UE îi împiedică pe europeni (da, și pe români!) să folosească cum vor apa, americanii i-au lăsat pe iranieni fără program nuclear, iar nivelul mărilor nu crește, pentru că nu există schimbări climatice.
Breaking Fake News realizează, săptămânal, o selecție a narațiunilor false demontate în presa internațională.
Falsa interdicţie europeană a folosirii apelor
În timp ce unele regiuni ale Europei se confruntă cu secetă accentuată, utilizatorii rețelelor sociale din România au început să răspândească la sfârșitul lunii mai informații false potrivit cărora Uniunea Europeană ar fi interzis utilizarea apei din surse naturale, inclusiv din râuri, fără o autorizație specială. Mai multe articole ale unor publicaţii online pretind că „proprietarii de terenuri nu mai pot utiliza apa fără autorizație” şi că ar exista „un avertisment” în acest sens emis de Comisia Europeană, care ar fi anunţat impunerea de restricții privind „utilizarea apei din surse naturale”. Aceleaşi afirmații au fost postate și pe contul de Facebook al fostului deputat PSD și AUR Dumitru Coarnă, de unde au fost distribuite de peste 1.200 de ori. Alte postări și articole au răspândit zvonul că Franța a interzis colectarea neutorizată a apei de ploaie pentru udarea grădinilor începând de luna viitoare. În lipsa explicaţiilor, postările i-au făcut pe unii utilizatori români să creadă în mod eronat că restricția se aplică și la noi.
În realitate, nu există nicio directivă, regulament sau propunere a Uniunii Europene care să interzică românilor utilizarea apei în scopuri casnice sau agricole, aşa cum nu există nici amenzi europene pentru o astfel de utilizare. În contextul secetelor tot mai frecvente și al schimbărilor climatice, directivele Comisiei Europene vizează promovarea durabilității pentru combaterea deficitului de apă pe continent, în niciun caz limitarea accesului la apă al persoanelor. În plus, responsabilitatea pentru punerea în aplicare a politicilor UE revine individual statelor membre, ceea ce înseamnă că normele privind utilizarea apei sunt stabilite la nivel național. Într-o declaraţie pentru Agenţia France Presse, Maciej Berestecki, un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, a confirmat săptămâna trecută că „legislația UE nu reglementează și nu restricționează accesul la apă și utilizarea acesteia, iar Comisia nu are în vedere să propună o astfel de legislație”.
În România, gestionarea resurselor de apă este reglementată de Legea apelor din 1996 și de Normele privind igiena și sănătatea publică privind mediul de viață al populației. Niciuna dintre aceste reglementări nu conține dispoziții care să impună amenzi pentru utilizarea apei din surse naturale în gospodării, așa cum se afirmă în postările virale. De altfel, la sfârşitul lunii trecute, Ministerul Mediului a dezminţit oficial afirmația că „utilizarea apei de ploaie fără autorizație ar fi interzisă în România”, şi că nerespectarea acestei presupuse restricţii ar atrage amenzi de până la 10.000 de euro.
Programul nuclear iranian a fost avariat, nu „distrus” de bombardamentele SUA
Bombardarea a trei instalații nucleare iraniene în 21 iunie de către avioane americane B-2 a dat naştere unei controverse în care s-au implicat deopotrivă politicieni, analişti militari, experţi şi jurnalişti: programul nuclear iranian a fost anihilat sau doar avariat?
Într-un discurs televizat din noaptea atacului, președintele Donald Trump declara că „atacurile au fost un succes militar spectaculos. Principalele instalații ale Iranului de îmbogățire a uraniului au fost complet și total distruse.” Preşedintele a revenit în 23 iunie cu o postare pe Truth Social, dând asigurări că „toate siturile nucleare din Iran au suferit daune uriaşe, așa cum arată imaginile din satelit”, şi că „distrugerea este un termen corect!” Cu o zi înainte, într-o conferință de presă la Pentagon, secretarul Apărării, Pete Hegseth, reiterase evaluările lui Trump, afirmând că „ambițiile nucleare ale Iranului au fost spulberate”. În 24 iunie, Trump merge mai departe şi declară pe Truth Social că atacul american a pus capăt capacității Iranului de a produce arme nucleare: „A fost o mare onoare pentru mine să distrug toate instalațiile și capacitățile nucleare și apoi să OPRESC RĂZBOIUL!”
Mai întâi, însăşi premisa de la care pornesc evaluările triumfaliste ale administraţiei americane a fost pusă sub semnul întrebării de chiar comunitatea de informaţii a Statelor Unite, care la sfârşitul lunii martie considera că „Iranul nu construiește o armă nucleară”. Cu toate acestea, la prezentarea acestei analize, şefa comunităţii naționale de informații Tulsi Gabbard sublinia că „stocul de uraniu îmbogățit al Iranului este la cel mai înalt nivel și este fără precedent pentru un stat fără arme nucleare”.
În acelaşi timp, experţii sunt de părere că bombardamentle din 21 iunie nu au „distrus” principalele instalaţiile nucleare de la Fordow, Natanz şi Ispahan şi nu au afectat „toate siturilor nucleare din Iran”, iar capacitatea Iranului de îmbogăţire a uraniului este încă viabilă. În 24 iunie, CNN şi The New York Times relatează, invocând un raport preliminar clasificat al Agenției de Informații a Apărării (DSA), ramura de informații a Pentagonului, că bombardamentele americane au sigilat intrările la două instalații, fără să distrugă construcţiile subterane ale acestora, și au întârziat programul nuclear al Iranului cu doar câteva luni. Surse familiarizate cu raportul au declarat pentru CNN că centrifugile instalațiilor care îmbogățesc uraniul au rămas în mare parte „intacte”. În replică, secretarul de presă al Casei Albe, Karoline Leavitt, afirmă că raportul preliminar scurs în presă este „complet greșit” şi a acuzat presa că încearcă să diminueze „una dintre cele mai strălucite lovituri militare din istorie”. I se alătură directorul CIA, John Ratcliffe, care emite o declaraţie prin care agenţia „confirmă că un set de informații credibile indică faptul că programul nuclear al Iranului a fost grav afectat de recentele atacuri țintite” şi că, în baza unor „informații noi provenite de la o sursă fiabilă și precisă din punct de vedere istoric”, se poate spune că „mai multe instalații nucleare iraniene cheie au fost distruse și ar fi nevoie de ani pentru a fi reconstruite”.
La fel de contradictorii sunt şi declaraţiile privind soarta uraniului îmbogăţit deţinut de Iran. În 22 iunie, The New York Times citează Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică şi oficiali israelieni potrivit cărora, în anticiparea atacului, Iranul ar mutat echipamente și o cantitate mare de uraniu îmbogățit într-un loc necunoscut. De aceeaşi părere este şi Darryl Kimball, director executiv al Arms Control Association, o organizație non-partizană care oferă analize privind controlul armelor și în probleme de securitate națională. Într-un e-mail trimis jurnaliştilor de la factcheck.org, Kimball a declarat că „este acum destul de clar că iranienii, în așteptarea atacului american, au retras” un stoc de peste 400 de kilograme de uraniu „îmbogățit la 60%”, precum și alte echipamente din cel puțin unul dintre siturile nucleare. „Acesta este materialul care ar putea fi îmbogățit în continuare până la gradul de 90% (necesar bombelor) și ar putea furniza suficientă materie primă pentru aproximativ 10 dispozitive nucleare.” „Nimeni, nici măcar Agenția Internațională pentru Energie Atomică, nu știe unde se află acum acel material”, a mai spus Kimball. La rândul său, David Albright, președintele Institutului pentru Știință și Securitate Internațională, a declarat pentru National Public Radio că se poate „presupune că încă există cantități semnificative din acest uraniu îmbogățit, deci acest subiect nu s-a încheiat în niciun caz.” Albright a mai spus că Iranul ar putea avea mii de alte centrifugi pentru îmbogățirea uraniului, iar stocurile de uraniu din siturile vizate de SUA ar fi putut fi mutate într-o altă instalație unde ar putea fi îmbogățit în scurt timp pentru o armă nucleară. Chiar dacă nu ar dispune de instalaţii de rezervă, „Iranul deține o capacitate de producție de centrifugi care îl poate ajuta să reconstituie mașinile pentru a permite activități suplimentare de îmbogățire și, probabil, are un alt amplasament pentru îmbogățire care să nu fi fost afectat până acum de bombardamentele americane sau israeliene”, consideră Darryl Kimball.
Cea mai recentă poziţie autorizată care contrazice afirmaţia lui Donald Trump privind anihilarea programului nuclear american de către bombele americane îi aparţine lui Rafael Mariano Grossi, directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. Într-un interviu acordat în 28 iunie canalului american CBS, Grossi a declarat că loviturile americane au provocat mari pagube, dar „nu totale”, şi că Teheranul ar putea avea „în câteva luni centrifugi operaţionale care ar putea produce uraniu îmbogăţit”. El a adăugat că Iranul dispune în continuare de „capacităţile industriale şi tehnologice pentru a începe să facă din nou acest lucru”.
Cotele apelor mării „citite” de negaţioniştii climatici
Două imagini surprinse la aproape un secol distanță la Fort Denison în Sydney, Australia, sunt prezentate pe rețelele de socializare ca presupusă dovadă că nivelul mărilor nu crește - contrar avertismentului oamenilor de ştiinţă. Autorul postării, redistribuită de 17.000 de ori în reţeaua Facebook, încearcă să convingă utilizatorii, luând ca reper nivelul aproximativ egal al apei oceanului în cele două fotografii juxtapuse, că nimic nu s-a schimbat din 1930 până în zilele noastre. Aceeaşi comparaţie a apărut şi pe platformele X şi Linkedin.
Căutările inverse de imagini şi cuvinte cheie au confirmat că cele două fotografii sunt separate în timp de aproape un secol. Prima apare pe contul Flickr al Muzeului Powerhouse din Australia, cu indicaţia că ar fi fost realizată în jurul anului 1934, iar cea de-a doua a fost publicată într-un articol din 2023 pe un blog turistic. Dar ele nu infirmă faptul că nivelul mărilor creşte atât la nivel global, cât şi regional, iar apele care înconjoară Fort Denison nu fac excepţie. Potrivit datelor Administrației australiene Oceanice și Atmosferice, care monitorizează nivelul relativ al mării la Fort Denison începând din 1886, până în 2022 nivelul apei a crescut în medie cu aproximativ 0,03 inci (0,8 milimetri) pe an, ceea ce înseamnă aproximativ opt centimetri în 100 de ani. Pe de altă parte, un purtător de cuvânt al Biroului de Meteorologie din Australia a subliniat că, asemenea altor variabile meteorologice şi oceanice, unii ani au un nivel mai mare decât media, iar alţi ani niveluri inferioare mediei. În acelaşi timp, o fotografie realizată la un moment dat nu oferă o imagine completă a schimbărilor pe termen lung, iar o diferenţă de câţiva centimetri nu poate fi vizibilă în imagini aeriene îndepărtate ale obiectivului, aşa cum sunt fotografiile postate online.
