesele regimului. Astfel de contradicții permit autorităților să identifice și să reducă la tăcere dizidenții - cei care observă și contestă inconsecvențele din traiectoria actuală de dezvoltare a Rusiei. Prin măsuri represive bine țintite, acești indivizi sunt îndepărtați treptat din sfera publică.
Cu toate acestea, nicio propagandă, oricât de sofisticată, nu poate suprima legile imuabile ale economiei. În ciuda aparenței de măreție readusă la viață, modelul actual de guvernare exacerbează tocmai problemele pe care încearcă să le mascheze. Renașterea proclamată a Rusiei combină cele mai grave provocări economice și sociale ale trecutului său imperialist și sovietic, manifestându-se prin escaladarea corupției, creșterea consumului de alcool, deficitul de resurse și creșterea criminalității.
Creșterea corupției și a insecurității mediului de afaceri
În ultimii ani, corupția a atins cote fără precedent, erodând nu doar economia, dar și însăși structura societății ruse. Mediul de afaceri, cândva plin de provocări, acum seamănă din ce în ce mai mult cu un cadru care nu se supune vreunei reglementări. Să supunem analizei două cazuri recente, care ilustrează foarte bine acest declin progresiv spre haos.
Scandalul iscat în jurul Wildberries, unul dintre cei mai mari comercianți online din Rusia, ilustrează legăturile tot mai adânci dintre crima organizată și disputele economice. O analiză atentă a situației sugerează că personalități proeminente din mediul politic și de securitate din guvernul rus s-au implicat în acest conflict corporativ, evidențiind linia neclară dintre afacerile legitime și activitatea infracțională. Acest incident nu este un caz izolat, ci se înscrie într-un tipar mai larg în care disputele sunt soluționate nu pe căi legale, ci prin intimidare și violență.
O tendință paralelă se poate observa în situația disperată a importatorilor ruși. Antreprenorii care încearcă să transporte mărfuri prin Kazahstan sunt victime în număr din ce în ce mai mare a ceea ce poate fi numit o variantă modernă de „extorcare”. Înșelăciunea, întârzierile și furtul au ajuns la ordinea zilei, amintind de violențele din anii 1990 – o perioadă pe care mulți sperau că Rusia a lăsat-o în urmă. Importatorii se confruntă acum cu costuri exorbitante, efect nu doar al taxelor oficiale, ci și al „comisioanelor” ilegale percepute de oficiali corupți și intermediari.
Implicațiile acestor evoluții se extind dincolo de sectorul de afaceri. Pe măsură ce corupția se infiltrează în fiecare pătură a societății, încrederea în instituții se erodează, iar creșterea economică stagnează. Investitorii, atât interni, cât și externi, sunt descurajați de imprevizibilitatea pieței, izolând și mai mult Rusia de economia globală.
Întoarcerea penuriei: un ecou sovietic
O altă problemă urgentă readusă la viață din trecutul sovietic al Rusiei este reapariția penuriei. Pe vremuri un element distinctiv al economiei planificate, penuria a revenit, de data aceasta ca o consecință a politicilor defectuoase și a sancțiunilor. Un exemplu elocvent este creșterea recentă a furturilor la bunurile de bază, cum ar fi untul, în urma scumpirilor cu 20%. Astfel de incidente, cândva de neimaginat în Rusia modernă, evidențiază înrăutățirea nivelului de trai pentru cetățenii de rând.
Revenirea penuriei se datorează mai multor factori. Sancțiunile impuse de țările occidentale au perturbat lanțurile de aprovizionare, limitând accesul la bunuri și materii prime esențiale. În același timp, prioritizarea cheltuielilor militare a redirecționat resurse de la producția și distribuția de bunuri de larg consum. Această politică a guvernului de a prioritiza războiul în dauna bunăstării reflectă strategia mai largă a regimului: menținerea puterii cu orice preț, chiar dacă acest lucru înseamnă sacrificarea bunăstării propriului popor.
Ramificațiile economice ale acestor penurii sunt amplificate de consecințele lor în plan social. Creșterea prețurilor și scăderea volumului de livrări afectează în mod disproporționat cele mai vulnerabile segmente ale societății, exacerbând inechitățile și alimentând frustrările. Pe măsură ce nemulțumirea publicului crește, guvernul se bazează din ce în ce mai mult pe propagandă pentru a ține lucrurile sub control – un act de echilibristică fragil care riscă să destabilizeze contextul intern și mai mult.
O societate în declin: criminalitate și xenofobie
Țesătura socială a Rusiei se destramă sub greutatea tensiunii economice și a neglijenței guvernului. În același timp, xenofobia ia amploare, alimentată de retorica guvernamentală care dă vina pe dușmanii externi pentru necazurile Rusiei. Muncitorii migranți, esențiali în mai multe sectoare ale economiei, au devenit țapi ispășitori pentru șomaj și declinul economic. Această intoleranță în creștere nu numai că erodează coeziunea socială, ci și riscă să înstrăineze partenerii cheie în materie de comerț și forță de muncă, izolând și mai mult Rusia pe scena internațională.
Consumul de alcool: un simptom din ce în ce mai răspândit pentru realitățile sociale ale Rusiei
Unul dintre indicatorii importanți ai peisajului social actual din Rusia este creșterea bruscă a consumului de alcool. Numai în prima jumătate a anului 2024, consumul total de alcool (fără a pune la socoteală berea) a crescut cu 21%, în timp ce consumul de bere a crescut cu 40%. Această creștere se aliniază unei tendințe observate în ultimii ani, când consumul de băuturi cu conținut ridicat de alcool a înregistrat o creștere semnificativă, 7,3% în 2022, 3,6% în 2023 și o creștere suplimentară de 4,5% până acum în 2024. În special, vânzările de votcă au crescut cu 0,7%, lichioruri și băuturile pe bază de infuzie de plante cu 16,6%, iar alte băuturi spirtoase cu 15,7%.
Această tendință este determinată de trei factori principali. În primul rând, „tensiunea psihologică” sporită, exacerbată de pandemia de COVID-19 și de războiul din Ucraina, a dus la o dependență sporită de alcool ca mecanism de adaptare. Acest lucru a fost agravat de impactul diminuat al măsurilor prohibitive anterioare. În al doilea rând, sancțiunile au redus importurile de băuturi alcoolice, permițând producătorilor locali să umple golul cu băuturi spirtoase locale, cum ar fi gin, whisky și rom. În timp ce aceste produse sunt adesea sub calitatea importurilor echivalente, accesibilitatea lor le face foarte atractive pentru consumatorul de rând, stimulând astfel vânzările. În cele din urmă, scăderea turismului extern cauzată de sancțiuni a stimulat o creștere a turismului intern, care, la rândul său, a impulsionat vânzările de alcool în toată țara.
Cu toate acestea, statisticile oficiale foarte probabil subestimează adevărata amploare a consumului de alcool. Alcoolul neînregistrat - care include produse contrafăcute, băuturi de casă și alți substituenți - reprezintă aproape o treime din totalul alcoolului consumat. Această piață neagră nu numai că deformează cifrele de consum, ci și exacerbează problemele de sănătate publică. Bolile asociate cu consumul de alcool, care erau deja o cauză majoră a sănătății precare în rândul populației ruse în vârstă, au înregistrat o creștere suplimentară, contribuind la rate mai mari de mortalitate.
Creșterea tot mai mare a consumului de alcool subliniază provocările sociale și economice mai ample cu care se confruntă Rusia. Pe măsură ce mecanismele tradiționale de adaptare se clatină sub greutatea stresului psihologic și financiar, alcoolul umple golul lăsat de acestea, cu costuri semnificative pentru sănătatea publică și stabilitatea societății.
Iluzia progresului
În ciuda acestor provocări, Kremlinul continuă să proiecteze o imagine de forță și stabilitate. Mass-media controlată de stat trâmbițează realizările militare și proiectele de infrastructură, totodată bagatelizând sau ignorând complet greutățile cu care se confruntă cetățenii obișnuiți. Cu toate acestea, această fațadă nu poate ascunde realitatea unei națiuni aflate în declin.
Evoluția politicilor Rusiei nu este o poveste despre progres, ci despre regres. Agățându-se cu disperare de un trecut mitic, regimul a optat pentru o economie a războiului în detrimentul dezvoltării, sacrificând bunăstarea propriului popor pentru a se menține la putere. Pe măsură ce corupția, penuria și tulburările sociale continuă să crească, crăpăturile din narativul Kremlinului devin din ce în ce mai vizibile. Întrebarea nu este dacă acest model este sustenabil – nu este – ci cât timp poate rezista înainte ca presiunile realității să forțeze autoritățile să dea socoteală.
