Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn Telegram

Interviuri

Vladimir Soloviov: Anexarea de noi teritorii de către Rusia este inevitabilă

Marian Voicu, Vladimir Soloviov

Vladimir Soloviov este un jurnalist rus stabilit în Republica Moldova. Lucrează pentru Kommersant. Veridica a stat de vorbă cu Soloviov, la Chișinău, despre evoluțiile politice din Republica Moldova, pretențiile imperiale ale Rusiei și războiul din Ucraina, dar și despre relația cvasi-inexistentă dintre Rusia și România.

Interzicerea canalelor rusești în Moldova nu este o tactică eficientă

VERIDICA: Aș pleca de la cel mai recent articol al dumneavoastră din Kommersant în care vorbeați despre reținerea lui Igor Dodon pentru treizeci de zile, vorbeați despre miza acestei rețineri și despre consecințele politice, faptul că Moscova ar putea rămâne fără un partener aici. Să începem cu miza, este o miză strict juridică, sau și o miză politică a acestui act.

VLADIMIR SOLOVIEV: Eu aș aștepta mai multe detalii despre dosarul Dodon. Deocamdată, acuzațiile se bazează  pe un fragment dintr-o înregistrare video în care Dodon primește un pachet, dar nu pune mâna pe el, doar îi este transmis, și nimeni nu știe ce este în acel pachet, toți presupun că au fost bani. Există păreri diferite, neoficiale, despre asta, pentru că organele de stat nu au dat detalii suplimentare. De aceea nu se poate trage o concluzie unanimă, dar există părerea că acest fragment este o parte a unei înregistrări mai mari, care se pare că se află în posesia organelor de cercetare. Din ea ar reieși mai bine contextul și ar fi mai clar ce se întâmpla între Plahotniuc și Dodon. Dar chiar și fără acea parte, deocamdată invizibilă, a înregistrării, se știe că între Dodon și Plahotniuc au existat relații, aveau nevoie unul de altul, se ajutau. Este deja fapt știut. În ceea ce privește componenta politică a acestui dosar, ea există fără dubiu, deoarece Dodon este un politician, Dodon este fost președinte și unul dintre liderii Partidului socialiștilor și, după cum arată sondajele, este un politician destul de popular. Asta în pofida eșecurilor electorale din trecut, pierderea alegerilor prezidențiale în 2020, pierderea de către Partidul socialiștilor a alegerilor parlamentare în 2021. Deci nu putem ignora componenta politică. Arestarea, sau mai degrabă reținerea lui Dodon a avut loc de ziua de naștere a președintelui Maia Sandu și acest lucru este folosit de opoziție drept dovadă că ar fi un dosar politic, că procurorii i-au făcut un cadou Maiei Sandu. Nu știu dacă e sau nu e așa, dar știu că pentru Maia Sandu această reținere a fost o mare surpriză, nu se aștepta la asta. În plus situația are și o tentă negativă, pentru că este prea „pe față”, să arestezi de ziua de naștere a președintelui pe oponentul principal și criticul cel mai vehement. Acum, după reținere lui Dodon i-au fost prezentate capetele de acuzare foarte grele. Este vorba despre trădare de patrie, cea mai gravă, pedepsită cu 20 de ani de închisoare, despre finanțarea partidului de o grupare criminală, despre corupție pasivă. Și totuși s-a creat impresia, și opoziția se folosește de asta, că ar fi vorba despre o răzbunare politică, de o epurare a clasei politice care nu își ascunde simpatia față de Rusia, poziția conform căreia trebuie să negociezi cu Moscova, să dialoghezi, să colaborezi, să îți dezvolți relațiile. Acesta este acum unul dintre contraargumentele principale ale forțelor de opoziție, și trebuie să luăm în calcul că, în conformitate cu ultimele sondaje, Partidul socialiștilor, mai exact Blocul socialiștilor și comuniștilor a depășit ca popularitate partidul de guvernământ, Partidul Acțiune și Solidaritate. De aceea cei din opoziție susțin că are loc o epurare. O epurare a mediului politic prorus din Republica Moldova.

VERIDICA: Сum comentați pachetul de legi adoptat de parlament privind interzicerea de exemplu a simbolurilor propagandei de război ruse, așa cum s-a spus aici, Panglica sfântului Gheorghe, litera Z, pachetul de legi privind mediul audiovizual, care a fost întâmpinat cu destulă ostilitate la Moscova. Cum vedeți aceste măsuri, printre cele mai temerare din toată Europa?

VLADIMIR SOLOVIEV: Moscova a reacționat la adoptarea acestor legi în mod negativ, cum era de așteptat. Mai ales interzicerea panglicii sfântului Gheorghe a fost catalogată ca un pas dușmănos din partea autorităților moldovenești. Nu am văzut comentarii despre literele Z și V, dar interzicerea panglicii sfântului Gheorghe, care în Rusia a devenit un simbol al comemorării celui de al Doilea Război Mondial, al Marelui Război pentru Apărarea Patriei, a fost resimțită ca o lovitură. Însă știu că în Moldova, în interiorul partidului de guvernământ au existat dezbateri pe această temă, dacă să fie sau nu interzisă. Au fost voci care au spus că nu este momentul, că nu trebuie supărată Moscova. Dar a învins gruparea care spunea că trebuie făcut, și emoțional e de înțeles, având în vedere războiul din Ucraina, iar Moldova s-a poziționat foarte clar cu privire la ce se întâmplă în statul vecin. Moldova a condamnat acțiunile Rusiei în Ucraina. Pentru mine a fost interesant să observ, atunci când citeam modificările aduse legii, că nu sunt specificate literele Z și V, scrie doar despre litere care fac propagandă agresiunii. Nu știu versiunea finală a legii, dar m-am gândit dacă literele V și Z au fost interzise, cum se va aplica interdicția, dacă literele nu sunt specificate în lege. Indiferent de interdicție, pe 9 mai pe străzile din Chișinău și alte orașe din Moldova au ieșit oameni care au purtat panglica Sântului Gheorghe. Poliția, care trebuie lăudată pentru asta, doar a documentat, a filmat și a promis să îi amendeze pe toți cei ce vor fi identificați cu panglica. Pentru că interdicția a apărut înainte de 9 mai, ne-am gândit că ar putea provoca o mai mare tensiune, că ar putea apărea confruntări, dar din fericire nu s-a întâmplat nimic. În ceea ce privește politica informațională a autorităților moldovenești, acesta nu e nouă. Mă refer la interzicerea anumitor programe rusești difuzate pe canalele TV de stat, și ea nu a început odată cu puterea actuală. Așa a fost și înainte, erau interzise tot felul de talkshow-uri politice de pe canalele rusești. Acum autoritățile doar continuă această politică. Dar eu nu cred că interzicerea este o tactică eficientă, deoarece omul nu vede la televizor, dar se uită pe Internet, pe Youtube. Nu știu cât de bine funcționează această interdicție, mai ales că Moldova nu are posibilitatea să producă materiale în limba rusă, care să concureze cu cele produse la Moscova.

„Pentru elitele transnistrene, mai ales cele economice, situația optimă este păstrarea acestui status quo”

VERIDICA: Republica Moldova, alături de Ucraina și Georgia au depus oficial cererile de aderare la Uniunea Europeană. Vizitele liderilor occidentali, atât europeni cât și americani s-au întețit aici, la Chișinău, zilele trecute a fost președintele francez Emmanuel Macron, care a asigurat-o pe Maia Sandu de tot sprijinul Franței, au fost oficiali precum Charles Michel, președintele Consiliului European, care a vorbit și de livrarea de armament către Moldova. Cum sunt interpretați acești pași ai Republicii Moldova către Uniunea Europeană în acest context, ținând cont de războiul din Ucraina.

VLADIMIR SOLOVIEV: Referitor la integrarea europeană a Moldovei și Georgiei nu au fost făcute deocamdată declarații clare, dar putem bănui că Moscova nu va dori ca aceste țări să intre în UE. Referitor la Ucraina, poziția a fost ferm declarată. În mai, ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a declarat că poziția Moscovei conform căreia integrarea europeană a Ucrainei nu era considerată o amenințare la adresa Rusiei s-a schimbat. Cred că ce se întâmplă acum cu Ucraina, și ce poate să se întâmple inclusiv cu Moldova este continuarea luptei, doar că acum este deja un război pentru sfere de influență, pentru că toți anii precedenți, începând cu 2008, când a fost creat Parteneriatul estic, în care au intrat Moldova, Georgia și Ucraina, a început concurența pentru aceste teritorii. Ba câștiga un politician prorus, ca Ianucovici în Ucraina, ba era dat jos, apoi au venit lideri care erau pentru integrarea în UE, apoi și în NATO. La fel și în Moldova: erau ba Dodon, ba Maia Sandu, până la ei Voronin, apoi Filat, Plahotniuc, Ghimpu. Această luptă avea succese de moment și se ducea prin metode diplomatice, de soft power, care se foloseau înainte de 24 februarie. Acum problema se pune mai dur, și da, pentru Moldova, Georgia și Ucraina este importantă obținerea statutului de candidat la aderare la UE. Dar asta încă nu înseamnă aderare și este greu de spus cât va dura drumul până la aderarea propriu-zisă. Sunt diferite păreri, care spun că poate dura și zece ani, și nu este foarte clar dacă este posibilă o decizie politică puternică a Uniunii Europene de a primi aceste țări în Uniune acum, când se desfășoară războiul din Ucraina. Mai întâi Comisia Europeană, apoi Consiliul UE vor spune dacă aceste țări sunt pregătite pentru integrarea în UE. Vom vedea. Dar în orice caz, eu cred că ne aflăm în situația în care evoluția ulterioară a evenimentelor depinde de mersul lucrurilor pe front. Ce se va întâmpla acolo, unde se va opri Rusia, și abia după aceea va fi mai clar ce va urma, inclusiv pentru Moldova. Georgia deocamdată este un element separat, dar Moldova și Ucraina sunt o singură regiune, și evoluția războiului va determina ce va fi mai departe.

VERIDICA: Transnistrenii au organizat de două ori referendum și s-a votat alipirea la Rusia, dar Moscova a refuzat, deși mai târziu a recunoscut referendumul din Crimeea, și Crimeea a devenit parte a Rusiei. Astăzi situația din Transnistria este una bizară. 60 % din exportul Transnistriei este către Uniunea Europeană, în special către România, cu acceptul Chișinăului. Deci deși este o regiune separatistă, totuși depinde economic și politic de Republica Moldova. Recent un oficial de la Kiev a spus că dacă Chișinăul vrea ca situația din Transnistria să fie rezolvată, Ucraina o  poate face foarte rapid. Și după ce se va rezolva, Moldova poate intra în Transnistria să normalizeze situația. Comandanți militari din Federația Rusă au spus că rezolvarea situației din Odessa și a acestei regiuni, a frontului din această zonă va depinde și de rezolvarea Transnistriei. Se mai dezbate viitorul Republicii Moldova cu sau fără Transnistria? Se poate adopta o soluție politică, precum cea a Ciprului, sau nu? O mulțime de dezbateri privind Transnistria, inclusiv Planul Kozak privind constituirea unei federații, în care Găzăuzia, cel puțin și Transnistria să fie entități separate cu drept de veto în chestiuni esențiale. Dumneavoastră care credeți că este viitorul Transnistriei?

VLADIMIR SOLOVIEV: În această chestiune sunt posibile mai multe scenarii. Eu consider că și viitorul Transnistriei depinde de situația de pe  front, de finalul războiului din Ucraina. Dar situația actuală este unică, pentru că până acum Transnistria a existat în mare parte datorită Ucrainei. Granița cu Ucraina era vitală pentru Transnistria. Multe mărfuri erau aduse, multe erau scoase prin intermediul porturilor Odessa, Iliciovsk. Acum această graniță este închisă. Transnistria s-a trezit dependentă de Moldova. Deși în 2006 în Transnistria a avut loc un referendum pe tema independenței, cu alipirea ulterioară la Rusia, eu cred că pentru elitele transnistrene, mai ales cele economice, situația optimă este păstrarea acestui status quo. Ca proiect de afaceri, Transnistria poate exista doar în aceste condiții de stat nerecunoscut. Transnistria primește gaz rusesc ieftin, aproape gratis, nu îl achită, produce mărfuri aproape gratis datorită acestei energii ieftine, și aceste produse sunt competitive pe piață, inclusiv pe cea europeană, datorită acestui sprijin energetic din partea Rusiei. De aceea autoritățile din Transnistria au spus de multe ori că nu poate fi vorba despre o reintegrare cu Moldova. Dar eu cred că aici este vorba despre o șmecherie și că din partea lor este doar retorică, că de fapt ei își doresc ca totul să rămână cum este, doar că după 24 februarie nimic nu mai poate rămâne la fel, situația s-a schimbat radical. Atunci când spun că viitorul Transnistriei depinde de situația de pe front mă refer la faptul că există mai multe scenarii. Dacă ne imaginăm un scenariu ipotetic, în care Rusia își atinge scopurile, iar unii politicieni ruși, cum ar fi Konstantin Zatulin, declară că Ucraina trebuie să devină o țară fără ieșire la mare, asta înseamnă că Odessa și regiunea Odessa trebuie să treacă sub controlul Rusiei. În acest caz Moldova va avea graniță nu cu Ucraina, ci cu Rusia. Și atunci evenimentele pot evolua în câteva direcții. Primul scenariu este ca Transnistria să devină parte a Rusiei. Dar mai există un scenariu, în care Rusia, când va avea granițe cu Moldova, va cere reintegrarea Transnistriei în Moldova. În acest caz situația internă pe plan politic în Moldova se va schimba radical. Locuitorii republicii nerecunoscute sunt orientați spre Rusia, ei vor deveni parte a electoratului moldovenesc, vor putea să își aleagă reprezentanți în Parlament, vor putea candida la alegerile prezidențiale și atunci se va strica acest echilibru destul de precar care există, în care societatea moldovenească este împărțită aproape egal sau 40 la 60 între cei care susțin calea europeană și cei care și-ar dori relații mai strânse cu Rusia. Echilibrul acesta se poate modifica în favoarea celor din urmă și în Republica Moldova pot veni la putere forțe proruse, care să modifice parcursul țării. Din punctul meu de vedere este un scenariu real, cu condiția ca Rusia să își atingă scopurile pe care deocamdată nu le afișează oficial, dar care sunt exprimate de politicieni și de șefi militari, inclusiv referitor la Transnistria. Și atunci și statutul Transnistriei se va schimba.

Moscova „a pierdut lupta pentru inimile și mințile oamenilor”

VERIDICA: Toată lumea s-a întrebat ce vrea Kremlinul în Ucraina. Au fost mai multe scenarii. S-a spus că Kremlinul se teme că Rusia ar putea vedea că un fost stat sovietic poate funcționa cât de cât democratic, prin schimbarea oamenilor de la putere. Alții au spus că e un exercițiu de putere pur și simplu. Alții au vorbit de respect, a fost șeful marinei militare germane, care a spus că Kremlinul vrea respect și trebuie să i se dea. Astăzi, așa cum arată teatrul de război, lucrurile evoluează lent, dar spre o finalitate previzibilă, oarecum, apropos de proiectul Novorossia. Care credeți că este motivul pentru care a început acest război?

VLADIMIR SOLOVIEV: După cum am mai spus, anii trecuți am văzut o competiție între Rusia și Vest pentru influența asupra țărilor care intrau înainte în componența Uniunii Sovietice. Această competiție a fost acerbă pe teritoriul Ucrainei, în Georgia și în Moldova. În anul 2008, în timpul războiului din Georgia, când a avut loc summit-ul NATO de la București, Vladimir Putin a venit și a spus câteva lucruri. A spus că Ucraina și Georgia nu trebuie să devină membri NATO și a spus că Ucraina este un stat mozaic, artificial, nu mai știu exact citatul. Mai apoi s-a dovedit că Moscova nu poate concura cu Vestul pentru influență cu metode soft power, a pierdut și în Moldova, și în Ucraina, și nu o dată. A pierdut lupta pentru inimile și mințile oamenilor. A mizat pe politicieni, pe Ianukovici, Dodon, Voronin. Dar nu a funcționat de fiecare dată. În 2013 Moscova a reușit să convingă Ucraina să nu semneze tratatul de asociere cu UE. Înainte de asta, Moscova a reușit să scoată Armenia din Parteneriatul estic, în el rămânând doar Moldova, Georgia și Ucraina. În toamna lui 2013 Ianukovici a refuzat semnarea tratatului de asociere cu UE, fapt ce a provocat Euromaidanul de la Kiev care s-a terminat cu debarcarea lui Ianukovici de la putere. Este clar că Moscova a perceput asta ca pe o înfrângere dureroasă. Apoi s-a petrecut Crimeea. După asta a început conflictul din Donbass și au fost inventate Tratatele de la Minsk. Ele prevedeau revenirea Donbassului în componența Ucrainei, dar în condițiile impuse de Rusia. Anii de negocieri nu au oprit nici conflictul din Donbass, care a durat toți cei opt ani, nu au dus nici la reintegrarea Donbassului conform Tratatelor de la Minsk. Și atunci când a devenit clar că este imposibil, probabil la Kremlin a fost luată decizia de a începe această operațiune specială, pentru ca Rusia să ia ce își dorea cu forța. Eu consider că războiul este o metodă arhaică de rezolvare a problemelor și de întărire a influenței, dar statele continuă să o folosească. Din păcate această catastrofă a avut loc și acum eu îi cred pe acei oficiali ruși care spun că Moscova va pune punct acolo unde va considera necesar, după cum a spus adjunctul ministrului de externe Serghei Riabkov. Vom pune punct acolo unde vrem noi, nu unde vrea Kievul sau curatorii săi vestici. Și îi cred pe politicienii care spun că Ucraina trebuie să rămână fără ieșire la mare. Nu există negocieri între Kiev și Moscova referitor la încetarea războiului, luptele continuă. Politicienii ucraineni recunosc că situația este foarte grea pentru Kiev, un deputat din partidul Slujitorul poporului, un apropiat al președintelui Zelenski, David Arahamia a declarat că Ucraina pierde până la 1000 de luptători pe zi. Este mult, și judecând după ce vedem pe hartă, înaintarea Rusiei este înceată, dar constantă. Nu exclud că după ce se va termina această etapă a operațiunii din Donbass, Rusia se va reorienta pe sudul Ucrainei și va încerca să intre în zona Odessei. De aceea este imposibil de prezis ce va fi pe front, dar după părerea mea scopurile sunt definite, iar Rusia le urmează.

VERIDICA: Ce cred rușii cu adevărat despre acest război?

VLADIMIR SOLOVIEV: Ce spune sociologia. Aparatul de stat desigur susține războiul, nimeni dintre funcționari nu l-a condamnat, toți susțin acțiunile Rusiei în Ucraina. Sondajele arată că 70- 80% din populație susțin operațiunea specială. Desigur este și o parte care este împotrivă. Știu mulți jurnaliști care au plecat din Moscova. Am mulți cunoscuți care după începerea războiului au părăsit Rusia. Locuiesc în străinătate și încearcă să își construiască o viață. Sunt cei care se exprimă activ, iar acest lucru este acum pedepsit penal. Nici măcar cuvântul război nu poate fi pronunțat în media. Este greu să estimezi ce parte a populației susține războiul, pentru că nu cred că cei care răspund la sondaje o fac cinstit, pentru că se tem să spună ce cred. În Rusia nu au fost proteste masive antirăzboi, oamenii au ieșit, au fost arestați, amendați, dar nu a existat o mișcare puternică. Dimpotrivă. Propaganda povestește despre succese, explică necesitatea războiului. Nimeni nu știe exact care sunt pierderile.  Nu există cifre exacte. Pentru acele publicații care mai funcționează în Rusia, sursele sunt exclusiv cele oficiale, nu au dreptul să folosească altele, doar datele ministerului apărării. Dar nu am văzut groază față de ce se petrece. Există sprijin, chiar euforie, pentru că ne luăm ce ne aparține. Vladimir Putin a zis de curând că Petru cel Mare a întărit și realipit teritorii, asta facem și noi. Și se pare că această opinie are mulți susținători.

VERIDICA: Și în privința sancțiunilor, în care Vestul își pune atâtea speranțe, a fost nu demult adoptat al șaselea pachet de sancțiuni, marea problemă rămâne desigur interzicerea în totalitate a importului de hidrocarburi. În acest moment sunt niște state care au primit un fel de dispensă, cum e Slovacia, cum e Ungaria. Dar vorbim doar de petrol, nu și de gaze. Așadar, își pune Vestul speranțe pe bună dreptate că aceste sancțiuni vor face Kremlinul să fie mai rezonabil, sau nu?

VLADIMIR SOLOVIEV: Nu știu la ce a sperat Vestul, dar după mine sancțiunile nu au convins Kremlinul să fie mai maleabil, dar au unit într-o măsură oamenii și aparatul de stat din Rusia. Nimeni nu vede vreun efect distrugător al sancțiunilor, totul funcționează. Este posibil să existe un efect întârziat, dar acum el nu există. Da, a crescut cursul dolarului și al euro în februarie, dar azi cursul e mai mic decât înainte de război. În afară de asta, țările din Vest care sunt dependente de resursele energetice din Rusia, nu vor putea să renunțe la ele complet, așa cum promit să o facă în următorii cinci ani. Asta înseamnă că Vestul va simți, probabil, efectul invers al sancțiunilor sale pentru că prețul hidrocarburilor crește și va continua să crească, vor crește facturile pe care cetățenii acestor țări le plătesc. Posibil ca urmare a acestui fapt politicile acestor țări să fie corectate și probabil pe asta se mizează la Kremlin. Revin, sancțiunile sunt fără precedent, nici o altă țară nu a fost supusă unor asemenea sancțiuni. Astăzi este evident că ele nu au forțat Rusia să dea înapoi, să își modifice poziția. Din contră, această poziție devine mai dură cu fiecare zi.

„România este ignorată la Moscova”

VERIDICA: Cred că adevărat rușii într-o anumită latură mesianică? Este important acest rezervor mesianic pentru poporul rus. Se vorbește de a Treia Romă, se vorbește de rolul civilizator al Rusiei. În România este foarte cunoscut Dughin de exemplu, care tot vine și așa a fost prezentat în România, ca un fel de ideolog al Kremlinului, care a inventat anumite teorii. Așa a fost prezentat, inclusiv de Iurie Roșca, care l-a însoțit. Se vorbește din ce în ce mai apăsat de Eurasianism. Prind aceste teorii, ca o nouă ideologie în rândul publicului larg?

VLADIMIR SOLOVIEV: Eu nu înțeleg din ce este compusă această ideologie. Pentru mine este neclar ce este lumea rusă. Cu ce este umplut acest conținut, în afară de valorile tradiționale, despre care vorbesc toți, de ortodoxie? Ce oferă această ideologie? Dar este evident că acum ea este dominantă. Pe de o parte, nu este o ideologie bine formulată. Dar, pe de altă parte, Moscova consideră că tot ceea ce face este revanșa ei în fața Vestului pentru anii de înjosiri, pentru perioada în care interesele ei erau ignorate, când NATO se extindea deși promisese că nu se extinde. Despre asta s-a vorbit mult înainte de război, s-a vorbit mult în decembrie, Putin a spus asta, când a transmis Vestului un ultimatum. A propus să se semneze un nou tratat de securitate, iar NATO să revină la granițele din 1997, adică și România ar fi trebuit să iasă din NATO. Iar acum Rusia care a criticat Vestul și SUA pentru operațiunile din Irak, Libia și Siria a decis că poate să facă același lucru și că nimeni nu o poate opri. Este trist că azi se întâmplă ceea ce se întâmplă, că vedem asta, dar este ceva mesianic. Strângerea de teritorii. Este inevitabilă anexarea de noi teritorii. Deja se vorbește despre regiunile Herson, Lugansk și Donețk că vor intra în componența Rusiei. Și este o misiune în lupta cu lumea unipolară, în lupta cu ceea ce numesc des diplomații ruși lumea anglosaxonă, cu neoliberalismul, cu valorile lui false, asta cred că este misiunea care se vede astăzi la Moscova.  

VERIDICA: Am auzit de România din 24 februarie, și mai înainte un pic atunci când a fost lansat acest ultimatum de care ați vorbit, de faptul că americanii ar trebui să evacueze teritoriul României, bazele să se desființeze. Apoi recent când câțiva oficiali români au fost la Kiev au fost niște mesaje în acel moment și a mai fost o declarație din partea ambasadei Federației Ruse din Africa de sud care a anunțat că o companie militară privată română a ajuns la Odessa și sprijină pe naziștii ucrainenii așa cum și fasciștii români în timpul celui de Al Doilea Război Mondial au făcut același lucru. După vizita oficialilor români la Kiev a urmat un atac cibernetic. Astea au fost toate legăturile în această perioadă între războiul din Ucraina și România. Dar dincolo de asta, ținând cont că România este singurul stat comunist care nu a fost niciodată vizitat de un președinte al Federației Ruse într-o vizită la nivel de stat spune multe. Se discută despre România în presa din Rusia, la nivel oficial?

VLADIMIR SOLOVIEV: Pentru mine este incredibil, dar România aproape nu este observată la Moscova. Dacă se vorbește de ea, atunci numai în contextul în care de la România pornește pericolul pentru Moldova, că România poate anexa Moldova. Nu am auzit asta de la oficialități, dar există politologi care vorbesc despre asta. Mi se pare că la Moscova România este demult percepută ca o țară dependentă, care urmează strict politica de la Washington. În România business-ul rusesc este prezent, nu știu cât este prezent cel românesc în Rusia, măcar înainte de februarie. Dar este evident că România este ignorată la Moscova.

Tags: Ucraina , Rusia , Transnistria , unirea Republicii Moldova cu România , România , Război în Ucraina
Propaganda de Razboi - Razboi in UCRAINA
Alte articole
Emine Japarova: „Misiunea lui Putin de a comite un genocid în Ucraina e clară chiar din propriile sale declarații”

Emine Japarova: „Misiunea lui Putin de a comite un genocid în Ucraina e clară chiar din propriile sale declarații”

Tătarii din Crimeea au fost primele victime ale agresiunii rusești din Ucraina și continuă să fie persecutați de Moscova, potrivit ministrului adjunct de externe de la Kiev, Emine Japarova. Într-un interviu acordat Veridica, Japarova, care coordonează strategia pentru Platforma Crimeea și este responsabilă, printre altele, cu diplomația publică și relația cu organizații internaționale, a explicat cum încalcă Rusia convențiile de Geneva și de ce crimele sale din Ucraina pot fi considerate genocid.

Iuri Felștinski: Putin voia o armată ruso-ucraineano-belarusă cu care să cucerească țările baltice și Republica Moldova

Iuri Felștinski: Putin voia o armată ruso-ucraineano-belarusă cu care să cucerească țările baltice și Republica Moldova

Planul inițial al lui Vladimir Putin era să supună Ucraina fără luptă și să formeze o armată comună ruso-ucraineano-belarusă cu care să cucerească țările baltice și Republica Moldova, crede expertul ruso-american Iuri Felștinski. Acesta mai spune că acțiunile recente ale Moscovei sugearează că, în ciuda amenințărilor, arma nucleară nu va fi folosită împotriva Ucrainei.

30 de ani de la Războiul din Transnistria. Un precedent pentru războaiele Rusiei în spațiul ex-sovietic

30 de ani de la Războiul din Transnistria. Un precedent pentru războaiele Rusiei în spațiul ex-sovietic

Fostul ministrul al Apărării, Viorel Cibotaru, în prezent analist politic și militar de la Chișinău a luptat în Războiul de pe Nistru, din 1992, dintre forțele moldovenești și cele paramilitare transnistrenene, ajutate de Armata a 14-a rusă. Într-un interviu acordat Veridica, Viorel Ciboraru a explicat care au fost premisele conflictului, rolul serviciilor speciale și al veteranilor ruși și cum a existat un plan de conservare a defunctei URSS în fostele republici unionale.

Marian Voicu

02 Jul 2022

Actualizat la: 01 Feb 2023 09:55:16
Marian Voicu

Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 20 min
Emine Japarova: „Misiunea lui Putin de a comite un genocid în Ucraina e clară chiar din propriile sale declarații”
Emine Japarova: „Misiunea lui Putin de a comite un genocid în Ucraina e clară chiar din propriile sale declarații”

Tătarii din Crimeea au fost primele victime ale agresiunii rusești din Ucraina și continuă să fie persecutați de Moscova, potrivit ministrului adjunct de externe de la Kiev, Emine Japarova. Într-un interviu acordat Veridica, Japarova, care coordonează strategia pentru Platforma Crimeea și este responsabilă, printre altele, cu diplomația publică și relația cu organizații internaționale, a explicat cum încalcă Rusia convențiile de Geneva și de ce crimele sale din Ucraina pot fi considerate genocid.

Marian Voicu
Marian Voicu
13 Dec 2022
Andrei Soldatov: Teama apocaliptică a lui Putin este că o nouă revoluție e iminentă în Rusia
Andrei Soldatov: Teama apocaliptică a lui Putin este că o nouă revoluție e iminentă în Rusia

Rusia lui Putin este tot mai asemănătoare cu Rusia lui Stalin, consideră jurnalistul Andrei Soldatov, unul dintre cei mai apreciați experți în serviciile secrete ruse. Într-un interviu acordat Veridica și TVR, Soldatov a explicat cum a corupt Putin societatea rusă, de ce FSB-ul este continuatorul KGB-ului sovietic, care sunt metodele și mentalitatea ofițerilor de informații, și cum au ajuns aceștia să creadă și să îl convingă și pe Putin că un război în Ucraina este necesar.

Marian Voicu
Marian Voicu
20 Nov 2022
Olevs Nikers: Scenariul ideal este înfrângerea totală a Rusiei, cel realist – un acord de pace
Olevs Nikers: Scenariul ideal este înfrângerea totală a Rusiei, cel realist – un acord de pace

Pentru Statele Baltice și NATO, cel mai bun deznodământ în războiul din Ucraina ar fi o înfrângere totală a Rusiei, spune președintele Fundației de Securitate Baltică, Olevs Nikers. Cu toate acestea, Nikers este de părere că cel mai realist scenariu pentru finalul războiului ar fi un acord de pace, ceea ce ar însemna că Țările Baltice și puterile occidentale vor fi nevoite să gestioneze problema Rusiei pe termen lung.

Kaspars Germanis
Kaspars Germanis
17 Nov 2022
Dan Stoenescu, Însărcinat cu afaceri UE pentru Siria: „Situația din Ucraina afectează și Siria”
Dan Stoenescu, Însărcinat cu afaceri UE pentru Siria: „Situația din Ucraina afectează și Siria”

Siria rămâne o țară marcată de conflict și de o criză umanitară profundă, în care se ciocnesc și interese multiple ale unor actori statali și non-statali, potrivit Însărcinatului cu afaceri al UE, Dan Stoenescu*. Într-un interviu acordat TVR și VERIDICA, Dan Stoenescu a explicat că UE, chiar dacă nu recunoaște regimul Assad, discută cu acesta pentru a putea să le ofere asistență sirienilor, dar a vorbit și despre legătura dintre războiul din Siria și cel din Ucraina.

Marian Voicu
Marian Voicu
04 Nov 2022